14 intrări

Articole pe această temă:

70 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

i sf [At: TETRAEV. (1574), 241 / V: (reg) ghi~ / P: gă-i~ / Pl: ~ni / E: lat gallina] 1 Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica). 2 Pasăre care face parte din specia găinilor (1). 3 (Îrc) Femelă a cocoșului. 4 (Îe) A se culca (o dată) cu ~nile A se culca foarte devreme. 5 (Îe) A trăi ca ~na la moară A trăi în belșug. 6 (Îe) A-i cânta ~na în casă A fi sub papucul femeii. 7 (Îe) A fi ca ~na cu ou A nu-și găsi locul. 8 (Îe) A sta (sau a umbla) ca o ~ plouată A fi trist, descurajat, abătut. 9 (Îe) A mânca numai picioare de ~ A fi mincinos și flencar. 10 (Îe) A avea orbul ~nii A nu vedea bine. 11 (Îcs) De-a ~a furată Nume al unui joc de copii. 12 (Îs) ~ arăpoaică sau hărăpească Găină (1) cu fulgi negri, cu picioarele și pielea tuciurie. 13 (Îs) ~ boboșă Găină (1) cu pene multe și mari pe picioare și cu moț. 14 (Îs) ~ conciată (sau moțată) Găină (1) cu moț. 15 (Îs) ~ ciorecată Găină cu pene pe picioare și fără moț. 16 (Îs; med) ~ turcească Specie de găină (1). 17 (Îs, ned) ~ cucuiată Specie de găină (1). 18 (Îs; ned) ~ bolbojată Specie de găină (1). 19 (Îc) ~-sălbatică (sau -de-munte, sau -de-pădure, sau -neagră) Femela cocoșului de munte Si: bibilică. 20 (Îc) ~-de-apă Lișiță. 21 (Ent; îc) ~na-lui-Dumnezeu Buburuză. 22 (Arg) Pălărie. 23 (Ast; pop) Cloșca-cu-Pui.

GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compuse: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte; (Entom.) găina-lui-Dumnezeu = buburuză. – Lat. gallina.

GĂÍNĂ, găini, s. f. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie; p. restr. femela cocoșului. ◊ Expr. A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia. ♦ Compus: găină-sălbatică (sau -de-munte) = femela cocoșului-de-munte. – Lat. gallina.

GĂÍNĂ, găini, s. f. Pasăre domestică de curte din ordinul galinaceelor, care se crește pentru ouă și carne; femela cocoșului. Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151. Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122. Găina care cîntă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină. Găina bătrînă face zeama bună.Expr. A se culca (o dată) cu găinile = a se culca foarte devreme. Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6. Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84. A cînta găina-n casă, se zice cînd în casă poruncește femeia. În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31. Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285. A avea orbul găinilor = a nu vedea bine. A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se. ◊ Compuse: găină-sălbatică sau găină-de-munte = pasăre sălbatică ceva mai mică decît găina domestică, ale cărei pene seamănă cu ale potîrnichii, avînd pete albe pe aripi și pe coadă.

GĂÍNĂ ~i f. Pasăre domestică de talie medie, cu cioc conic, crescută pentru carne și ouă. * A avea orbul ~ilor a nu vedea bine, deslușit (mai ales seara). De râsul ~ilor de nimic; de batjocură. A se culca o dată cu ~ile a se culca foarte devreme, decuseară. A sta ca o ~ (sau curcă) plouată a) a fi lipsit de curaj; b) a fi indispus. ~-de-apă pasăre de baltă, migratoare, de talie medie, cu penaj negru-cenușiu, având un moț alb între ochi; lișiță. [G.-D. găinii] /<lat. gallina

găină f. pasăre din ordinul galinaceelor: găina bună face până la 160 ouă pe an; fig. găină plouată, fără curaj. [Lat. GALLINA]. V. orb.

găínă f., pl. ĭ (lat. gallina, it. cat. sp. gallina, pv. galina, fr. geline, pg. gallinha). Femela cocoșuluĭ, o pasăre domestică galinacee. Ca o găină, (maĭ des ca o curcă) ploŭată, umilit, rușinat. A te culca cu găinile, a te culca foarte devreme. V. faraon și nadolean.

găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINÍ vb. IV v. găina2.

GĂINÍ vb. IV v. găina2.

ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ◊ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva, să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile = a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

ÚNGHIE, unghii, s. f. 1. Lamă cornoasă care crește pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini și de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligații. A-și pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-și arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanță cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor și păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat și lăsat coșul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁ, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găiní (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.

ÚNGHIE, unghii, s. f. 1, (La om) Substanță cornoasă, avînd forma unei plăci, care acoperă partea de deasupra a ultimei falange de la degetele mîinilor și picioarelor. Gîngu își ascunde capul în pămînt, cu unghiile înfipte în iarbă. C. PETRESCU, S. 43. Nevasta... zgîria cu unghia florile de gheață și bruma groasă de pe ochiul ferestruicei. BUJOR, S. 56. Cu o mișcare mlădioasă... își lipi repede de buzele mele unghia degetului celui mic de la mîna dreaptă. HOGAȘ, M. N. 23. ◊ Expr. (Nici) cît (e) negru sub unghie v. negru1 (3). A lua (sau a apuca) pe cineva în unghii = a se lua cu cineva la luptă, a rupe, a sfîșia pe cineva; fig. a ataca pe cineva în mod violent. Și unde se repeziră [zmeii] la dînsul, de pare că să-l ia în unghii. ISPIRESCU, L. 122. A-și mînca de sub unghie v. mînca. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrîna obrăznicia, îndrăzneala cuiva, a pune pe cineva la punct. Numai s-o cam ții din frîu și să-i rătezi unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ți pună coarne. CREANGĂ, P. 178. A fi prieten cu cineva unghie și carne v. carne (1). A-și arăta unghiile = a deveni agresiv; a-și arăta colții. A-și mînca unghiile v. mînca. ♦ (La păsări) Substanță cornoasă la vîrful degetelor de la picioare (v. gheară); (la mamifere) copită. Corbule, ia seu în unghiile tale și pune peste mine. ISPIRESCU, L. 87. Veverițile... suflau în unghii și plîngeau în pumni, blăstămîndu-și ceasul în care s-au născut. CREANGĂ, P. 240. Rămîneare-ai fără cioc, Și ți-ar cădea unghiile Să n-acați cu dînsele! ALECSANDRI, P. P. 141. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă din familia leguminoaselor, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchine (Astragalus glycyphyllos). Unghia-găii cu flori pintenate și păișul țesut în orbotă sură împrejurau p-alocurea ciulini, scai și vrejuri de mure. DELAVRANCEA, S. 60; unghia-păsării = plantă erbacee cu două tulpini neramificate, întinse pe pămînt, cu flori albastre și cu petala inferioară prelungită în pinten cu o pată galbenă la bază (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente în formă de pîrghie pentru ridicat și lăsat coșul lesei de pescuit.

ÚNGHIE ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subțire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ◊ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilitățile de acțiune (agresive) ale cuiva. A-și mânca ~ile a regreta amarnic o imprudență comisă. A-și mânca și de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-și îndeplinească obligația. 2) (la păsări și la animale) Parte cornoasă și încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui și fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate și flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla

găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.

arată toate definițiile

Intrare: găină
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • i
  • ina
plural
  • ini
  • inile
genitiv-dativ singular
  • ini
  • inii
plural
  • ini
  • inilor
vocativ singular
plural
Intrare: coadă-de-găină
coadă-de-găină substantiv feminin compus
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coadă-de-găi
  • coada-de-găi
plural
genitiv-dativ singular
  • cozi-de-găi
  • cozii-de-găi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cur-de-găină
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cur-de-găi
  • curul-de-găi
plural
genitiv-dativ singular
  • cur-de-găi
  • curului-de-găi
plural
vocativ singular
plural
Intrare: floarea-găínii
floarea-găinii substantiv feminin compus
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • floarea-găinii
plural
  • florile-găinii
genitiv-dativ singular
  • florii-găinii
plural
  • florilor-găinii
vocativ singular
plural
Intrare: găina (găinăța)
  • silabație: gă-i-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
găini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: găina (lâncezi)
  • silabație: gă-i-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găina
  • găinare
  • găinat
  • găinatu‑
  • găinând
  • găinându‑
singular plural
  • găinea
  • găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinez
(să)
  • găinez
  • găinam
  • găinai
  • găinasem
a II-a (tu)
  • găinezi
(să)
  • găinezi
  • găinai
  • găinași
  • găinaseși
a III-a (el, ea)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găina
  • găină
  • găinase
plural I (noi)
  • găinăm
(să)
  • găinăm
  • găinam
  • găinarăm
  • găinaserăm
  • găinasem
a II-a (voi)
  • găinați
(să)
  • găinați
  • găinați
  • găinarăți
  • găinaserăți
  • găinaseți
a III-a (ei, ele)
  • găinea
(să)
  • găineze
  • găinau
  • găina
  • găinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • găini
  • găinire
  • găinit
  • găinitu‑
  • găinind
  • găinindu‑
singular plural
  • găinește
  • găiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • găinesc
(să)
  • găinesc
  • găineam
  • găinii
  • găinisem
a II-a (tu)
  • găinești
(să)
  • găinești
  • găineai
  • găiniși
  • găiniseși
a III-a (el, ea)
  • găinește
(să)
  • găinească
  • găinea
  • găini
  • găinise
plural I (noi)
  • găinim
(să)
  • găinim
  • găineam
  • găinirăm
  • găiniserăm
  • găinisem
a II-a (voi)
  • găiniți
(să)
  • găiniți
  • găineați
  • găinirăți
  • găiniserăți
  • găiniseți
a III-a (ei, ele)
  • găinesc
(să)
  • găinească
  • găineau
  • găini
  • găiniseră
Intrare: găina-lui-Dumnezeu
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ina-lui-Dumnezeu
plural
genitiv-dativ singular
  • inii-lui-Dumnezeu
plural
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-apă
găină-de-apă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-a
  • ina-de-a
plural
  • ini-de-a
  • inile-de-a
genitiv-dativ singular
  • ini-de-a
  • inii-de-a
plural
  • ini-de-a
  • inilor-de-a
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-mare
găină-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-mare
  • ina-de-mare
plural
  • ini-de-mare
  • inile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • ini-de-mare
  • inii-de-mare
plural
  • ini-de-mare
  • inilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-munte
găină-de-munte substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-munte
  • ina-de-munte
plural
  • ini-de-munte
  • inile-de-munte
genitiv-dativ singular
  • ini-de-munte
  • inii-de-munte
plural
  • ini-de-munte
  • inilor-de-munte
vocativ singular
plural
Intrare: găină-sălbatică
găină-sălbatică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-sălbatică
  • ina-sălbatică
plural
  • ini-sălbatice
  • inile-sălbatice
genitiv-dativ singular
  • ini-sălbatice
  • inii-sălbatice
plural
  • ini-sălbatice
  • inilor-sălbatice
vocativ singular
plural
Intrare: moartea-găinilor
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moartea-găinilor
plural
genitiv-dativ singular
  • morții-găinilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: papa-găinii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • papa-găinii
plural
genitiv-dativ singular
  • papei-găinii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: unghia-găii, ungjia-găinii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unghia-găii
plural
genitiv-dativ singular
  • unghiei-găii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unghia-găinii
plural
genitiv-dativ singular
  • unghiei-găinii
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

găina (găinăța) găini

etimologie:

găina (lâncezi) găini

  • 1. intranzitiv popular Despre oameni:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: boli lâncezi 2 exemple
    exemple
    • Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288.
      surse: DLRLC
    • Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • găină
    surse: DEX '09

găină

  • 1. Specie de pasăre domestică, crescută pentru carne și ouă (Gallus domestica); pasăre care face parte din această specie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tiucă diminutive: găinușă 3 exemple
    exemple
    • Găinile cotcodăceau în coștireață, vestind gospodarii că se luminează de ziuă. CAMILAR, TEM. 151.
      surse: DLRLC
    • Pe strașina casei, găinile căutau chiorîș, cu poftă, spre pătulul așezat în crăcile copacului de lîngă casă. BUJOR, S. 29.
      surse: DLRLC
    • Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, P. 122.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin restricție Femela cocoșului.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie Găina care cântă seara n-are ou dimineața, se zice despre cineva care face gură multă și treabă puțină.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie Găina bătrână face zeama bună.
      surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A se culca (odată) cu găinile = a se culca foarte devreme.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Baba, care se culcase o dată cu găinele, se sculă cu noaptea-n cap. CREANGĂ, P. 6.
        surse: DLRLC
      • Se vede că și aici, ca și la Nicorești, el se culca o dată cu găinile. ALECSANDRI, T. I 84.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Cântă găina în casă, se zice când într-o căsnicie cuvântul hotărâtor îl are femeia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În casa noastră voi ca să cînte cocoșul, iar nu găina. ISPIRESCU, L. 31.
        surse: DLRLC
      • Apucase a cînta găina la casa lui și cucoșul nu mai avea nici o trecere. CREANGĂ, P. 285.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A avea orbul găinilor = a nu vedea bine.
      surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A umbla ca o găină beată = a umbla împleticindu-se.
      surse: DLRLC

etimologie:

unghia-găii, ungjia-găinii unghia-găii unghia-găinii

  • 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: coroniște un exemplu
    exemple
    • Unghia-găii cu flori pintenate și păișul țesut în orbotă sură împrejurau p-alocurea ciulini, scai și vrejuri de mure. DELAVRANCEA, S. 60.
      surse: DLRLC

etimologie: