2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gnom2 sn [At: DN3 / Pl: ? / E: it gnome] (Liv) 1 Sentință. 2 Proverb. 3 Maximă. 4 Zicătoare. 5 Moto. 6 Cugetare.

gnom1 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr gnome] (În tradiția cabalistică) Spirit care locuiește în interiorul Pământului, păzind bogățiile lui ascunse.

GNOM, gnomi, s. m. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.

GNOM, gnomi, s. m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome.

GNOM s.n. (Liv.) Sentință, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome].

GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus].

GNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus)

GNOM2 s. n. sentință, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome)

GNOM ~i m. Mic personaj din povești, slut și deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse. /<lat. gnomus, fr. gnome

gnom m. geniu păzitor de comori îngropate în pământ.

*gnom m. (cuv. fabricat de Paracelsus [† 1541] și care pare a se baza pe vgr. gnóme, inteligență). Nume dat unor piticĭ diformĭ și supranaturalĭ care, după cabaliștĭ jidanĭ, locuĭesc în pămînt, unde păzesc comorile. Femeile lor se numesc gnomide.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: gnom (sentință)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnom
  • gnomul
  • gnomu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • gnom
  • gnomului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: gnom (spirit)
gnom1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gnom
  • gnomul
  • gnomu‑
plural
  • gnomi
  • gnomii
genitiv-dativ singular
  • gnom
  • gnomului
plural
  • gnomi
  • gnomilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gnom (sentință)

gnom (spirit)

  • 1. Spirit despre care se credea că locuiește în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: