4 intrări

Articole pe această temă:

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus). ◊ Compuse: garoafă-de-câmp (sau sălbatică) = garofiță (2); garoafă-de-munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

garoa sf [At: LB / V: (reg) ~flă, găr~, (Mol) ~fă / Pl: ~fe / E: ngr γαρόφαλλον] 1 (Reg; șîc ~ de ghiveci, ~ de grădină, șîf ~flă) Plantă erbacee ornamentală, cu frunze opuse și liniare, cu flori cărnoase de culori diverse și miros plăcut Si: (pop) buruiene de ghiței, buruiene de germe, calamfir, carafilă, (reg) chirișor, cocoșei, cuișoară de grădină, cuișoare, flori domnești, ~ de ghiveci, – de grădină, garofil (1), garofiță (15), ignele, neghină, neghinea, pahiu, sacfiu, sacfiu îngrămădit, sanfiu, sansiu, sanschiu, sămferel, sâmfireag, sâmfireanje, sânvireni tărcați, scânteiuțe, schinteuță, secfiu, sinferei, văzdoagă, văzdoance umplute, vâzdoage de Rusale (Dianthus caryophyllus). 2 (Bot; reg) Garofiță (9) (Dianthus deltoides). 3 Cuișoriță (Holosteum umbellatum). 4 (Bot; reg; îc) ~fa-craiului Garofița (10) Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). 5 (Bot; reg; îc) ~fa-mării Limba-peștelui (Limonium vulgare). 6 (Îc) ~fa-Sebeșului, ~fa de piatră, ~fe (de munte) sau ~fe-sălbatice Plantă cu flori albe sau roz, plăcut mirositoare, plasate câte două sau mai multe pe aceeași tulpină Si: (reg) flori domnești, garofil (2), garofițe (5) (de munte) (Dianthus superbus). 7 (Bot; reg; îc) ~-albă (sau ~fe) Micsandre. 8 (Bot; reg; îc) ~ bărboasă Bălușcă. 9 (Bot; reg; îc) ~-călugărească, ~fe de câmp sau ~fe-sălbatice Garofiță (3). 10 (Bot; reg; lpl sau îc) ~ de apă Crin de baltă (Butomus umbellatus). 11 (Bot; reg; lpl sau îc) ~ de grădină sau ~-turcească Planta Dianthus barbatus Si: buruiene de ghiței, buruiene de jerme, cărânjea, cărunjea, cocoșei, cuișoare, garofițe (14) (de grădină), grozdică, gvordici, inger, neghinele, pietrucele, pușca lupului, sacfiu, sacfiu nemțesc, sacfiu turcesc, sacfiu tărcat, samfiu, sanfiu, sălcuță, scaunul popii, scânteuță, secfiu, susfirăgi, țefliu, ursărel, ursinică, ursuele, vâzdoage, vâzdoance ungurești, zaschiu sălbatic. 12 (Bot; reg; îc) ~ de grădină (sau nemțească) Cuișoare (Dianthus chinensis). 13 (Îc) ~-roșie Planta Dianthus tenuifolius. 14 (Bot; reg; lpl) Ochiul-boului (Callistephus chinensis). 15 (Bot; reg; lpl) Cocoșel (Dianthus collinus). 16 (Bot; reg; lpl sau îc) ~fe-oloage Barba împăratului (Mirabilis jalapa). 17 (Bot; reg; lpl) Mușcată (Pelargonium zonale). 18 (Bot; reg; lpl) Zorele (Pharbitis purpurea). 19 (Bot; reg; lpl) Crăițe (Tagetes patulla). 20 (Bot; reg; lpl) Viorele (Viola mirabilis). 21 (Bot; reg; îf) ~flă sau găr~ Cârciumărese (Zinnia elegans). 22 (Bot; reg; îc) ~fe-roșii Arșinic (Lychnis calcedonica). 23 (Bot; reg) Garofițe (4) de munte.

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus).Garoafă de câmp (sau sălbatică) = garofiță (2). Garoafă de munte = plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus). – Din ngr. gharúfalo.

GAROÁFĂ, garoafe, s. f. Plantă erbacee, sălbatică sau de grădină, foarte bogată în specii, cu frunze lunguiețe, cu flori roșii, roz sau albe și cu miros plăcut, de cuișoare (Dianthus caryophyllus). Pe șiragul de garoafe care ocoleau ceardacul, soarele punea o gratie de aur. GALACTION, O. I 344. În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, V. 77. Ochii-ți ard și-ți arde fața Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ◊ (Metaforic) Garoafa-nsîngerată-a gurii tale... Trezește forțe oarbe-n mine. CAMIL PETRESCU, V. 90. ◊ Compuse: garoafă-de-cîmp sau garoafă-sălbatică = garofiță (2).

GAROÁFĂ ~e f. Plantă erbacee cu flori diferit colorate, cultivată în scop decorativ. * ~ de câmp (sau sălbatică) plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori de culoare purpurie; garofiță. [G.-D. garoafei] /<ngr. gharúfalo

garoafă f. gen de plante mirositoare coprinzând peste 150 de specii (Dianthus caryophyllus). [Gr. mod. GARÓFALON].

garófă (est) și -oáfă (vest) (oa dift.) f., pl. e (ngr. garófalon, garúfalon, garófyllon și karyofylli, d. vgr. karyóphyllon, care e o deformare din indianu katuka-phalam, „fruct mușcător”, planta care produce cuișoarele, supt infl. luĭ karýa, nuc, și phýllon, foaĭe [V. foaĭe, trandafir]; alb. karafilĭ, turc. sîrb. bg. karanfil, it. garófano, fr. sp. girofie. V. calonfir, caranfil și cariofileŭ). Un gen de plante și florĭ mirositoare cu petale dințate care cuprinde peste 150 de speciĭ (dianthus caryophyllus). – Se numește și floare domnească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

garoáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe

garoáfă s. f., g.-d. art. garoáfei; pl. garoáfe

!garoáfă-de-cấmp s. f., g.-d. art. garoáfei-de-cấmp; pl. garoáfe-de-cấmp

!garoáfă-de-múnte s. f., g.-d. art. garoáfei-de-múnte; pl. garoáfe-de-múnte

garoáfă de câmp s. f. + prep. + s. n.

garoáfă de múnte s. f. + prep. + s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GAROÁFĂ s. (BOT.) 1. v. garofiță de grădină. 2. garoafă de câmp v. garofiță; garoafă de munte (Dianthus superbus) = garofiță, garoafă sălbatică, (reg.) floare-domnească; garoafă sălbatică (Dianthus carthusianorum) a) v. garofiță; b) v. garoafă de munte.

GAROÁFĂ s. v. micsandră, micșunea, toporaș, violetă, viorea.

arată toate definițiile

Intrare: Garoafă
Garoafă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Garoafă
Intrare: garoafă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garoa
  • garoafa
plural
  • garoafe
  • garoafele
genitiv-dativ singular
  • garoafe
  • garoafei
plural
  • garoafe
  • garoafelor
vocativ singular
plural
garoaflă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găroafă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
găroafe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gărofă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: garoafă-de-câmp
garoafă-de-câmp substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garoafă-de-câmp
  • garoafa-de-câmp
plural
  • garoafe-de-câmp
  • garoafele-de-câmp
genitiv-dativ singular
  • garoafe-de-câmp
  • garoafei-de-câmp
plural
  • garoafe-de-câmp
  • garoafelor-de-câmp
vocativ singular
plural
Intrare: garoafă-de-munte
garoafă-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garoafă-de-munte
  • garoafa-de-munte
plural
  • garoafe-de-munte
  • garoafele-de-munte
genitiv-dativ singular
  • garoafe-de-munte
  • garoafei-de-munte
plural
  • garoafe-de-munte
  • garoafelor-de-munte
vocativ singular
plural

garoafă garoaflă găroafă găroafe gărofă

  • 1. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut (Dianthus caryophyllus).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: garofiță 4 exemple
    exemple
    • Pe șiragul de garoafe care ocoleau ceardacul, soarele punea o gratie de aur. GALACTION, O. I 344.
      surse: DLRLC
    • În cosiță-și prinde garoafa-nflorită... Pleacă la fîntînă și vine zorită. IOSIF, V. 77.
      surse: DLRLC
    • Ochii-ți ard și-ți arde fața Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46.
      surse: DLRLC
    • metaforic Garoafa-nsîngerată-a gurii tale... Trezește forțe oarbe-n mine. CAMIL PETRESCU, V. 90.
      surse: DLRLC

etimologie:

garoafă-de-câmp

etimologie:

garoafă-de-munte

  • 1. Plantă cu frunze lanceolate, cu flori plăcut mirositoare, albe sau roz, cu peri purpurii (Dianthus superbus).
    surse: DEX '09

etimologie: