4 intrări

50 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEB2 s. n. v. ghebă.

GHEB1, (1,2) gheburi, s. n., (3) ghebe, s. f. 1. S. n. Cocoașă (la om). 2. S. n. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. S. f. (În forma gheabă) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).Gheabă-de-brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Gheabă-de-pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). [Var.: gheábă s. f.] – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

gheb1 sn [At: CANTEMIR, IST. 89 / V: (1) ghea sf (Pl: ghebi) / Pl: ~e, (1) ~uri / E: pbl ml *glibbus] 1 Cocoașă Cf bold2. 2 Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3 (Lpl) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel și cu pălăria galben-brună (Armillaria mellea). 4 (Bot; reg; îc) Gheabă-de-brad Ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). 5 (Bot; reg; îc) Gheabă-de-pădure Ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică sau brună, catifelată (Collybia longipes).

GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s. n. 1. Cocoașă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subțire, cărnoasă și cu piciorul lung și subțire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roșiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).

GHEB, gheburi, s. n. 1. (Mold.) Cocoașă (la om). Cît l-a durut suferința aceasta, se putea vedea din ghebul care-i ieșise în spate și din perii albi, crescuți fără vreme. DUNĂREANU, CH. 9. 2. Fig. Înălțime, ridicătură. Iruga Sălanelor trece printre gheburi moi de ierburi amestecate cu apă mocirloasă. SADOVEANU, V. F. 100. Mă oprii la o răspîntie, pe un gheb al muntelui. HOGAȘ, M. N. 76.

GHEB ~uri n. 1) (la oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoașă; cifoză; gibozitate. 2) Ridicătură de teren; dâmb. /<lat. glibbus

GHEB s. n. (Mold .) Cocoașă. Cu mult mai grozavă iaste o răutate între obiceaiuri decît patru gheburi a avea în dos. NCCD, 319: c.1'. CANTEMIR, IST.a Variante: ghib (CANTEMIR, IST.). Etimologie: lat. *glĭbbus. Vezi și ghebos.

gheb n. Mold. 1. cocoașă: și firul de se rupe, un altul iute scoate [păiajinul] din ghebul său hidos (NAUM); 2. fig. înălțime, ridicătură: gheburile Paringului. [Ung. GÖB].

gheb și (vechĭ) ghib n., pl. urĭ (poate var. din ghem. Ung. göb, gheb, poate veni d. rom. Din lat. gĭbbus, gheb, s’ar fi făcut rom. geb. V. gîb). Est. Unflătură în spinare produsă de diformarea șiriĭ spinăriĭ din vre-o căzătură în copilărie saŭ de bătrîneță. Unflăturile naturale din spinarea cămileĭ. – În vest cocoașă.

GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe.

GHÉBĂ, ghebe, s. f. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s. n., ghebeá s. f.] – Din tc. kebe.

GHEBEÁ s. f. v. ghebă.

ghe sf [At: H VII, 477 / V: ~egă, chebă, chebe, chebi, cheburi, gheb sn (reg) tebi / E: tc kebe] Haină bărbătească lungă, în formă de manta făcută de obicei din pâslă sau postav, adesea cusută și înflorată cu găitane de altă culoare, pe care țăranii o poartă ca un fel de palton Cf sarică, suman, zeche, șubă, dulamă, guibea, bobou, zăbun.

GHÉBĂ, ghebe, s. f. (Regional) Manta țărănească lungă (de șiac, pîslă sau aba), împodobită, de obicei, cu găitane; zeghe, dulamă. Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311. Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688. – Variante: chébă, (Mold.) ghebeá, ghebele (ALECSANDRI, P. P. 87), s. f., cheb, cheburi (CREANGĂ, A. 161), s. n.

arată toate definițiile

Intrare: gheb
gheb1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • gheburi
  • gheburile
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • gheburi
  • gheburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghea
  • gheaba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
Intrare: Gheb
nume propriu (I3)
  • Gheb
Intrare: gheabă
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghea
  • gheaba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
gheb2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghebă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghe
  • gheba
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • ghebe
  • ghebei
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghebea
  • ghebeaua
plural
  • ghebele
  • ghebelele
genitiv-dativ singular
  • ghebele
  • ghebelei
plural
  • ghebele
  • ghebelelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cheb
  • chebul
  • chebu‑
plural
  • cheburi
  • cheburile
genitiv-dativ singular
  • cheb
  • chebului
plural
  • cheburi
  • cheburilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • che
  • cheba
plural
  • chebe
  • chebele
genitiv-dativ singular
  • chebe
  • chebei
plural
  • chebe
  • chebelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chebe
  • chebea
plural
  • chebe
  • chebele
genitiv-dativ singular
  • chebe
  • chebei
plural
  • chebe
  • chebelor
vocativ singular
plural
gheb2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheb
  • ghebul
  • ghebu‑
plural
  • ghebe
  • ghebele
genitiv-dativ singular
  • gheb
  • ghebului
plural
  • ghebe
  • ghebelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gheabă gheb

  • 1. Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, și cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea).
    surse: DEX '09 NODEX sinonime: opintici popincă

etimologie:

  • probabil limba latină *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus, din gibbus)
    surse: DEX '09 NODEX

gheb gheabă

  • 1. (La oameni) Proeminență patologică pe spate care deformează trunchiul.
    exemple
    • Cît l-a durut suferința aceasta, se putea vedea din ghebul care-i ieșise în spate și din perii albi, crescuți fără vreme. DUNĂREANU, CH. 9.
      surse: DLRLC
  • 2. Înălțime, ridicătură de teren în formă de gheb (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dâmb ridicătură înălțime
    • 2.1. Iruga Sălanelor trece printre gheburi moi de ierburi amestecate cu apă mocirloasă. SADOVEANU, V. F. 100.
      surse: DLRLC
    • 2.2. Mă oprii la o răspîntie, pe un gheb al muntelui. HOGAȘ, M. N. 76.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • probabil limba latină *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus, din gibbus)
    surse: DEX '09 NODEX

ghebă ghebea cheb chebă chebe gheb

  • 1. Manta țărănească lungă, împodobită cu găitane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dulamă zeghe attach_file 2 exemple
    exemple
    • Catane spătărești, îmbrăcate: cu mintene, poturi (nădragi) și ghebe scurte. FILIMON, C. 311.
      surse: DLRLC
    • Gheba-n spate-și-arunca. TEODORESCU, P. P. 688.
      surse: DLRLC

etimologie: