4 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case. ♦ Coridor, galerie, culoar. – Din germ. Gang.

gang sn [At: CARAGIALE, S. N. 64 / Pl: ~uri / E: ger Gang] 1 Loc de trecere pe sub boltitura unei case ori pe sub o construcție. 2 Culoar. 3 (Spc; la mine) Galerie subterană.

gâng sn [At: BARCIANU / Pl: ~uri / E: ns cf gângăvi, gânganie] (Rar) Sunet.

GANG, ganguri, s. n. Loc de trecere la nivelul pămîntului pe sub o casă, un turn sau altă construcție. V. boltă. Trecînd pe sub gang [boierii] intrară în odăile palatului. SADOVEANU, O. VII 109. El intră cu pasul împleticit în gangul hanului. GHEREA, ST. CR. II 139. Începuse o ploaie măruntă... Intrară subt un gang. VLAHUȚĂ, O. A. 136. La mijlocul păretelui din fața casei se afla poarta cu gang boltit, pe dasupra căria se înălța un turn pătrat. ODOBESCU, S. I 125. ♦ Coridor. Deschise ușa repede și gangurile sunară prelung. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. Cînd vro ușă se trîntește Undeva, pe-un gang, departe, Furios răsună golul Dintr-o sală-ntr-altă sală. COȘBUC, P. II 98. În partea de dincolo de gang sînt: o cameră pentru împărțitorii de scrisori și pentru biroul inspectorului. I. IONESCU, M. 755. ♦ Galerie subterană. Nevasta vechilului veghea asupra lor... înfiptă în pragul pivniței uriașe, adînci, cu multe ganguri zidite în rărunchii dealului. DUMITRIU, N. 234.

GANG s.n. (Rar) Bandă organizată de răufăcători; gașcă. [< americ. gang – echipă].

GANG2 s. n. bandă organizată de răufăcători; gașcă. (< engl., fr. gang)

GANG1 s. n. pasaj de trecere între două clădiri; coridor, galerie. (< germ. Gang)

gang s. n. (americanism) Bandă de răufăcători ◊ „Tot ea a fost amantă de șef de gang (Robinson din «Kid Galhad»), dar și fată de milionar.” R.lit. 23 XI 78 p. 17. ◊ Gang al crimei organizate” R.l. 22 I 85 p. 6; v. și R.lit. 1 XI 79 p. 17; v. și crack, N’drangheta (din engl. americ. gang; cf. fr. gang; DMN 1964, CO; D. Am.; DN3)

GANG ~uri n. 1) Loc de trecere la nivelul terenului între clădiri sau pe sub bolta unei case cu mai multe etaje. 2) Încăpere lungă și îngustă într-o clădire de-a lungul unei serii de camere care servește ca loc de trecere și de legătură între camere; coridor; culoar. /<germ. Gang

gang n. substanță străină ce acopere un mineraiu metalic (= fr. gangue).

*gang n., pl. urĭ (germ. gang, coridor, d. gehen, a merge). Coridor pe supt etaj, dar nu pe supt pămînt, și care servește ca intrare principală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GANG s. coridor, culoar, (înv.) tindă. (Îl poartă printr-un ~ lung.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gang (gánguri), s. n. – Coridor, culoar, loc de trecere. germ. Gang. Sec. XVIII.

gîng s. n. – Zgomot. Creație expresivă, care imită mai cu seamă zumzetul insectelor. Este cuvînt rar, care abia dacă figurează în unele dicționare. Cf. aceeași intenție expresivă în gagîgîi, și în gr. γογγίζω, sl. gągnati, ngr. γουργουλίζω „a fierbe” (› mr. gurgurare), mag. gögyök „a bîlbîi”. Der. gîngăni (var. gînguri, gunguri, gongăni, gungăni, gungura), vb. (despre copii, a gînguri; despre porumbei și turturele, a gînguri), cf. megl. găngăres „a bîlbîi”; gînganie (var. gîngoană, gîngolie, gîngalie), s. f. (insectă), care ar putea proveni direct din sl. gągnanije „zumzet” (Cihac, II, 114; Conev 52); goangă (var. goambă, goand(r)ă, boangă, bonghiță), s. f. (insectă); gongălău, s. m. (gîndac); goande, s. f. (bulgăre, grunz, cocoloș), prin comparație cu forma generală a insectelor; goanță, s. f. (cocoloș, obiect rotund), cf. gloanță; gîndac, s. m. (insectă; Trans. de Nord, șarpe), cu suf. -ac (DAR presupune un prototip sl. *gądakŭ, care pare inutil); gîndăci, vb. (despre copii, a gînguri; a fi nepăsător); gîndăcos, adj. (minuscul); gîngav, adj. (bîlbîit), reproduce direct sl. gągnavŭ, care reprezintă aceeași rădăcină expresivă, cf. sb. gîngav; gîngăvi, vb. (a se bîlbîi, a gîngăvi; despre copii, a gînguri); gîngăvie, s. f. (bîlbîială), cf. Miklosich, Lexicon, 150; Byhan 312; Löwe 32; grîngoașe, s. f. (insectă, Gymnopleurus pilularius), al cărui nume pare a indica încrucișarea cu grîne, cf. numele său gîndac de la grîne; grînguri (var. grunguni, grunguri, gurgu(n)i, (în)gur(l)ui), vb. (a gînguri; a grohăi); guguș, s. m. (porumbel); guguștiuc, s. m. (porumbel); guguștiucă, s. f. (porumbiță), cf. bg., sb. guguška (după Cihac, I, 130, Conev 53 și Skok 73, din sl., ceea ce este adevărat numai pentru mr. gugufce, megl. gugufcu; după Șeineanu, II, 192, din tc. gögüslü „cu piept mare”).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GANGU. 1. – prof., 1890; Găngulești s. (Hur). 2. Gangea (Moț). Cf. Gangur cu apocopă (?).

GANG (< germ.) s. n. 1. Loc de trecere, la nivelul terenului, pe sub o construcție. 2. Coridor, galerie, culoar. ◊ Pictură de g. = pictură de calitate îndoielnică, realizată de diletanți în scop comercial, expusă odinioară în ganguri. 3. Viteză remanentă a unei nave după stoparea mașinilor.

Intrare: Gangu
Gangu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gangu
Intrare: gang (bandă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gang
  • gangul
  • gangu‑
plural
  • ganguri
  • gangurile
genitiv-dativ singular
  • gang
  • gangului
plural
  • ganguri
  • gangurilor
vocativ singular
plural
Intrare: gang (coridor)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gang
  • gangul
  • gangu‑
plural
  • ganguri
  • gangurile
genitiv-dativ singular
  • gang
  • gangului
plural
  • ganguri
  • gangurilor
vocativ singular
plural
Intrare: gâng
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gâng
  • gângul
  • gângu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gâng
  • gângului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gang (bandă)

  • 1. rar Bandă organizată de răufăcători.
    surse: DN sinonime: gașcă

etimologie:

gang (coridor)

  • 1. Loc de trecere aflat sub o construcție, sub boltitura unei case.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 4 exemple
    exemple
    • Trecînd pe sub gang [boierii] intrară în odăile palatului. SADOVEANU, O. VII 109.
      surse: DLRLC
    • El intră cu pasul împleticit în gangul hanului. GHEREA, ST. CR. II 139.
      surse: DLRLC
    • Începuse o ploaie măruntă... Intrară subt un gang. VLAHUȚĂ, O. A. 136.
      surse: DLRLC
    • La mijlocul păretelui din fața casei se afla poarta cu gang boltit, pe dasupra căria se înălța un turn pătrat. ODOBESCU, S. I 125.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file 4 exemple
      exemple
      • Deschise ușa repede și gangurile sunară prelung. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16.
        surse: DLRLC
      • Cînd vro ușă se trîntește Undeva, pe-un gang, departe, Furios răsună golul Dintr-o sală-ntr-altă sală. COȘBUC, P. II 98.
        surse: DLRLC
      • În partea de dincolo de gang sînt: o cameră pentru împărțitorii de scrisori și pentru biroul inspectorului. I. IONESCU, M. 755.
        surse: DLRLC
      • Nevasta vechilului veghea asupra lor... înfiptă în pragul pivniței uriașe, adînci, cu multe ganguri zidite în rărunchii dealului. DUMITRIU, N. 234.
        surse: DLRLC

etimologie: