GARDENIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plantă decorativă (Gardenia). – Din fr. gardénia.

gardenie sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr gardénia] Plantă lemnoasă tropicală și subtropicală, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, cu miros plăcut, care se cultivă la noi ca plantă decorativă (Gardenia).

GARDENIE, gardenii, s. f. Gen de plante lemnoase tropicale și subtropicale, cu frunze verzi persistente, cu flori mari, albe, cu miros plăcut, care se cultivă și la noi ca plante decorative (Gardenia). – Din fr. gardénia.

GARDENIE, gardenii, s. f. Mic arbust originar din Extremul Orient, cu flori mari, albe și foarte mirositoare, cultivat și la noi ca plantă ornamentală (Gardenia).

GARDENIE s.f. Arbust originar din Extremul Orient, cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. [Gen. -iei. / < fr. gardénia].

GARDENIE s. f. arbust tropical cu flori albe, frumoase și plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. (< fr. gardénia)

GARDENIE ~i f. Arbust exotic cu frunze persistente și cu flori mari albe, plăcut mirositoare, cultivat în scopuri decorative. /<fr. gardénia

gardenie f. arbust cu flori mirositoare.

*gardénie f. (d. botanistu Scoțian Garden, † 1792, al căruĭ nume înseamnă „grădină”, germ. garten, și în onoarea căruĭa Linné a numit această plantă). Un gen de plante rubiacee ornamentale cu florĭ marĭ și frumoase.

gardenie (desp. -ni-e) s. f., art. gardenia (desp. -ni-a), g.-d. art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (desp. -ni-i-)

gardenie (-ni-e) s. f., art. gardenia (-ni-a), g.-d. art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (-ni-i-)

gardenie s. f. (sil. -ni-e), art. gardenia (sil. -ni-a), g.-d. art. gardeniei; pl. gardenii, art. gardeniile (sil. -ni-i-)

GARDENIA Ellis, GARDENIA, fam. Rubiaceae. Geno riginar din China și sudul Africii, cca 58 specii, cu creștere sub formă de arbuști, rar arbori, compactă. Frunze verzi, lucioase, opuse, mai rar cîte 3 în buchet, persistente, coriacee, stipele triunghiulare cu vîrf ascuțit, la bază des-concrescute. Flori albe sau galbene, mari, (corolă infundibuliformă cu cca 9 petale, 9 stamine, ovar cu o singură lojă, stil gros cu vîrf cuneiform), foarte mirositoare, singulare în axa frunzei, foarte rar terminale sau în corimb. înfloresc primăvara-toamna. Fruct sesil, pielos sau cărnos.

Gardenia grandiflora Lour. Specie care înflorește primăvara. Flori singulare, terminale, albe, mari, parfumate, de obicei pe tip 6, corolă întinsă, sepale întinse. Frunze lanceolate, lucioase. Plantă cu aspect ele arbore, fără spini.

Gardenia jasminoides Ellis (syn. G. florida L.; G. radicans Thunb.). Specie care înflorește în mai-oct. Flori albe, cerate, terminale, sesile, foarte parfumate, cu. petale întinse, sepale erecte, lanceolate, de aceeași lungime cu tubul floral. Frunze eliptice sau ovate, 6 cm lungime și 5 cm lățime, cu vîrf ascuțit, verzi-lucioase. Arbuști, cca 1,80 m înălțime, glabri, fără spini. Se cultivă în seră caldă (Pl. 35, fig. 207).

Gardenia rothmannia L. Specie care înflorește vara. Flori avînd caliciul cu muchii și 5 dinți lungi, tub floral scurt și lat, corolă cu 5, diviziuni albicioase cu pete purpur la bază, vîrf lung, ascuțit. Frunze alungite, cu peri glanduloși pe nervura centrală. Tufe, cca m înălțime. Se cultivă în seră temperată.