19 intrări

school Articole pe această temă:

108 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Galbeni pl. stațiune de cale ferată aproape de Roman.

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ.

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).Dos + suf. -nic.

DÓSNIC, -Ă, dosnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre locuri, străzi, clădiri etc.) Care se află mai la o parte, mai ascuns vederii; retras, lăturalnic, lăturaș, izolat. 2. S. f. Compus: dosnică-galbenă = plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).Dos + suf. -nic.

GÁLBEN, -Ă, galbeni, -e, adj., s. n., s. m., s. f. 1. Adj. De culoarea aurului, a lămâii etc. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună. ◊ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S. n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ◊ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S. m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu. 4. S. f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = soi de viță-de-vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., s. n., s. m.] – Lat. galbinus.

GÁLBIN, -Ă adj., s. n., s. m. v. galben.

GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.

GĂLBENÍ, gălbenesc, vb. IV. Intranz., tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) îngălbeni. [Var.: gălbiní vb. IV] – Din galben.

GĂLBINÍ vb. IV v. gălbeni.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBENÍ, îngălbenesc, vb. IV. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină galben, palid; p. ext. a (se) ofili, a (se) veșteji; a (se) gălbeni. [Var.: (pop.) îngălbiní vb. IV] – În + galben.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

ÎNGĂLBINÍ vb. IV v. îngălbeni.

SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum).Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge).

SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum).Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge).

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali cultivați din familia rozaceelor, cu lăstari spinoși și cu flori mari, parfumate, de culori variate, folosite mai ales în industria parfumurilor (Rosa).Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafir-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2); (Zool.) trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir).

crin sm și, rar, sn [At: DOSOFTEI, V. S. 140/1 / V: (reg) clin sm / Pl: ~i și (rar, sn) ~uri / E: vsl криноу, bg крину, srb krinu cf crâm] (Bot) 1 sm (Șîc) ~ alb (sau de grădină) Plantă erbacee ornamentală, din familia liliaceelor, cu flori, în formă de pâlnie, care cresc în vârful unui lujer, cu petale mari, albe și strălucitoare și cu miros plăcut și puternic Si: (reg) lilie, lilie-albă, liliom, liliom alb, liliu, paparoase, stânjenei albi (Lilium candidam). 2 sm (Șîc) ~ de pădure (sau pestriț, sălbatic) Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu tulpina dreaptă și cu flori roz-violet, cu pete purpuriu închis și plecate în jos Si: (reg) aior, aișor, aișor-galben, alior, ain-de-pădure, cerluia turcească, fiere, leurdă, lilie, răsfug, usturoi, usturoiță (Lilium Martagon). 3 sm (Îc) ~-albastru Plantă erbacee din familia liliaceelor (Agapanthus umbellatus). 4 sm (Îc) ~-de-baltă Plantă erbacee din familia butomaceelor Si: (reg) fânul câinelui, garoafă de baltă, ghiocel, micșunea de baltă, micșuneaua apei, papură (de) rogojină, păpurică, pipirig înflorit, roșățea, țipirig cu flori (Butomus umbellatus). 5 sm (Șîc) ~-de-apă (sau ~-de-august, ~-de-sacsin, ~-francez, ~ul-fânului-alb, ~-grecesc) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta plantaginea). 6 sm (Îc) ~-de-toamnă (sau ~ul-fânului-albastru) Plantă erbacee din familia liliaceelor (Hosta ventricosa) Si: (reg) cală. 7 sm (Îc) ~-galben (sau ~de-toamnă, ~i-broștești, ~ul-fânului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) dreț-galben, stânjeni, stânjeni galbeni (Hemerocallis lilio-asphalelus). 8 sm (Șîc) ~-galben (sau ~de-toamnă, roșu, ~ul-broaștei, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: frunză lată, găitane, galbene, lalele, lilion, lilion galben, păpurică galbenă, păpușoraș, stânjen roșu, stânjenel, stânjenel galben, șuvar sălbatic, tulipan galben, tulipani (Hemerocallis fulva). 9 sm (Îc) ~-roșu Plantă erbacee din familia amarililacee (Amaryllis belladona). 10 sm (Șîc) ~-galben (sau ~-de-toamnă, ~-roșu, ~ul-fânului, ~ul-focului) Plantă erbacee din familia liliaceelor Si: (reg) casiță, căciță galbenă, cosiță galbenă, frunză lată, găitane galbene, lalele, liliom, liliom galben, păpurică galbenă, păpușoiaș, solele, stânjen roșu, stânjeni, stânjenel, stânjenei galbeni, șuvar sălbatic, tulipani, tulipan galben (Hemerocallis fulva). 11 sm (Reg; șîc) ~-albastru Stânjenei (Iris florentina). 12 sm (Reg; șîc) ~-albastru, ~-vânăt Stânjenei (Iris germanica). 13 sm (Reg; șîc) ~-galben Săbioară (Iris germanica). 14 sm (Reg; îc) ~-de-apă, ~-galben Stânjeni (Iris helophila). 15 sm (Reg; îc) ~-galben (sau ~de-apă) Stânjeni (Iris pseudacorus). 16 sm (Reg; îae) Rățișoare (Iris humila). 17 sm (Reg; șîc) ~-de-munte Larice (Larix decida). 18 sm (Reg) Coroana împăratului (Fritallaria imperialis). 19 sm (Reg; îc) ~-de-apă Obligean (Acarus calanues). 20 sm (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-vânăt) Săbiuță (Gladialus unbricatus). 21 sm (Reg; îc) ~-de-mare Nufăr alb (Nymphara alba). 22 sm (Reg; îc) ~-mărmurit Lalea pestriță (Fritillaria nieutalis). 23 sm (Reg; îc) ~-roșu Gladiolă. 24 sm (Reg; lpl; șîc) ~i-galbeni Crăițe (Tagetes erecta). 25 sm (Reg; lpl; îae) Crăițe (Tagetes patula). 26 sm (Reg; îc) ~ul mâței Brândușă-de-toamnă (Calchicucu autumnale). 27 sm (Reg; îc) ~ul-nevestei Cârciumărese (Ziunia elegans). 28 sn (Îc; lpl) ~i-de-mare Crinoide (1). 29 sn (Lsg; îae) Crinoid (2).

