GALIC¹ adj. (În sintagma) Acid galic = acid organic aromatic, astringent, extras din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre, a coloranților și a unor medicamente. – Din fr. gallique.

galic¹, ~ă [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 96 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr gallique] 1-2 a Care aparține galilor¹ sau Galiei. 3-4 a Specific galilor¹ sau Galiei. 5-6 a Privitor la gali¹ sau Galia. 7 a Care provine de la gali¹. 8 a (Îs) Cocoșul ~ Emblemă reprezentând un cocoș, care simbolizează Franța. 9 sf (Șîs limba ~ă) Limba celtă vorbită de gali¹.

galic² a [At: DEX² / E: fr gallique] (Îs) Acid ~ Acid organic aromatic, astringent, extras din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre și a unor medicamente.

GALIC¹ adj. (în sintagma) Acid galic = acid organic aromatic, astringent, extras din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit la fabricarea cernelii negre, a coloranților și a unor medicamente. – Din fr. gallique.

GALIC adj. m. (Numai în expr.) Acid galic = acid astringent care se extrage din gogoșile de ristic și care se întrebuințează la fabricarea cernelii negre și ca mordant în vopsitorie.

GALIC adj.m. Acid galic = acid astringent extras din gogoșile de ristic, folosit la fabricarea cernelii negre și ca mordant la vopsirea fibrelor vegetale. [< fr. gallique].

GALIC¹ adj. acid ~ = acid aromatic, astringent, din gogoșile de ristic și din coaja de stejar, folosit, în tăbăcărie, la fabricarea cernelurilor negre, a coloranților și a unor medicamente. (< fr. gallique)

GALIC², -Ă adj. referitor la gali. ♦ cocoșul ~ = una dintre emblemele națiunii franceze. ◊ (s. f.) limbă celtă vorbită de gali. (< lat. gallicus)

GALIC¹ ~că (~ci, ~ce): Acid ~ acid organic, aromatic și astringent, extras din gogoși de ristic și folosit la fabricarea cernelii, a coloranților și a unor medicamente. /<fr. gallique

GALIC² ~că (~ci, ~ce) Care aparținea galilor. * Cocoș ~ emblemă a națiunii franceze. /<lat. Gallicus, fr. gallique

*gálic, -ă adj. (lat. gállicus). Chim. De gogoșĭ de ristic (fr. noix de galle). Acid galic, care există în cojile de măr, în capsulele de quércus degylops (stejar) și fructele de caesalpinia coriária. În industrie se scoate din acidu tanic. Se topește la 220° descompunîndu-se.

galic adj. m., pl. galici; f. galică, pl. galice

galic adj. m., pl. galici; f. galică, pl. galice

galic adj. m., pl. galici; f. sg. galică, pl. galice

nucă-galică (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-galice; pl. nuci-galice

!nucă-galică (gogoașă de ristic) s. f., g.-d. art. nucii-galice; pl. nuci-galice

nucă-galică s. f.

GALIC adj. v. celtic.

GALIC adj. celt, celtic. (Trib ~.)

cânt galic v. gregoriană, muzică; liturghie; misă.

GALICĂ s. f. (< lat. Gallicus): cea mai veche limbă celtică și singura de pe continent la venirea romanilor, vorbită de vechii locuitori ai Galiei și menționată încă din primele secole î.e.n. Ea a fost părăsită treptat în timpul ocupației Galiei de către romani și înlocuită complet cu latina prin secolul al IV-lea e. n. A lăsat urme vagi în limba franceză, mai ales în toponimie: Amiens, Bordeaux, Lyon, Paris, Toulouse etc.

GALIC lat. Gallicus „gal” 1. Galicea s.; Galicia s., olt, (Ind 13-16 B); Bărbuleștii de – s, (17 B II 303); 2. Galicieni s.

Cocoșul galic – E emblema națională a Franței revoluționare. De multe ori, vorbindu-se despre Franța, i se spune „Cocoșul galic”. Această emblemă are o dublă explicație: 1) Romanii îi numeau gali pe locuitorii Franței de azi și se pare că le-au dat acest nume, fiindcă mulți dintre ei purtau moțuri roșcate. Aceste moțuri le-au evocat crestele cocoșilor, iar în latinește gallus înseamnă cocoș. 2) După revoluția de la 1789, în căutarea unei embleme pentru baterea monedelor noi (care să înlocuiască „ludovicii”), juriul, instituit pentru concurs, a recomandat un cocoș, gîndindu-se la deșteptare, la vigilență, la trezirea conștiințelor. Poporul însă, cînd a văzut „cocoșul” pe monedele de 20 de franci, a făcut legătură cu vechii gali. Cocoșul a fost decretat emblemă națională. Mai tîrziu, Napoleon a desființat acest simbol. Dar cocoșul a revenit o dată cu revoluția de la 1830, începînd să fie aplicat și pe drapele. Sub a Treia Republică (1871) a căpătat o mai mare răspîndire (pe monede în special) și a devenit alegoria Franței, reprezentată în grafică prin „cocoșul galic” (sau prin semănătoarea Marianna). IST.