5 intrări

Articole pe această temă:

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frasin sm [At: NEGRUZZI. S. II, 296 / V: ~apsăn, ~apsin, ~apsine, ~sân, ~acsân, (înv) ~sen, ~snic / Pl: ~i / E: ml fraxinus] 1 Arbore din familia oleaceelor, cu tulpina înaltă, dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, cu frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior). 2 (Îc) ~-de-munte, ~-de-mană, ~-negru Mojdrean (Fraxinus ornus). corectată

FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior).Lat. fraxinus.

FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu coroana rară, frunze compuse, flori unisexuate lipsite de corolă și fructe alungite, cu lemnul elastic, folosit în industrie (Fraxinus excelsior).Lat. fraxinus.

FRÁSIN, frasini, s. m. Arbore cu tulpina dreaptă, cilindrică, cu lemnul elastic, folosit în industrie, mai ales în rotărie (Fraxinus excelsior). Se așeză sub un frasin bătrîn, pe o bancă de piatră. SADOVEANU, O. III 157. Pășește tăcut pe sub bolta întunecată a fagilor și a frasinilor. ODOBESCU, S. III 87.

FRÁSIN ~i m. Arbore cu tulpina dreaptă, înaltă, cu coroană rară, cu frunze compuse, alungite, al cărui lemn, dur și flexibil, are întrebuințare industrială. /<lat. fraxinus

frasin m. arbore de pădure, întrebuințat în rotărie. (Fraxinus excelsior). [Lat. FRAXINUS].

frásin m. (lat. fráxinus, it. frássino, pv. fraisse, fr. frêne, cat. frexe, sp. fresno, pg. freixo). Un frumos arbore oleaceŭ (fráxinus excelsior) care are un lemn alb și dur bun de făcut roate și ajunge pînă la o înălțime de 38 de metri. Scoarța luĭ posedă proprietățĭ aperitive și febrifuge. Pe el trăĭește cantarida. – În Ban. frápsăn, mrom. frápsin (cp. cu coapsă). V. mojdrean.

cățel sm [At: ANON. CAR. / V: ăl / Pl: ~ei / E: ml catellus] 1 Pui de câine (de curând născut, care încă suge). 2-3 (Pan; șhp) Câine (mic). 4 (Îe; îlav) (A pleca) cu ~, cu purcel (A pleca) cu întreaga familie și cu tot ce are. 5 (Îs) Ușa ~ului Ușă secretă. 6 (Zlg; îc) ~ul-pământului Orbeț (Spalax microphtalmus). 7 (Zlg; îc) ~-de-mare Corosbină (Blennius sanguinolentus). 8 (Zlg; îc) ~-de-frasin (sau ~ul-frasinului) Cantaridă (Lytta vesicatoria). 9 (Îe) A asculta la ~ul-pământului A dormi adânc. 10 (Îae) A fi mort. 11 (Pan) Pui de orice alt animal (sălbatic) care seamănă cu câinele (lup, urs, vulpe etc.). 12 (Fig) Om lingușitor și fără scrupule. 13 (Fig) Expresie de dezmierdare adresată unui copil. 14 (Ent) Larvă de albină. 15 (Med; pop; șîc ~ei (-de-turbă) Boală la om (sau la vite) sub forma unor bășicuțe ce se fac sub limbă, primăvara. 16 (Med; pop; îae) Vine de sub limbă, pe care sunt înșirate mai multe formațiuni. 17 (Îe) A-i face cuiva ~ei pe inimă A-l supăra rău. 18 (Bot; mpl) Parte a unei căpățâni de usturoi. 19 (Țes; Ban) La râșchiat, unitate de măsură a firelor din motcă, egală cu 20 de jerbe (sau cu 60 de fire). 20 Dinte aflat la coada coasei, perpendicular pe aceasta, care intră într-o scobitură. 21 (Îdt) Parte în care intră veriga unei uși. 22-23 Parte (crestată) a cheii, care intră în gaura cheii. 24 (Țes) Scândurică cu crestături folosită pentru a opri sulurile războiului de țesut să dea înapoi Si: cordenci, cripalcă, piedică, proptar, răzuș, scară, scaun, tocălie. 25 (La construcții) Butuc pe care se sprijină o parte orizontală a unei mașini motrice care transmite mișcarea. 26 Capăt al unui stâlp, cioplit pentru a intra în scobitura altui lemn. 27 Zimț. 28 Trăgătoare care se întrebuințează la descălțatul cizmelor Si: slugă. 29 Stâlp. 30 (Trs; Mol) Piesă de metal găurită. 31 (Mol) Fire de barbă lăsate să crească numai sub buza inferioară Si: muscă. 32 (Ast; pop) Câinele-mic. corectată

CĂȚÉL, căței, s. m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule. 3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi. – Lat. catellus.

GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf sb. gundelj.

GÂNDÁC, gândaci, s. m. 1. Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. ◊ Compuse: gândac-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) = șvab1; gândac-de-frasin (sau gândacul-frasinului) = cantaridă; gândac-de-mai = cărăbuș; gândac-de-făină = morar; gândac-de-Colorado = insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofilor (Leptinotarsa decemlincata). 2. (De obicei determinat prin „de mătase”) Vierme-de-mătase. – Cf. scr. gundelj.

CĂȚÉL, căței, s. m. I. 1. Pui de cîine. Luînd doi căței de la o cățea ce fătase de curînd, îi arătă doamnei sale. ISPIRESCU, I. 64. ◊ Expr. Cu cățel, cu purcel = cu toată familia și cu întreg avutul. A plecat cu cățel, cu purcel. ♦ Puiul unor animale sălbatice asemănătoare cu cîinele. Cățel de lup. 2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule, dispus să facă orice. Unul ca Pascu și ca Mănescu, ca Ifrim și toți cățeii subprefectului... unii ca aceștia serbarea noastră n-au s-o tulbure. GALAN, Z. R. 27. 3. Compuse: cățelul-pămîntului = nume generic dat mai multor familii de animale din ordinul rozătoarelor, care trăiesc sub pămînt. Ceilalți cîni, care erau slobozi, începură să latre...Se vede c-au dat de cățelul-pămîntului, ori au simțit vreo vulpe. SLAVICI, O. I 125. (Poetic) În codri-adînci cățelul-pămîntului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru, răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre bucățile care compun căpățîna de usturoi. Moșneagul se opri un moment din curățit cățeii de usturoi și mă privi nedumerit, fără să-mi răspundă. HOGAȘ, M. N. 66. Vreo cîțiva căței de usturoi și vreo două cepe. Atîta era tot în casă. CONTEMPORANUL, III 922.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frásin s. m., pl. frásini

frásin s. m., pl. frásini

cățél-de-frásin (insectă) s. m., pl. cățéi-de-frásin

cățélul-frásinului (insectă) s. m. art.

!gândác-de-frásin s. m., pl. gândáci-de-frásin

cățél-de-frásin/cățélul-frásinului s. m.

gândác de frásin s. m. + prep. + s. m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂȚELUL-FRÁSINULUI s. v. cantaridă, gândac de frasin.

arată toate definițiile

Intrare: frasin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frasin
  • frasinul
  • frasinu‑
plural
  • frasini
  • frasinii
genitiv-dativ singular
  • frasin
  • frasinului
plural
  • frasini
  • frasinilor
vocativ singular
plural
Intrare: Frasin
Frasin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Frasin
Intrare: cățel-de-frasin / cățelul-frasinului
cățel-de-frasin substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățel-de-frasin
  • cățelul-de-frasin
plural
  • căței-de-frasin
  • cățeii-de-frasin
genitiv-dativ singular
  • cățel-de-frasin
  • cățelului-de-frasin
plural
  • căței-de-frasin
  • cățeilor-de-frasin
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățelul-frasinului
plural
genitiv-dativ singular
  • cățelului-frasinului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Frăsin
Frăsin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Frăsin
Intrare: gândac-de-frasin
gândac-de-frasin substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gândac-de-frasin
  • gândacul-de-frasin
plural
  • gândaci-de-frasin
  • gândacii-de-frasin
genitiv-dativ singular
  • gândac-de-frasin
  • gândacului-de-frasin
plural
  • gândaci-de-frasin
  • gândacilor-de-frasin
vocativ singular
plural
gândacul-frasinului substantiv masculin articulat
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gândacul-frasinului
plural
  • gândacii-frasinului
genitiv-dativ singular
  • gândacului-frasinului
plural
  • gândacilor-frasinului
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cățel-de-frasin / cățelul-frasinului cățelul-frasinului

etimologie:

gândac-de-frasin gândacul-frasinului

etimologie: