3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUGAR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.

FUGAR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar.

fugar, ~ă [At: NECULCE, LET. II, 272/33 / Pl: ~i, / E: fugi + -ar] 1-2 smf, a (Persoană) care se salvează prin fugă Si: (pop) fugit (1-2), (îrg) fugaș (1-2), (rar) fugător (2-3). 3-4 smf, a (Persoană) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă Si: (pop) fugit (3-4), (îvp) fugarnic (5-6), (îrg) fugaș (5-6), (rar) fugător (4-5). 5-6 sm, a (Îvp) Băjenar. 7-8 smf, a Evadat. 9-10 smf, a Dezertor. 11-12 smf, a Transfug. 13-14 a Fugaci (1-2). 15 sm Cal. 16 a Fugitiv (1). 17 a Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 18 af (Reg; d. oi) Fătătoare. 19 sm (Iht) Obleț (Alburnus alburnus). 20 sm (Orn) Fugău (1) (Tetrao lagopus).

FUGAR, -Ă, fugari, -e, adj. 1. Care a fugit (pe ascuns) dintr-un loc, pentru a scăpa de o primejdie sau de o constrîngere. Aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Vine... să aresteze pe logodnica... fugară cu altul. CARAGIALE, O. III 16. ◊ (Substantivat) Ofițerul... se uită lung după fugar. STANCU, D. 158. S-a dat jos încetinel și l-a scos pe fugar din ascunzătoare. CARAGIALE, O. III 41. Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. 2. Care trece repede, fără a putea fi reținut; trecător, fugitiv. Surîsul tău fugar ca o scînteie Ades mă face să tresar de frică. CAZIMIR, L. U. 88. În alergarea clipei călătoare Atîte-s date ochilor să vadă. Și cîte-mi trec, fugare, pe la poartă, Le cheamă toate sufletu-n ogradă. GOGA, C. P. 6. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. Aruncau doar cîte o privire fugară asupra oamenilor cu paltoane îmblănite. DUMITRIU, B. F. 5. Eu venetic? strigă Tomșa scăpărînd din ochiu-i fugar. SADOVEANU, O. VII 8. Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit. TOPÎRCEANU, B. 35. 3. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă, fugaci. Doi voinici Cu caii sumeți... Cu caii fugari. ȘEZ. III 41. ♦ (Substantivat) Cal. Surugiul își îndesă căciula bine în cap, dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, O. III 286. Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește. COȘBUC, P. I 206. Banul tînăr Mărăcină... De pe malu-i a plecat, Pe-un fugar nencălecat. ALECSANDRI, O. 128.

FUGAR ~ă (~i, ~e) 1) și substantival Care a fugit de acasă. ◊ A umbla ~ a trăi ascunzându-se mereu. 2) rar Care este de scurtă durată; fugitiv. 3) și substantival (despre cai) Care aleargă iute; bun de fugă. /fugă + suf. ~ar

fugar m. 1. cel ce a fugit, mai ales din oaste; 2. (poetic) cal: fugarul alb de spume AL.

fugár, -ă adj. și s. (Dezertor (soldat, elev, fiŭ) evadat. S. m. Poet. Cursier, fugacĭ, cal: nobilu fugar. – Vechĭ fugaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fugar adj. m., s. m., pl. fugari; adj. f., s. f. fuga, pl. fugare

fugar adj. m., s. m., pl. fugari; adj. f., s. f. fugară, pl. fugare

fugar adj. m., s. m., pl. fugari; f. sg. fugară, pl. fugare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FUGAR s., adj. 1. s. v. refugiat. 2. adj. v. fugitiv.

FUGAR s., adj. 1. s. pribeag, refugiat, (înv.) băjenar. (Niște ~ din calea năvălitorilor.) 2. adj. fugitiv, trecător, (livr.) fugaci, (înv.) fugător. (O sclipire ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FUGARU, Cornel (n. 1940, București), compozitor, dirijor, pianist, solist vocal de muzică ușoară. Conducător (întemeietor, în 1964) al formației „Sincron”. Muzică pentru spectacole de varietăți, teatru, film și desene animate.

Intrare: Fugaru
Fugaru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fugar (adj.)
fugar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugar
  • fugarul
  • fugaru‑
  • fuga
  • fugara
plural
  • fugari
  • fugarii
  • fugare
  • fugarele
genitiv-dativ singular
  • fugar
  • fugarului
  • fugare
  • fugarei
plural
  • fugari
  • fugarilor
  • fugare
  • fugarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fugar (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fugar
  • fugarul
  • fugaru‑
plural
  • fugari
  • fugarii
genitiv-dativ singular
  • fugar
  • fugarului
plural
  • fugari
  • fugarilor
vocativ singular
  • fugarule
  • fugare
plural
  • fugarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fugar, fugaadjectiv

  • 1. Care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. DLRLC
    • format_quote Vine... să aresteze pe logodnica... fugară cu altul. CARAGIALE, O. III 16. DLRLC
  • 2. Care trece repede, fără a putea fi reținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Surîsul tău fugar ca o scînteie Ades mă face să tresar de frică. CAZIMIR, L. U. 88. DLRLC
    • format_quote În alergarea clipei călătoare Atîte-s date ochilor să vadă. Și cîte-mi trec, fugare, pe la poartă, Le cheamă toate sufletu-n ogradă. GOGA, C. P. 6. DLRLC
    • 2.1. Care nu se oprește mult asupra unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aruncau doar cîte o privire fugară asupra oamenilor cu paltoane îmblănite. DUMITRIU, B. F. 5. DLRLC
      • format_quote Eu venetic? strigă Tomșa scăpărînd din ochiu-i fugar. SADOVEANU, O. VII 8. DLRLC
      • format_quote Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit. TOPÎRCEANU, B. 35. DLRLC
  • 3. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fugaci
    • format_quote Doi voinici Cu caii sumeți... Cu caii fugari. ȘEZ. III 41. DLRLC
    • 3.1. (și) substantivat masculin Cal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cal
      • format_quote Surugiul își îndesă căciula bine în cap, dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, O. III 286. DLRLC
      • format_quote Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește. COȘBUC, P. I 206. DLRLC
      • format_quote Banul tînăr Mărăcină... De pe malu-i a plecat, Pe-un fugar nencălecat. ALECSANDRI, O. 128. DLRLC
etimologie:
  • Fugi + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

fugar, fugarisubstantiv masculin
fuga, fugaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană, ființă care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ofițerul... se uită lung după fugar. STANCU, D. 158. DLRLC
    • format_quote S-a dat jos încetinel și l-a scos pe fugar din ascunzătoare. CARAGIALE, O. III 41. DLRLC
    • format_quote Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108. DLRLC
etimologie:
  • Fugi + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.