dosnic, ~ă [At: GORJAN, H. II, 185/35 / Pl: ~ici, ~ice / E: dos + -nic] 1 a (D. locuri, străzi, clădiri) Care este ascuns vederii Si: ferit, izolat, lăturalnic, retras. 2 a (Pop; d. oameni) Nesociabil. 3 a (Pop; d. oameni) Prefăcut. 4 a (Pop; pex) Bârfitor. 5 a (D. manifestări ale oamenilor) Secret. 6 sf (Bot; reg; șîc) ~ă vânătă Clocoței (Clematis integrifolia). 7 sf Ciormoiag (Melampyrum arvense). 8 sf (Îc) ~ă galbenă Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze pețiolate și cu flori galbene în capitule solitare (Carpesium cernum). 9 sf (Reg; îc) ~ă bărbătească Urechea iepurelui (Bupleurum rotundifolium). 10 sf (Bot, reg; îc) ~-femeiască Pidosnic (Cerinthe minor).

galben, ~ă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (reg) ~băn, ~bân, ~bin / Pl: ~i, ~e / E: ml galbinus] 1 a De culoarea aurului, a lămâii, a mălaiului. 2 a (Îc) ~ deschis sau ~pal Gălbui. 3 a (Îc) ~ închis De o nuanță galbenă (1) mai întunecată. 4 a (Pop; îs) ~ ca șofranul De o nuanță galbenă (1) intensă, aproape strălucitoare. 5 a (Îc) ~ verzui De o nuanță galbenă (1) care bate înspre verde-deschis. 6 sn Culoare fundamentală a spectrului solar, situat între portocaliu și verde. 7 av (Îe) A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor A-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. 8 a (D. culoarea feței unei persoane sau d. părțile corpului; pex; d. oameni) Palid. 9 a (Îe) ~ de spaimă Care s-a făcut (brusc) palid din cauza unei spaime puternice. 10-11 a (Îe) A se face sau a fi ~ ca ceara (sau ca turta de ceară sau ca lămâia) A se face sau a fi palid din cauza unei boli sau a unei emoții. 12 a (Îc) Friguri ~e Boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, care se caracterizează prin febră și colorarea pielii în galben (2). 13 a (Irn; îe) ~ de gras Foarte slab și palid Si: străveziu Cf vânăt. 14 a (Îs) Rasă ~ă Grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galben-brună a pielii. 15 a (D. părul oamenilor) Blond Si: (pop) bălan, plăvit. 16 a (D. părul sau culoarea cailor) Șarg. 17 smf Animal domestic cu părul șarg. 18 sm (Pex; reg) Cal șarg. 19 sm (Pop; în basme; ic) ~-de-soare Cal năzdrăvan. 20 Colorant, pigment galben (1). 21 sn (Prin metonimie; adesea precedat de prepozițiile „pe”, „în”, „cu”) Pe, în sau cu o haină, pânză, lucru etc. de culoare galbenă (1). 22 sn (Chm; îc) ~ de cadmiu Sulfură de cadmiu folosită ca pigment galben-oranj în pictură. 23 sn (Chm; îc) ~ de crom Pigment galben (1) folosit pentru obținerea verdelui. 24 sn (Chm; îc) ~ de anilină Paraaminoazobenzen. 25 sm Monedă de aur, de valori variabile. 26 sm (Spc; după țara de origine; îc) ~ venetic Galben (25) de Veneția. 27 sm (Spc; îc) ~ împărătesc Galben (25) austriac. 28 sm (Spc; îc) ~ olandez Galben (25) de Olanda. 29 sf (Îc) ~ă de Odobești Specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. 30 sf, sn (Îac) Vin obținut din galbenă (29) de Odobești. 31 sfp (Reg) Corcodușe. 32 a (Bot; îc) Lemn ~ Drăcilă (Berberis vulgaris). 33 smp (Înv) Impozit perceput în galbeni în țările române în sec. XVII. corectată

gălbeni vi, vtr [At: DA / Pzi: ~nesc / E: galben] 1-3 (Îvp) A (se) îngălbeni.

îngălbeni [At: VARLAAM, ap. TDRG / V: (îvr) ~bini / Pzi: ~nesc / E: în- + galben] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni galben. 3 vr (D. frunze, foi etc.) A se veșteji. 4-5 vri (D. oameni) A deveni palid. 6-7 vri (Pex) A se trece.

arată toate definițiile

Intrare: Galbeni
Galbeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: burete-galben
burete-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-galben
  • buretele-galben
plural
  • bureți-galbeni
  • bureții-galbeni
genitiv-dativ singular
  • burete-galben
  • buretelui-galben
plural
  • bureți-galbeni
  • bureților-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: crin-galben
crin-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crin-galben
  • crinul-galben
plural
  • crini-galbeni
  • crinii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • crin-galben
  • crinului-galben
plural
  • crini-galbeni
  • crinilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: dosnică-galbenă
dosnică-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dosnică-galbenă
  • dosnica-galbenă
plural
  • dosnice-galbene
  • dosnicele-galbene
genitiv-dativ singular
  • dosnice-galbene
  • dosnicei-galbene
plural
  • dosnice-galbene
  • dosnicelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: galben (adj.)
galben1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galben
  • galbenul
  • galbenu‑
  • galbenă
  • galbena
plural
  • galbeni
  • galbenii
  • galbene
  • galbenele
genitiv-dativ singular
  • galben
  • galbenului
  • galbene
  • galbenei
plural
  • galbeni
  • galbenilor
  • galbene
  • galbenelor
vocativ singular
plural
galbăn
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
galbin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galbin
  • galbinul
  • galbinu‑
  • galbină
  • galbina
plural
  • galbini
  • galbinii
  • galbine
  • galbinele
genitiv-dativ singular
  • galbin
  • galbinului
  • galbine
  • galbinei
plural
  • galbini
  • galbinilor
  • galbine
  • galbinelor
vocativ singular
plural
Intrare: galben (monedă)
galben2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galben
  • galbenul
  • galbenu‑
plural
  • galbeni
  • galbenii
genitiv-dativ singular
  • galben
  • galbenului
plural
  • galbeni
  • galbenilor
vocativ singular
plural
galbin2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galbin
  • galbinul
  • galbinu‑
plural
  • galbini
  • galbinii
genitiv-dativ singular
  • galbin
  • galbinului
plural
  • galbini
  • galbinilor
vocativ singular
plural
Intrare: găinușă-galbenă
găinușă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găinușă-galbenă
  • găinușa-galbenă
plural
  • găinușe-galbene
  • găinușele-galbene
genitiv-dativ singular
  • găinușe-galbene
  • găinușei-galbene
plural
  • găinușe-galbene
  • găinușelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: gălbeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbeni
  • gălbenire
  • gălbenit
  • gălbenitu‑
  • gălbenind
  • gălbenindu‑
singular plural
  • gălbenește
  • gălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenesc
  • gălbeneam
  • gălbenii
  • gălbenisem
a II-a (tu)
  • gălbenești
(să)
  • gălbenești
  • gălbeneai
  • gălbeniși
  • gălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbenește
(să)
  • gălbenească
  • gălbenea
  • gălbeni
  • gălbenise
plural I (noi)
  • gălbenim
(să)
  • gălbenim
  • gălbeneam
  • gălbenirăm
  • gălbeniserăm
  • gălbenisem
a II-a (voi)
  • gălbeniți
(să)
  • gălbeniți
  • gălbeneați
  • gălbenirăți
  • gălbeniserăți
  • gălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenească
  • gălbeneau
  • gălbeni
  • gălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbini
  • gălbinire
  • gălbinit
  • gălbinitu‑
  • gălbinind
  • gălbinindu‑
singular plural
  • gălbinește
  • gălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinesc
  • gălbineam
  • gălbinii
  • gălbinisem
a II-a (tu)
  • gălbinești
(să)
  • gălbinești
  • gălbineai
  • gălbiniși
  • gălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbinește
(să)
  • gălbinească
  • gălbinea
  • gălbini
  • gălbinise
plural I (noi)
  • gălbinim
(să)
  • gălbinim
  • gălbineam
  • gălbinirăm
  • gălbiniserăm
  • gălbinisem
a II-a (voi)
  • gălbiniți
(să)
  • gălbiniți
  • gălbineați
  • gălbinirăți
  • gălbiniserăți
  • gălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinească
  • gălbineau
  • gălbini
  • gălbiniseră
Intrare: imortelă-galbenă
imortelă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imortelă-galbenă
  • imortela-galbenă
plural
  • imortele-galbene
  • imortelele-galbene
genitiv-dativ singular
  • imortele-galbene
  • imortelei-galbene
plural
  • imortele-galbene
  • imortelelor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: in-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • in-galben
  • inul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • in-galben
  • inului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: îngălbeni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenire
  • ‑ngălbenire
  • îngălbenit
  • ‑ngălbenit
  • îngălbenitu‑
  • ‑ngălbenitu‑
  • îngălbenind
  • ‑ngălbenind
  • îngălbenindu‑
  • ‑ngălbenindu‑
singular plural
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
(să)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenii
  • ‑ngălbenii
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (tu)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
(să)
  • îngălbenești
  • ‑ngălbenești
  • îngălbeneai
  • ‑ngălbeneai
  • îngălbeniși
  • ‑ngălbeniși
  • îngălbeniseși
  • ‑ngălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbenește
  • ‑ngălbenește
(să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbenea
  • ‑ngălbenea
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbenise
  • ‑ngălbenise
plural I (noi)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
(să)
  • îngălbenim
  • ‑ngălbenim
  • îngălbeneam
  • ‑ngălbeneam
  • îngălbenirăm
  • ‑ngălbenirăm
  • îngălbeniserăm
  • ‑ngălbeniserăm
  • îngălbenisem
  • ‑ngălbenisem
a II-a (voi)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
(să)
  • îngălbeniți
  • ‑ngălbeniți
  • îngălbeneați
  • ‑ngălbeneați
  • îngălbenirăți
  • ‑ngălbenirăți
  • îngălbeniserăți
  • ‑ngălbeniserăți
  • îngălbeniseți
  • ‑ngălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbenesc
  • ‑ngălbenesc
(să)
  • îngălbenească
  • ‑ngălbenească
  • îngălbeneau
  • ‑ngălbeneau
  • îngălbeni
  • ‑ngălbeni
  • îngălbeniseră
  • ‑ngălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinire
  • ‑ngălbinire
  • îngălbinit
  • ‑ngălbinit
  • îngălbinitu‑
  • ‑ngălbinitu‑
  • îngălbinind
  • ‑ngălbinind
  • îngălbinindu‑
  • ‑ngălbinindu‑
singular plural
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
(să)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinii
  • ‑ngălbinii
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (tu)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
(să)
  • îngălbinești
  • ‑ngălbinești
  • îngălbineai
  • ‑ngălbineai
  • îngălbiniși
  • ‑ngălbiniși
  • îngălbiniseși
  • ‑ngălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • îngălbinește
  • ‑ngălbinește
(să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbinea
  • ‑ngălbinea
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbinise
  • ‑ngălbinise
plural I (noi)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
(să)
  • îngălbinim
  • ‑ngălbinim
  • îngălbineam
  • ‑ngălbineam
  • îngălbinirăm
  • ‑ngălbinirăm
  • îngălbiniserăm
  • ‑ngălbiniserăm
  • îngălbinisem
  • ‑ngălbinisem
a II-a (voi)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
(să)
  • îngălbiniți
  • ‑ngălbiniți
  • îngălbineați
  • ‑ngălbineați
  • îngălbinirăți
  • ‑ngălbinirăți
  • îngălbiniserăți
  • ‑ngălbiniserăți
  • îngălbiniseți
  • ‑ngălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • îngălbinesc
  • ‑ngălbinesc
(să)
  • îngălbinească
  • ‑ngălbinească
  • îngălbineau
  • ‑ngălbineau
  • îngălbini
  • ‑ngălbini
  • îngălbiniseră
  • ‑ngălbiniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbeni
  • gălbenire
  • gălbenit
  • gălbenitu‑
  • gălbenind
  • gălbenindu‑
singular plural
  • gălbenește
  • gălbeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenesc
  • gălbeneam
  • gălbenii
  • gălbenisem
a II-a (tu)
  • gălbenești
(să)
  • gălbenești
  • gălbeneai
  • gălbeniși
  • gălbeniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbenește
(să)
  • gălbenească
  • gălbenea
  • gălbeni
  • gălbenise
plural I (noi)
  • gălbenim
(să)
  • gălbenim
  • gălbeneam
  • gălbenirăm
  • gălbeniserăm
  • gălbenisem
a II-a (voi)
  • gălbeniți
(să)
  • gălbeniți
  • gălbeneați
  • gălbenirăți
  • gălbeniserăți
  • gălbeniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbenesc
(să)
  • gălbenească
  • gălbeneau
  • gălbeni
  • gălbeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gălbini
  • gălbinire
  • gălbinit
  • gălbinitu‑
  • gălbinind
  • gălbinindu‑
singular plural
  • gălbinește
  • gălbiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinesc
  • gălbineam
  • gălbinii
  • gălbinisem
a II-a (tu)
  • gălbinești
(să)
  • gălbinești
  • gălbineai
  • gălbiniși
  • gălbiniseși
a III-a (el, ea)
  • gălbinește
(să)
  • gălbinească
  • gălbinea
  • gălbini
  • gălbinise
plural I (noi)
  • gălbinim
(să)
  • gălbinim
  • gălbineam
  • gălbinirăm
  • gălbiniserăm
  • gălbinisem
a II-a (voi)
  • gălbiniți
(să)
  • gălbiniți
  • gălbineați
  • gălbinirăți
  • gălbiniserăți
  • gălbiniseți
a III-a (ei, ele)
  • gălbinesc
(să)
  • gălbinească
  • gălbineau
  • gălbini
  • gălbiniseră
Intrare: rujă-galbenă
rujă-galbenă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rujă-galbenă
  • ruja-galbenă
plural
  • ruji-galbene
  • rujile-galbene
genitiv-dativ singular
  • ruji-galbene
  • rujii-galbene
plural
  • ruji-galbene
  • rujilor-galbene
vocativ singular
plural
Intrare: rutișor-galben
rutișor-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rutișor-galben
  • rutișorul-galben
plural
  • rutișori-galbeni
  • rutișorii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • rutișor-galben
  • rutișorului-galben
plural
  • rutișori-galbeni
  • rutișorilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: scai-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scai-galben
  • scaiul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • scai-galben
  • scaiului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: sovârf-galben
sovârf-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârful-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • sovârf-galben
  • sovârfului-galben
plural
  • sovârfi-galbeni
  • sovârfilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: sugel-galben
sugel-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sugel-galben
  • sugelul-galben
plural
  • sugei-galbeni
  • sugeii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • sugel-galben
  • sugelului-galben
plural
  • sugei-galbeni
  • sugeilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: trandafir-galben
trandafir-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trandafir-galben
  • trandafirul-galben
plural
  • trandafiri-galbeni
  • trandafirii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • trandafir-galben
  • trandafirului-galben
plural
  • trandafiri-galbeni
  • trandafirilor-galbeni
vocativ singular
plural
Intrare: trifoi-galben
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifoi-galben
  • trifoiul-galben
plural
genitiv-dativ singular
  • trifoi-galben
  • trifoiului-galben
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zglăvoc-galben
zglăvoc-galben substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zglăvoc-galben
  • zglăvocul-galben
plural
  • zglăvoci-galbeni
  • zglăvocii-galbeni
genitiv-dativ singular
  • zglăvoc-galben
  • zglăvocului-galben
plural
  • zglăvoci-galbeni
  • zglăvocilor-galbeni
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

crin-galben

  • 1. Plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava).
    surse: DEX '09
  • 2. Plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva).
    surse: DEX '09

etimologie:

dosnică-galbenă

  • 1. Plantă erbacee cu flori galbene, dispuse în capitule (Carpesium cernuum).
    surse: DEX '09

etimologie:

galben (adj.) galbăn galbân galbin

  • 1. De culoarea aurului, a lămâii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: gălbior (adj.) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Am văzut deodată galbenii d-tale trandafiri! GALACTION, O. I 349.
      surse: DLRLC
    • Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara, de coapte ce erau, și dulci ca mierea. CREANGĂ, P. 290.
      surse: DLRLC
    • De ce dorm, îngrămădite între galbenele file, Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile? EMINESCU, O. I 137.
      surse: DLRLC
    • Ca spicul cel galben, tu fruntea înclini. BOLINTINEANU, O 78.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari și caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Rasa galbenă = grup de popoare asiatice cu pielea de culoare galbenă-brună.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.3. expresie (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Era galben ca ceara și abia îngîna cuvintele. SLAVICI, O. II 170.
        surse: DLRLC
      • A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mînă și searbăd și galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine știe la ce lucruri grele. ISPIRESCU, L. 102.
        surse: DLRLC
      • Galben ca făclia de galbenă ceară Ce aproape-i ardea, Pe-o scîndură veche, aruncat afară, De somnul cel vecinic Groz-acum zăcea. ALECSANDRI, P. A. 49.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie (și) substantivat neutru A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ilinca... plîngea, de i se dihoca inima, pînă ce i se făcea galben înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, O. A. 98.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare. EMINESCU, O. IV 470.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: palid attach_file 4 exemple
      exemple
      • Era galben la față de mânie.
        surse: DLRLC
      • Nevestele din Danilofca așteptau pe țărm galbene de nesomn. DUMITRIU, P. F. 32.
        surse: DLRLC
      • Merserăm la un cafeu pe malul mării. Aci aflarăm o mulțime de turci, cu chipuri galbene și posomorîte. BOLINTINEANU, O. 283.
        surse: DLRLC
      • Fruntea înaintată, galbenă ca ceara... se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.
        surse: DLRLC
    • 1.6. Despre părul oamenilor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: blond
    • 1.7. Despre părul sau culoarea cailor:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șarg attach_file un exemplu
      exemple
      • Să scutură de-i căzu tot părul de pe el și rămase numai un păr luciu, galben ca aurul, și era acum calul mai frumos decît toți cîți îi avea împăratul. RETEGANUL, P. II 10.
        surse: DLRLC

etimologie:

galben (monedă) galbin

  • 1. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în Țările Române în Evul Mediu.
    exemple
    • Vestit era odată lăutarul! La zile mari, bătrîna-i alăută De cîte ori cu galbeni fu umplută Și-n loc de vin, cu aur plin paharul! IOSIF, P. 28.
      surse: DLRLC
    • De-acolo mergînd mai departe, iaca se întîlnește și cu cățelușa, care acum era voinică și frumoasă, iară la gît purta o salbă de galbeni. CREANGĂ, P. 291.
      surse: DLRLC
    • De primești, îți dau doi galbeni pe chila de grîu, pe loc. ALECSANDRI, T. I 348.
      surse: DLRLC

etimologie:

gălbeni gălbini

etimologie:

  • galben
    surse: DEX '09 DEX '98

îngălbeni îngălbenire îngălbenit îngălbini îngălbinire îngălbinit gălbeni gălbenit gălbini

  • 1. A deveni sau a face să devină galben, palid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păli (îngălbeni) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șapte prunci, zi cu zi, se îngălbeneau ca buruiana. CAMILAR, N. I 214.
      surse: DLRLC
    • Ionel zicea, Însă cum zicea, El îngălbenea Și rău îi părea C-a vorbit minciună, N-a zis vorbă bună. COȘBUC, P. II 158.
      surse: DLRLC
    • Soarele a îngălbenit hârtia.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + galben
    surse: DEX '98

scai-galben

etimologie:

sugel-galben

  • 1. Plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

trandafir-galben

etimologie:

trifoi-galben

etimologie:

zglăvoc-galben

etimologie: