2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂVÁN, găvane, s. n. (Pop.) 1. Scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conținutul unui astfel de vas. – Cf. bg., sb. vagan.

găvan smn [At: CUV. D. BĂTR. I, 272 V: că~, (reg) gav~ / Pl: ~e, ~uri, (rar) ~i sm / E: cf bg ваган, ngr βαγανι, srb vagan] (Pop) 1 Scobitură pe care o prezintă un obiect. 2 Parte scobită a lingurii. 3 Palmă a mâinii făcută căuș. 4 Parte scobită a pipei, în care se introduce tutunul. 5 Orbită a ochiului. 6 Adâncitură a mesei dulgherului, în care se țin uneltele. 7 Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură. 8 Structură concavă (mare). 9 Blid mare (de lemn). 10-11 Conținut al unui găvan (8-9). 12 (Îe) Anu' și ~u' Se spune despre femeile care nasc în fiecare an. 13 (Pop; fig; îe) A (i) se umple ~ul A nu mai rezista. 14 (Pop; îe) A dat Nan de ~ A pățit-o. 15 (Îae) S-a săturat. 16 Vas în care se toarnă porția câtorva soldați Cf gamelă. 17 Conținut al găvanului (16). 18 Lingură. 19 Polonic. 20-21 Conținut al găvanului (18-19). 22 Parte superioară a furcii de tors. 23 (La piuă) Albie în care se pun dimiile sau abaua. 24 (Reg) Parte a morii nedefinită mai îndeaproape. 25 (Top) Locuri joase cu văi întunecoase, în păduri. 26 (Reg) Teasc la cumpănă.

GĂVÁN, găvane, s. n. (Pop.) 1. Scobitură, adâncitură pe care o prezintă un obiect. ♦ Orbita ochiului. 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conținutul unui astfel de vas. – Cf. bg., scr. vagan.

GĂVÁN, găvane, s. n. 1. Scobitură, cavitate; obiect sau parte a unui obiect care prezintă o cavitate sau care poate lua o formă scobită. Găvanul lingurii.Își făcu pumnii găvane, îi cufundă în iazul rece și scoțîndu-i plini de apă... îi azvîrli în obraji. GALACTION, O. I 48. Se opri să-și aprindă pipa, făcînd din palmă găvan chibritului. C. PETRESCU, A. 443. ♦ Scobitura în care e așezat ochiul; orbită. Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile din găvanele ochilor. SADOVEANU, N. F. 82. Zaharia Duhu era... de nerecunoscut. Ochii scufundați în găvane, privirea turbure, părul sur căzut pe frunte. C. PETRESCU, A. 219. 2. Strachină sau blid de lemn întrebuințat mai ales la țară ca vas de bucătărie. Pisăm în găvan... trei căpățîni de usturoi. STANCU, D. 195. ♦ Conținutul acestui vas. Dă-ne un găvan de mălai. STANCU, D. 26. Ce-ai mîncat de te-ai umflat? – Șepte pite Ș-un pitoi, Ș-un găvan de usturoi. TEODORESCU, P. P. 194. ♦ Lingură mare folosită la stînă.

GĂVÁN ~e n. 1) Adâncitură într-un obiect; cavitate. 2) Orbita ochiului. 3) Strachină de lemn. 4) Conținutul unei asemenea străchini. /<bulg., sb. vagan

găvan n. 1. strachina în care țăranul păstrează sarea grunzoasă: pe tot anul și găvanul PANN; 2. partea găunoasă a lingurei de lemn și lingura însăș; 3. partea furcei ce poartă caierul; 4. șanțul sau jgheabul mesei dulgherului și tâmplarului. [Vechiu-rom. căvan, taler de cumpănă = lat. medieval *CAVANUM (din CAVUS)].

găván n., pl. e și urĭ (bg. gavana și vagan, sîrb. vagan, rut. vahány, ceh. vahan, mgr. gavéna, ngr. vagéni, a. î., rudă cu rom. havan și gavanos, ca și cu lat. cavus, scobit. V. văgăună). Vest. Scafă saŭ piŭă de lemn saŭ strachină de lemn de pisat usturoĭ, nucĭ ș. a. Calota pălăriiĭ (V. pălărie). Cavitatea linguriĭ. Trans. Maram. Lingură mare, polonic. Orbită. Adîncătură cam rătundă într’un teren (BSG. 1928, 148 și 1933, 165). V. hîrtop, padină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

găván (pop.) s. n., pl. găváne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂVÁN s. 1. v. crov. 2. v. scafă.

GĂVÁN s. v. adâncitură, orbită, polonic, scobitură.

găvan s. v. ADÎNCITURĂ. ORBITĂ. POLONIC. SCOBITURĂ.

GĂVAN s. 1. (GEOGR.) crov, padină, (Mold. și Bucov.) coșcovă. 2. scafă. (~ pentru bucate.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

găván (găváne), s. n.1. Scobitură, adîncitură. – 2. Strachină, blid. – 3. Lingură, polonic. – 4. Farfuriuță. – 5. Mînerul furcii de tors. – 6. Prăpastie hău. – Mr. găvane, megl. găvan. Origine obscură. Este pus în legătură cu bg., sb. vagan „strachină” (Cihac, II, 118; DAR), bg. gavanka (Conev 64), și prin intermediul acestuia cu ngr. γαβένα „vas”; însă explicația nu pare suficientă întrucît nu lămurește legătura cu găun, văgăună și eventual cu gaură; cf. și gîf, s. m. (Trans., blid), găfană, s. f. (Trans. de Vest, partea scobită a lingurii). Este posibil să existe o intenție expresivă în aceste cuvinte (după Diculescu, Elementele, 467, gîf este gr. ϰῦφος). Der. găvănat, adj. (gol); găvăni, vb. (a săpa. a adînci); găvănătură, s. f. (cavitate; scobitură); găvănos, adj. (gol, scobit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

găván, găvane, (gâvan, ghivan), s.n. – 1. Scobitură, adâncitură; orbită. 2. Lingură mare de lemn, cu care se măsoară cheagul când se pune în lapte ca să se facă brânză; are coada de 60 cm și capacitatea de 500-700 cmc (Papahagi, 1925; Georgeoni, 1936). 3. Strachină, blid. 4. Groapă; prăpastie, hău. ♦ (onom.) Găvan, Gavan, Găvănescu, Gava, nume de familie (143 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Cf. bg., srb. vagan „strachină” (Scriban; Cihac, DA, cf. DER; DEX, MDA).

găván, -e, (gâvan, ghivan), s.n. – Lingură mare de lemn, cu care se măsoară cheagul când se pune în lapte ca să se facă brânză; are coada de 60 cm și capacitatea de 500-700 cmc (Georgeoni 1936; Papahagi 1925). – Cf. srb. vagan „strachină” (Cihac, DA, DEX).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GĂVAN subst. 1. Găvăn/escu, Ioan, prof.; -ești s. 2. Găvănel N. (Isp VI2) și s.; Găvănil (AO IX 181). 3. Găvăniș, Oprea, munt. (RI VIII 199).

GĂVANU-BURDEA, porțiune a Câmpiei Române cuprinsă între Olt și Argeș și fragmentată de văile râurilor Călmățui, Vedea (cu afl. Burdea), Teleorman, Glavacioc, Dâmbovnic și Neajlov. Alt. medie: 140 m. Acoperită cu depozite loessoide a căror grosime variază între 5 și 12 m. Numeroase crovuri. Denumirea câmpiei a fost dată de geofraful G. Vâlsan.

Intrare: Găvan
Găvan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Găvan
Intrare: găvan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găvan
  • găvanul
  • găvanu‑
plural
  • găvane
  • găvanele
genitiv-dativ singular
  • găvan
  • găvanului
plural
  • găvane
  • găvanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găvan popular

  • 1. Adâncitură pe care o prezintă un obiect.
    exemple
    • Găvanul lingurii.
      surse: DLRLC
    • Își făcu pumnii găvane, îi cufundă în iazul rece și scoțîndu-i plini de apă... îi azvîrli în obraji. GALACTION, O. I 48.
      surse: DLRLC
    • Se opri să-și aprindă pipa, făcînd din palmă găvan chibritului. C. PETRESCU, A. 443.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Orbita ochiului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: orbită attach_file 2 exemple
      exemple
      • Lelea Ileana își culegea cu arătătorul drept lacrimile din găvanele ochilor. SADOVEANU, N. F. 82.
        surse: DLRLC
      • Zaharia Duhu era... de nerecunoscut. Ochii scufundați în găvane, privirea turbure, părul sur căzut pe frunte. C. PETRESCU, A. 219.
        surse: DLRLC
  • 2. Obiect sau parte a unui obiect care prezintă o scobitură; (în special) strachină sau blid (de lemn); conținutul unui astfel de vas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pisăm în găvan... trei căpățîni de usturoi. STANCU, D. 195.
      surse: DLRLC
    • Dă-ne un găvan de mălai. STANCU, D. 26.
      surse: DLRLC
    • Ce-ai mîncat de te-ai umflat? – Șepte pite Ș-un pitoi, Ș-un găvan de usturoi. TEODORESCU, P. P. 194.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Lingură mare folosită la stână.
      surse: DLRLC

etimologie: