3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂRGĂÚN, gărgăuni, s. m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gărgăúne s. m.] – Et. nec.

GĂRGĂÚN, gărgăuni, s. m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. Fig. (La pl.) Pretenții nejustificate, fumuri. ◊ Expr. A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are. [Var.: gărgăúne s. m.] – Et. nec.

GĂRGĂÚNE s. m. v. gărgăun.

GĂRGĂÚNE s. m. v. gărgăun.

gărgăun sm [At: DOSOFTEI, V. S. 78/2 / V: ~e, gărgăuan, ~ă sf / Pl: ~i / E: nct] 1 (Ent) Viespe mare de pădure, cu ac veninos, cu aripile și inelele de pe burtă galbene, iar restul corpului cenușiu, care scoate un bâzâit puternic atunci când zboară Si: albina-țiganului, bărzăun, bândoan, bâzălău, bâzgar, găun, (reg) găunoi, viespar, viespar-rău, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespoi (Vespa crabo). 2 (Fig; lpl) Pretenții nejustificate, extravagante, fumuri, toane. 3 (Îe) A fi cu (sau a avea) ~i la (sau în) cap A avea idei ciudate, extravagante. 4 (Îae) A fi extrem de încrezut. 5 (Îe) A-i intra (cuiva) ~i în cap A deveni ciudat, extravagant sau încrezut. 6 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~ii din cap A determina pe cineva să renunțe la ideile ciudate, extravagante sau grandomane pe care le are. 7 (Pop; fig; d. oameni) Hrăpăreț. 8 (Reg; fig) Om avut, zgârcit și mândru. 9 (Reg; fig) Copil rău și hrăpăreț. 10 (Trs; Buc) Poreclă dată țiganilor pentru îndrăzneala cu care umblă la cerșit. 11 (Gmț) Păduche. 12 (Ent; pop) Bărzăun. 13 (Reg) Bondar.

GĂRGĂÚN, gărgăuni, s. m. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos; zboară, producînd un zumzăit puternic (Vespa crabro); bărzăun (2). ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a avea», «a umbla», «a i se urca» etc.) Gărgăuni în (sau la) cap = toane, capricii, fumuri, idei extravagante. Se pot împăca, dacă nu li se urcă gărgăunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 175. Caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81. Ți-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator! ALECSANDRI, T. 1276. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a vindeca de toane, capricii, fumuri, idei extravagante. În ce fel puteau să-i scoată gărgăunii? PAS, Z. I 180. Ia stați oleacă, să vă scot eu gărgăunii din cap! CREANGĂ, A. 79.

GĂRGĂÚN ~i m. Viespe mare de pădure cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; viespar. * A avea ~i în cap a avea idei, gânduri ciudate, extravagante. A scoate cuiva ~ii din cap a face pe cineva să renunțe la ideile sale ciudate, extravagante. /Orig. nec.

gărgăun m. 1. cea mai mare viespe cu acul înțepător și veninos, sbârnâe tare când sboară (Vespa crabro); 2. fig. capriciu bizar, fantazie: are gărgăuni în cap. [Dial. găun: origină necunoscută].

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s’a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gărgăún s. m., pl. gărgăúni

gărgăún s. m., pl. gărgăúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂRGĂÚN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bâzălău, bâzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

GĂRGĂUN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bizălău, bîzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GĂRGĂUN subst. 1. – Oprea (17 B III, 64); Gărgăun, Toader, mold. (RI XI 314). 2. Cf. Gărgănul (Sur XIX) și Gărgana, olt., 1619 (Sd VI 464).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a avea gărgăuni la cap expr. a avea idei ciudate / extravagante

a scoate (cuiva) gărgăunii din cap expr. a face (pe cineva) să renunțe la ideile sale ciudate / extravagante.

Intrare: Gargaun
Gargaun nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gargaun
Intrare: Gărgăun
Gărgăun nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gărgăun
Intrare: gărgăun
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărgăun
  • gărgăunul
  • gărgăunu‑
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunii
genitiv-dativ singular
  • gărgăun
  • gărgăunului
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunilor
vocativ singular
plural
gărgăună
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gârgăuan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gărgăune substantiv masculin
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gărgăune
  • gărgăunele
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunii
genitiv-dativ singular
  • gărgăune
  • gărgăunelui
plural
  • gărgăuni
  • gărgăunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gărgăun vespa crabro gărgăună gârgăuan gărgăune

  • 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară (Vespa crabro).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bărzăun
  • 2. figurat (la) plural Pretenții nejustificate, fumuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. expresie A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Se pot împăca, dacă nu li se urcă gărgăunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 175.
        surse: DLRLC
      • Caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81.
        surse: DLRLC
      • Ți-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator! ALECSANDRI, T. 1276.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • În ce fel puteau să-i scoată gărgăunii? PAS, Z. I 180.
        surse: DLRLC
      • Ia stați oleacă, să vă scot eu gărgăunii din cap! CREANGĂ, A. 79.
        surse: DLRLC

etimologie: