GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate și cu flori galbene (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEALĂ, (2) gălbeneli, s. f. (Pop.) 1. Paliditate, paloare (a feței). 2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.

gălbeneală sf [At: DRĂGHICI, R. 155/22 / V: ~bin~ / Pl: ~ele, ~eli / E: galben + -eală] 1 Paliditate Si: (pfm) gălbiciune (1). 2 Vopsea galbenă extrasă din drobiță, răchițică, scoarță de pădureț și alte plante Si: gălbeneață (2). 3 (Pop) Icter. 4 (Pfm; reg) Obiecte felurite de culoare galbenă Si: (pfm) gălbiciune (2).

gălbineală sf vz gălbeneală

GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ◊ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEALĂ, (1) gălbeneli, (2) gălbenele, s. f. (Pop.) 1. Paliditate, paloare (a feței). 2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.

GĂLBENEA, gălbenele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene și cu frunze lungi, în formă de lance; crește prin mlaștini și bălți sau prin ape lin curgătoare (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu flori galbene și fructe reunite în spic (Ranunculus pedatus).

GĂLBENEALĂ, (2) gălbenele, s. f. 1. (La sg.) Culoare galbenă a feței; paliditate. Sfruntarea... apoi gălbeneala turburării trecuseră pe rînd peste fața lui. DUMITRIU, V. L. 45. Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de gheață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sînt la față. EMINESCU, O. I 97. 2. (Mai ales la pl.) Vopsea galbenă extrasă din diverse plante. D-apoi vara în zilele de sărbătoare, cu fetele pe cîmpie, pe colnice și mai ales prin luncile și dumbrăvile cu mîndrețe, după cules răchițică de făcut gălbenele... cine umbla? CREANGĂ, A. 64.

GĂLBENEA ~ele f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă și înaltă, având frunze crestate și flori galbene, care crește în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative și medicinale. /galben + suf. ~ea

GĂLBENEALĂ ~eli f. 1) Aspect palid (al feței); paliditate; paloare. 2) Vopsea de culoare galbenă extrasă, în special, din plante. /galbeni + suf. ~eală

gălbeneală f. 1. coloare galbenă; 2. fig. paloare: a morții gălbeneală EM.; 3. vopsea galbenă: răchițică de făcut gălbenele CR.; 4. pl. plantă cu flori mari galbene și cu miros tare (Calendula).

gălbeneálă f., pl. elĭ. Coloarea galbenă. Paliditate, paloare: o față de o gălbeneală teribilă. Văpsea galbenă (V. joltelă). Pl. gălbenele (forma veche, ca și rumenele, saŭ infl. de sufixu diminutiv), numele maĭ multor plante, precum: hrenița, o cruciferă acuatică (nartúrtium amphibium saŭ sisymbrium amphibium); picĭoru cocoșuluĭ (în Trans. boglar), ranunculacee (ranúnculus pedátus, carpáthicus orĭ dentátus, áureus orĭ nemorósus); gălbișoara, o primulacee (lysimáchia vulgáris); filimica.

gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele (cremă de ~)

gălbeneală (pop.) s. f., g.-d. art. gălbenelii; (vopsele) pl. gălbeneli

gălbenea (plantă) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele, art. gălbenelele

!gălbeneală (pop.) s. f., g.-d. art. gălbenelii; pl. (vopsele) gălbeneli

gălbenea (bot. ) s. f., art. gălbeneaua, g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele

gălbeneală (paliditate) s. f., g.-d. art. gălbenelii; pl. gălbeneli

gălbeneală (vopsea galbenă) s. f., g.-d. art. gălbenelei; pl. gălbenele

GĂLBENELE s. pl. v. drețe, duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului.

gălbenele s. pl. v. DREȚE. DUMINECEA. FILIMICĂ. FLOARE-DE-LEAC, IARBĂ-DE-LINGOARE. PICIORUL-COCOȘULUI.

GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. v. păștiță.

GĂLBENEALĂ s. v. cloroză, gălbinare, hepatită, icter.

GĂLBENEALĂ s. v. paloare.

GĂLBENEA s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyanthemos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. (Anemone ranunculoides; la pl.) găinușă, păștiță, dediței-galbeni (pl.), floarea-paștilor, floarea-păsărilor, floarea-vîntului-galbenă, (reg.) breabăn, păscuță, turculeț, zlac, muscerici-galbeni (pl.), pîinea-paștelui.

GĂLBENEALĂ s. paliditate, paloare, (pop.) găibejeală, (înv. și reg.) sărbezie, (reg.) sărbezenie, (înv.) serbezitură. (~ feței cuiva.)

gălbeneală s. v. CLOROZĂ. GĂLBINARE. HEPATITĂ. ICTER.

CALENDULA L., GĂLBENELE, fam. Compositae. Gen de plante erbacee, anuale și vivace, originare din sudul Europei, nordul Africii, cca 25 specii, cca 50 cm înălțime. Tulpină cu miros particular, fragilă, erectă, ramificată. Frunze alterne, oblonge pînă la lanceolate, sesile, cu margini ciliate. Fiori (albe, galbene, roșii-portocalii) în capitule mari, terminale, în care florile discului, mascule, sînt sterile, cele radiale, fertile. Fructul, achenă lungă, țepoasă.