Georgescu (Ioan) m. sculptor, autorul statuelor lui Gheorghe Lazăr si Asachi (1855-1898).

Georgescu v. Pimen Georgescu.

GEORGESCU, Paul (1923-1989, n. Țăndărei), critic literar și scriitor român. Critică („Polivalența necesară”, „Printre cărți”). Proză ironică, de o mare inventivitate lingvistică („Revelionul”, „Vara baroc”, „Solstițiu tulburat”, „Siesta”).

GEORGESCU, Vlad (1937-1988, n. București), istoric român. Din 1978, a trăit în exil, ca refugiat politic. Director (din 1983) al departamentului românesc al postului de radio „Europa Liberă”. Cercetător al culturii iluministe și al gândirii politice românești: „Ideile politice și iluminismul în Principatele Române, 1750-1831”, „Istoria ideilor politice românești (1369-1868)”, „Istoria românilor. De la origine până în zilele noastre”.

GEORGESCU, Valentin Al. (1908-1995, n. Corabia), istoric român al dreptului și instituțiilor. Acad. (1992). Prof. univ. la Cernăuți și București. Contribuții în istoria dreptului roman și românesc vechi și modern și a instituțiilor medievale („Essai d’une théorie des <leges privatae>”, „Legislația agrară a Țării Românești [1775-1782]”, în colab., „Bizanțul și instituțiile românești pănâ la mijlocul secolului al XVIII-lea”).

GEORGESCU, Teohari (1908-1976, n. București), om politic comunist. Muncitor tipograf. Ca subsecretar de stat (1944-1945) și ministru de interne (1945-1952), G. a fost unul dintre principalii organizatori ai instaurării în țară a unui regim dictatorial de represiune polițienească. Ca urmare a luptei pentru putere între grupările conduse de Gheorghiu-Dej și de Ana Pauker și Vasile Luca, G., care se raliase celei din urmă, a fost învinuit de „deviere de dreapta” și exclus din partid(1952) împreună cu cei din urmă. Închis și anchetat (1952-1955). Reabilitat de N. Ceaușescu.

GEORGESCU, Remus (n. 1932, Timișoara), dirijor și compozitor român. Prim-dirijor al Filarmonicii „Banatul” din Timișoara. Predilecție pentru repertoriul contemporan (numeroase prime audiții de compoziții românești). Lucrări simfonice („Concert pentru orchestră de coarde”), vocal-simfonice (oratoriul „Cântare străbunilor”), de cameră.

GEORGESCU, Jean (1901-1994, n. București), regizor român de film. Pionier al cinematografului românesc. Predilecție pentru genul comic („Milionar pentru o zi”, „O noapte furtunoasă”, „Arendașul român”, „Vizita”, „Lanțul slăbiciunilor”, „Mofturi 1900”, „Lanterna cu amintiri”, „Pantoful Cenușăresei”).

GEORGESCU, Ion (1856-1898, n. București), sculptor și desenator român. Elev al lui Karl Storck. Prof. la Școala de Arte Frumoase, a avut ca elevi pe Fr. Storck și D. Mirea. Viziune clasicistă („Izvorul”, „Aruncătorul de lance”, „Semănătorul”) și realistă, adesea cu accente romantice, în portrete („Mihail Pascaly”, „V. Alecsandri”, statuia lui Gh. Lazăr din București). Statui alegorice („Agricultura” și Justiția, pe fațada Băncii Naționale a României).

GEORGESCU, Haralamb (1908-1977), arhitect român. Stabilit în S.U.A. (1947). Prof. la universitățile din București și Lincoln (Nebraska). Lucrări în stil modern (vila Hurmuzescu din Mangalia) sau amintind de monumentele din N Moldovei (bisericile Sf. Maria din Clevaland și Sf. Gheorghe din Detroit).

GEORGESCU, George (1887-1964, n. Sulina), dirijor român. M. coresp. al Acad. (1963). Elev al lui A. Nikisch și R. Strauss. Director al Operei Române și din (1920), timp de peste patru decenii, al Filarmonicii din București. Stil dinamic și expresiv. Remarcabile interpretări din Enescu, Beethoven, Brahms, R. Strauss, Wagner.

GEORGESCU, Dumitru C. (1904-1974, n. Strehaia), demograf, statistician și medic oncolog român. Membru al Școlii Sociologice Monografice de la București. Monografii („Demografia și igiena populației în Drăguș”). Contribuții la elaborarea lucrării „60 de sate românești” și a „Enciclopediei României”.

GEORGESCU, Corneliu Dan (n. 1938, Craiova), compozitor și muzicolog român. În creația sa simfonică (ciclul Dansuri I-IV) și de cameră valorifică, într-o viziune contemporană, valențele esențiale ale folclorului.

GEORGESCU, Constantin C. (1898-1968, n. Ploiești), botanist român. M. coresp. al Acad. (1948). Cercetări în domeniul sistematicii și morfologiei plantelor, fitopatologiei și dendrologiei.

Kiriac-Georgescu, Dumitru (1866-1928), compozitor și folclorist, n. la București, dirijor al Capelei române din Paris și al corului Bis. Domnița Bălașa din București, membru fondator și dirijor al corului „Carmen” (1901-1928), membru fondator al Societății compozitorilor români (1920) și prof. la Conservatorul din București. A compus muzică vocală și corală (Cântările liturghiei pentru copii și popor, 1926; Liturghia psaltică, Îngerul a strigat, Axionul Învierii, 1902), precum și alte cântări religioase.

GEORGESCU-DELAFRAS, Petre (1885-1963, n. București), tipograf, editor și scriitor român. Fondator al Editurii Cugetarea. Lucrări de tehnică tipografică. Romane autobiografice sau cu tematică socială („Cum am cucerit viața”, „Întărirea și ridicarea neamului”).

GEORGESCU-ROEGEN, Nicholas (1906-1994, n. Constanța), economist american de origine română. Stabilit în S.U.A. (1946). Prof. la universitățile din București și Vanderbilt (Tennessee). Studii în domeniile teoriei statistice („Metoda statistică. Elemente de statistică matematică”), al statisticii economice și teoriei probabilităților. Specialist în probleme de economie modernă („Legea entropiei și procesul economic”). M. de onoare al Acad. Române (1990).

GEORGESCU-TISTU, Nicoale (1894-1972, n. Cotești, jud. Vrancea), bibliolog român. Prof. univ. la București. Contribuții valoroase în domeniul disciplinelor legate de studiul cărții și al organizării bibliotecilor („Bibliografia literară română”, „Vocabular de bibliologie”, „Cartea și bibliotecile”).

PIMEN GEORGESCU (numele de botez Petru) (1853-1934, n. Provița de Sus, jud. Prahova), mitropolit român. M. de onoare al Acad. (1918), prof. la Facultatea de Teologie din București. Episcop al Dunării de Jos (1902-1909), mitropolit al Moldovei (1909-1934). În timpul Primului Război Mondial a organizat spitale pentru răniți în mănăstiri. Lucrări: „Amintiri din marele război”.