3 intrări
14 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUGAR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.
FUGAR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fugar, ~ă [At: NECULCE, LET. II, 272/33 / Pl: ~i, / E: fugi + -ar] 1-2 smf, a (Persoană) care se salvează prin fugă Si: (pop) fugit (1-2), (îrg) fugaș (1-2), (rar) fugător (2-3). 3-4 smf, a (Persoană) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă Si: (pop) fugit (3-4), (îvp) fugarnic (5-6), (îrg) fugaș (5-6), (rar) fugător (4-5). 5-6 sm, a (Îvp) Băjenar. 7-8 smf, a Evadat. 9-10 smf, a Dezertor. 11-12 smf, a Transfug. 13-14 a Fugaci (1-2). 15 sm Cal. 16 a Fugitiv (1). 17 a Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 18 af (Reg; d. oi) Fătătoare. 19 sm (Iht) Obleț (Alburnus alburnus). 20 sm (Orn) Fugău (1) (Tetrao lagopus).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUGAR, -Ă, fugari, -e, adj. 1. Care a fugit (pe ascuns) dintr-un loc, pentru a scăpa de o primejdie sau de o constrîngere. Aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Vine... să aresteze pe logodnica... fugară cu altul. CARAGIALE, O. III 16. ◊ (Substantivat) Ofițerul... se uită lung după fugar. STANCU, D. 158. S-a dat jos încetinel și l-a scos pe fugar din ascunzătoare. CARAGIALE, O. III 41. Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. 2. Care trece repede, fără a putea fi reținut; trecător, fugitiv. Surîsul tău fugar ca o scînteie Ades mă face să tresar de frică. CAZIMIR, L. U. 88. În alergarea clipei călătoare Atîte-s date ochilor să vadă. Și cîte-mi trec, fugare, pe la poartă, Le cheamă toate sufletu-n ogradă. GOGA, C. P. 6. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. Aruncau doar cîte o privire fugară asupra oamenilor cu paltoane îmblănite. DUMITRIU, B. F. 5. Eu venetic? strigă Tomșa scăpărînd din ochiu-i fugar. SADOVEANU, O. VII 8. Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit. TOPÎRCEANU, B. 35. 3. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă, fugaci. Doi voinici Cu caii sumeți... Cu caii fugari. ȘEZ. III 41. ♦ (Substantivat) Cal. Surugiul își îndesă căciula bine în cap, dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, O. III 286. Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește. COȘBUC, P. I 206. Banul tînăr Mărăcină... De pe malu-i a plecat, Pe-un fugar nencălecat. ALECSANDRI, O. 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FUGAR ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care a fugit de acasă. ◊ A umbla ~ a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) și substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fugar m. 1. cel ce a fugit, mai ales din oaste; 2. (poetic) cal: fugarul alb de spume AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fugár, -ă adj. și s. (Dezertor (soldat, elev, fiŭ) evadat. S. m. Poet. Cursier, fugacĭ, cal: nobilu fugar. – Vechĭ fugaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fugar adj. m., s. m., pl. fugari; adj. f., s. f. fugară, pl. fugare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fugar adj. m., s. m., pl. fugari; adj. f., s. f. fugară, pl. fugare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fugar adj. m., s. m., pl. fugari; f. sg. fugară, pl. fugare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FUGAR s. v. fugău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUGAR s., adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FUGAR s., adj. 1. s. pribeag, refugiat, (înv.) băjenar. (Niște ~ din calea năvălitorilor.) 2. adj. fugitiv, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fugar s. v. FUGĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FUGARU, Cornel (n. 1940, București), compozitor, dirijor, pianist, solist vocal de muzică ușoară. Conducător (întemeietor, în 1964) al formației „Sincron”. Muzică pentru spectacole de varietăți, teatru, film și desene animate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
fugar, fugarăadjectiv
- 1. Care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. DLRLC
- Vine... să aresteze pe logodnica... fugară cu altul. CARAGIALE, O. III 16. DLRLC
-
- 2. Care trece repede, fără a putea fi reținut. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fugitiv nestatornic trecător
- Surîsul tău fugar ca o scînteie Ades mă face să tresar de frică. CAZIMIR, L. U. 88. DLRLC
- În alergarea clipei călătoare Atîte-s date ochilor să vadă. Și cîte-mi trec, fugare, pe la poartă, Le cheamă toate sufletu-n ogradă. GOGA, C. P. 6. DLRLC
- 2.1. Care nu se oprește mult asupra unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aruncau doar cîte o privire fugară asupra oamenilor cu paltoane îmblănite. DUMITRIU, B. F. 5. DLRLC
- Eu venetic? strigă Tomșa scăpărînd din ochiu-i fugar. SADOVEANU, O. VII 8. DLRLC
- Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit. TOPÎRCEANU, B. 35. DLRLC
-
-
- 3. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: fugaci
- Doi voinici Cu caii sumeți... Cu caii fugari. ȘEZ. III 41. DLRLC
- 3.1. Cal. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cal
- Surugiul își îndesă căciula bine în cap, dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, O. III 286. DLRLC
- Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește. COȘBUC, P. I 206. DLRLC
- Banul tînăr Mărăcină... De pe malu-i a plecat, Pe-un fugar nencălecat. ALECSANDRI, O. 128. DLRLC
-
-
etimologie:
- Fugi + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
fugar, fugarisubstantiv masculin fugară, fugaresubstantiv feminin
- 1. Persoană, ființă care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ofițerul... se uită lung după fugar. STANCU, D. 158. DLRLC
- S-a dat jos încetinel și l-a scos pe fugar din ascunzătoare. CARAGIALE, O. III 41. DLRLC
- Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. DLRLC
-
etimologie:
- Fugi + sufix -ar. DEX '98 DEX '09