2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GĂMÁN, gămani, s. m. (Pop.) Bărbat foarte mâncăcios; mâncău. – Et. nec.

găman smf, (rar) a [At: BARONZI, L. I, 108 / Pl: ~i / E: nct] 1-2 (Fam) Mâncău.

GĂMÁN, gămani, s. m. (Pop.) Om foarte mâncăcios; mâncău. – Et. nec.

GĂMÁN, gămani, s. m. (Familiar) Om lacom, care mănîncă mult; mîncăcios, mîncău. Vara, cînd poamele încep a se coace, gămanii se urcă pe uluci și născocesc fel de fel de mijloace ca să-i fure poamele. SLAVICI, N. I 251. ◊ (Adjectival) Un copilandru găman... se îndopase cu coacăze și avusese încurcătură de mațe. M. I. CARAGIALE, C. 76.

găman a. mâncăcios, lacom. [Origină necunoscută].

gămán, -că s. (suf. -man ca’n gogoman). Vest. Fam. Mîncăcĭos, lacom, calmuc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gămán (pop.) s. m., pl. gămáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GĂMÁN s. v. mâncăcios, mâncău.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gămán (gămáni), s. m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf. -man.Cf. gaură.Der. gămănie, s. f. (lăcomie).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

gămán, gămani, s.m. – (reg.) 1. Linguroi, polonic (Chioar). 2. Mâncău. ♦ (onom.) Găman, Gaman, Gamanji, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX, MDA); din *gău „gol, cavitate” + suf. -man, ca în gogoman (Scriban, DER).

gămán, -i, s.m. – 1. Linguroi, polonic (Chioar). 2. Mâncău. – Probabil din găvan „linguroi”.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Găm/ani, -ăcești, -ănești, -ești v. Gama 1-3.

Intrare: Gămani
Gămani nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gămani
Intrare: găman
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • găman
  • gămanul
  • gămanu‑
plural
  • gămani
  • gămanii
genitiv-dativ singular
  • găman
  • gămanului
plural
  • gămani
  • gămanilor
vocativ singular
  • gămanule
  • gămane
plural
  • gămanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găman

  • 1. popular Bărbat foarte mâncăcios.
    exemple
    • Vara, cînd poamele încep a se coace, gămanii se urcă pe uluci și născocesc fel de fel de mijloace ca să-i fure poamele. SLAVICI, N. I 251.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Un copilandru găman... se îndopase cu coacăze și avusese încurcătură de mațe. M. I. CARAGIALE, C. 76.
      surse: DLRLC

etimologie: