4 intrări

55 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: ghea s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

GHEB2 s. n. v. ghebă.

gheb1 sn [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: (1) ghea sf (Pl: ghebi) / Pl: ~e, (1) ~uri / E: pbl ml *glibbus] 1 Cocoașă Cf bold2. 2 Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3 (Lpl) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel și cu pălăria galben-brună (Armillaria mellea). 4 (Bot; reg; îc) Gheabă-de-brad Ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). 5 (Bot; reg; îc) Gheabă-de-pădure Ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică sau brună, catifelată (Collybia longipes).

GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoașă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

GHEB, gheburi, s. n. 1. (Mold.) Cocoașă (la om). Cît l-a durut suferința aceasta, se putea vedea din ghebul care-i ieșise în spate și din perii albi, crescuți fără vreme. DUNĂREANU, CH. 9. 2. Fig. Înălțime, ridicătură. Iruga Sălanelor trece printre gheburi moi de ierburi amestecate cu apă mocirloasă. SADOVEANU, V. F. 100. Mă oprii la o răspîntie, pe un gheb al muntelui. HOGAȘ, M. N. 76.

GHEB ~uri n. 1) (la oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoașă; cifoză; gibozitate. 2) Ridicătură de teren; dâmb. /<lat. glibbus

GHEB s. n. (Mold .) Cocoașă. Cu mult mai grozavă iaste o răutate între obiceaiuri decît patru gheburi a avea în dos. NCCD, 319: c.1'. CANTEMIR, IST.a Variante: ghib (CANTEMIR, IST.). Etimologie: lat. *glĭbbus. Vezi și ghebos.

gheb n. Mold. 1. cocoașă: și firul de se rupe, un altul iute scoate [păiajinul] din ghebul său hidos (NAUM); 2. fig. înălțime, ridicătură: gheburile Paringului. [Ung. GÖB].

gheb și (vechĭ) ghib n., pl. urĭ (poate var. din ghem. Ung. göb, gheb, poate veni d. rom. Din lat. gĭbbus, gheb, s’ar fi făcut rom. geb. V. gîb). Est. Unflătură în spinare produsă de diformarea șiriĭ spinăriĭ din vre-o căzătură în copilărie saŭ de bătrîneță. Unflăturile naturale din spinarea cămileĭ. – În vest cocoașă.

GHEBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebea s. f.] – Din tc. kebe.

GHEBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebea s. f.] – Din tc. kebe.

GHEBEA s. f. v. ghebă.

ghe sf [At: H VII, 477 / V: ~egă, chebă, chebe, chebi, cheburi, gheb sn (reg) tebi / E: tc kebe] Haină bărbătească lungă, în formă de manta făcută de obicei din pâslă sau postav, adesea cusută și înflorată cu găitane de altă culoare, pe care țăranii o poartă ca un fel de palton Cf sarică, suman, zeche, șubă, dulamă, guibea, bobou, zăbun.

GHEBĂ, ghebe, s. f. (Regional) Manta țărănească lungă (de șiac, pîslă sau aba), împodobită, de obicei, cu găitane; zeghe, dulamă. Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. – Variante: chebă, (Mold.) ghebea, ghebele (ALECSANDRI, P. P. 87), s. f., cheb, cheburi (CREANGĂ, A. 161), s. n.

GHEBĂ ~e f. înv. Manta lungă, confecționată din aba sau din șiac, purtată la țară. /<turc. kebe

GHEBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, având picior gălbui sau brun cu un inel alb împrejur și pălărie galbenă-brună, care crește pe tulpina arborilor, provocând putrezirea lemnului. ~ de brad ciupercă comestibilă, având picior lung, subțire și pălărie albă, cărnoasă. ~ de pădure ciupercă comestibilă cu pălărie de culoare roșiatică sau brună, catifelată. /Din gheb

chebe f. haină de pâslă înflorată cu găitane, purtată înainte de haiduci, iar în timpul din urmă de țăranii ardeleni și mâi ales de surugii (la aceștia cu figuri pe tot câmpul hainei): cu chebe roșii pe spate POP. Azi chebea e aproape dispărută. [Turc. KEBÈ, pâslă groasă, de unde și forma muntenească ghebă].

ghebă f. V. chebe: panduri cu ghebe și cu poturi POP.

ghebe f. pl. ciuperci comestibile cari, fiind parazite, sunt stricăcioase arborilor (Amilaria mellea). [Origină necunoscută].

chébe (est) și ghebă (vest) f. (turc. kebe, kaba, pîslă, manta de pîslă; bg. kebe, ung. guba. V. cabană 1). Manta țărănească de șiac blănită (orĭ și neblănită) ornată de ordinar cu găitane. V. boboŭ și zeghe.

gheábă (saŭ ghebă?) f., pl. e (bg. gyba, cĭupercă, burete; sîrb. gúba, rus. gubá, vsl. gomba). Vest. Est. Numele maĭ multor cĭupercĭ bune de mîncat (lepióta clipeolária saŭ agáricus clipeolarius, collýbia [saŭ agáricus] lóngipes și armillária méllea saŭ agáricus mélleus), numite în nord și opinticĭ. V. dreahlă.

ghébă f., pl. e (turc. kaba și kebe, ung. guba). V. chebe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gheb (cocoașă) s. n., pl. gheburi

gheb (cocoașă) s. n., pl. gheburi

gheb (cocoașă) s. n., pl. gheburi

ghea (ciupercă) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

ghe (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

!gheabă (ciupercă) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

ghe (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

ghe (manta) s. f., g.-d. art. ghebei; pl. ghebe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHEB s. v. cifoză, cocoașă, gibozitate.

gheb s. v. CIFOZĂ. COCOAȘĂ. GIBOZITATE.

GHEBE s. pl. (BOT.; Armillaria mellea) (reg.) opintici (pl.), popinci (pl.).

GHEBE s. pl. (BOT.; Armillaria mellea) (reg.) opintici (pl.), popinci (pl.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gheb (-buri), s. n.1. Cocoașă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheabă. Lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla < *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Pușcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoșat); gheboși (var. (în)gheboșa), vb. (a cocoșa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoașă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).

ghebă (ghebe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gheb, ghebe, s.n. – 1. (bot.) Specie de ciuperci comestibile (Armilariella mellea). 2. Cocoașă. – Probabil lat. *glibbus (formă metatizată a lui *glibb(u)lus < gibbus) (DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. göb „cocoașă” (Edelspacher, Candrea, cf. DER).

gheb, ghebe, s.n. – Specie de ciuperci comestibile (Armilariella mellea). – Probabil din lat. *glibbus (DEX).

chebe s.n.[1] (reg., înv.) haină de pâslă înflorată cu găitane, purtată de haiduci, de țăranii ardeleni și apoi de surugii.

  1. Genul neutru nu pare corect. — gall

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GHEB, subst. „cocoașă”; cf. ghebă „manta” și ghebe „bureți”. 1. Gheba b. (Vra). 2. Gheb/an, M. (Sd XI 63); – I. (D Buc); -ani, -ari ss.; -ănești s. (Hur; Sd XXII); Gheb/oaia, -oiasa, -oeni ss.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea clonțar la ghebă expr. (intl.d. o casă) a avea câine de pază

Intrare: Gheb
nume propriu (I3)
  • Gheb
Intrare: gheb
gheb1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • gheburi
  • gheburile
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • gheburi
  • gheburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghea
  • gheaba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
Intrare: gheabă
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghea
  • gheaba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
gheb2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghebă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghe
  • gheba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghebea
  • ghebeaua
plural
  • ghebele
  • ghebelele
genitiv-dativ singular
  • ghebele
  • ghebelei
plural
  • ghebele
  • ghebelelor
vocativ singular
plural
cebă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheb
  • chebul
  • chebu‑
plural
  • cheburi
  • cheburile
genitiv-dativ singular
  • cheb
  • chebului
plural
  • cheburi
  • cheburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • che
  • cheba
plural
  • chebe
  • chebele
genitiv-dativ singular
  • chebe
  • chebei
plural
  • chebe
  • chebelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chebe
  • chebea
plural
  • chebe
  • chebele
genitiv-dativ singular
  • chebe
  • chebei
plural
  • chebe
  • chebelor
vocativ singular
plural
gheb2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gheb, gheburisubstantiv neutru

  • 1. (La oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cît l-a durut suferința aceasta, se putea vedea din ghebul care-i ieșise în spate și din perii albi, crescuți fără vreme. DUNĂREANU, CH. 9. DLRLC
  • 2. Înălțime, ridicătură de teren în formă de gheb (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 2.1. Iruga Sălanelor trece printre gheburi moi de ierburi amestecate cu apă mocirloasă. SADOVEANU, V. F. 100. DLRLC
    • 2.2. Mă oprii la o răspîntie, pe un gheb al muntelui. HOGAȘ, M. N. 76. DLRLC
etimologie:

ghea, ghebesubstantiv feminin plural

  • 1. Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). DEX '09 NODEX
etimologie:

ghe, ghebesubstantiv feminin

  • 1. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. DLRLC
    • format_quote Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.