9 intrări

57 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

franc4, ~ă [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 smp Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec, III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2 a Care aparține francilor4. 3 a Privitor la franci4. 4 a Specific francilor4.

franc1 sm [At: TEODORESCU, P. P. 132/ V: (reg) ~ng / Pl: ~nci / E: fr franc] 1 (Înv) Unitate monetară în România, înainte de primul război mondial Si: leu2. 2 (Fam; lpl) Valoare bănească nedeterminată Si: avere, bani. 3 (Fam; îe) A avea ~nci A avea bani mulți. 4 (Reg; fam; îe) A căuta ~u’ popii A fi în agonie. 5 (Îae) A fi gata de moarte. 6 Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția, înainte de introducerea monedei unice europene.

franc3, ~ă a [At: GHICA, S. 111 / V: ~nș / Pl: ~nci, ~nce / E: fr franc] 1 a (D. oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit. 2 a (D. oameni) Care spune pe față, deschis, ceea ce gândește. 3 a (D. înfățișarea sau manifestările cuiva) Care trădează un caracter franc (1). 4 a (D. acțiuni) Loial. 5 av Într-un mod lipsit de ipocrizie Si: deschis, direct, sincer, (liv) francamente. 6 (Îs) Port ~ Port comercial posedând antrepozite, în care mărfurile depozitate sunt scutite de taxe de intrare sau de ieșire.

franc2 sm [At: DEX / Pl: ~nci / E: fr franc] Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul.

FRANC1, franci, s. m. 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția înainte de introducerea monedei euro, dar și în alte țări. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu2. ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.

FRANC4, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din fr. franc.

FRANC4, -Ă, franci, -ce, s. m. pl., adj. 1. S. m. pl. Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în sec. III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în sec. V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc. 2. Adj. Care aparține francilor4 (1), privitor la franci4 (1). – Din fr. franc.

FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

FRANC2, franci, s. m. Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul. – Din fr. franc.

FRANC2, franci, s. m. Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul. – Din fr. franc.

FRANC3, -Ă, franci, -ce, adj. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. [Var.: franș, -ă adj.] – Din fr. franc.

FRANC1, franci, s. m. 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția etc. 2. (Înv.) Unitate monetară în România; leu2. ♦ (Azi, la pl.) Valoare bănească nedeterminată; bani, avere. – Din fr. franc.

FRANC2, -Ă adj. (Franțuzism, despre persoane) Care are un caracter sincer, care spune pe față, fără înconjur, ceea ce gîndește; deschis; (despre manifestări ale oamenilor) care trădează un astfel de caracter. Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181. ◊ Fig. Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100. ♦ (Despre acțiuni) Loial, cinstit. Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111.

FRANC1, franci, s. m. 1. Unitate monetară în Franța, Elveția etc. 2. (Învechit) Unitate monetară în Romînia, leu; (astăzi) valoare bănească nedeterminată, ban, avere. Și ei învîrt francii cu lopata. DUMITRIU, N. 29. Într-o zi, iar îi crăpa buza de cîțiva franci. CAMIL PETRESCU, U. N. 233. Francii îs legați în colțul basmalei. BUJOR, S. 66. ◊ Expr. (Familiar) A împușca francul v. împușca.

FRANC s.n. Portaltoi obținut din sămânța soiurilor cultivate care fac parte din aceeași specie cu altoiul. [< fr. franc].

FRANC, -Ă adj. Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Var. franș, -ă adj. / < it. franco, fr. franc].

FRANC s.m. Unitate monetară în Franța, Elveția, Belgia etc. [< fr. franc].

FRANC3, -Ă adj. s. m. (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care trăiau în sec. III, pe cursul inferior al Rinului. ◊ (s. f.) limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei. (< fr. franc, franque)

FRANC1 s. m. unitate monetară a Franței, Elveției, țărilor Africii Centrale, Belgiei etc. ◊ monedă divizionară în Maroc, a suta parte dintr-un dirham. (< fr. franc)

FRANC2 s. n. portaltoi din sămânța soiurilor cultivate din aceeași specie cu altoiul. (< fr. franc)

FRANC4, -Ă adj. sincer, loial, cinstit. (< fr. franc)

FRANC2 ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparține francilor; referitor la franci. Limbă ~că. /<fr. franc

arată toate definițiile

Intrare: Franc
Franc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Franc
Intrare: franc (etnic)
franc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
  • francă
  • franca
plural
  • franci
  • francii
  • france
  • francele
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
  • france
  • francei
plural
  • franci
  • francilor
  • france
  • francelor
vocativ singular
plural
Intrare: franc (monedă)
franc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
plural
  • franci
  • francii
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
plural
  • franci
  • francilor
vocativ singular
plural
Intrare: franc (portaltoi)
franc1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
plural
  • franci
  • francii
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
plural
  • franci
  • francilor
vocativ singular
plural
Intrare: franc (sincer)
franc2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franc
  • francul
  • francu‑
  • francă
  • franca
plural
  • franci
  • francii
  • france
  • francele
genitiv-dativ singular
  • franc
  • francului
  • france
  • francei
plural
  • franci
  • francilor
  • france
  • francelor
vocativ singular
plural
franș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fra
  • franșul
  • franșu‑
  • franșă
  • franșa
plural
  • franși
  • franșii
  • franșe
  • franșele
genitiv-dativ singular
  • fra
  • franșului
  • franșe
  • franșei
plural
  • franși
  • franșilor
  • franșe
  • franșelor
vocativ singular
plural
Intrare: Frânc
Frânc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Frânc
Intrare: frânc (adj.)
frânc adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânc
  • frâncul
  • frâncu‑
  • frâncă
  • frânca
plural
  • frânci
  • frâncii
  • frânce
  • frâncele
genitiv-dativ singular
  • frânc
  • frâncului
  • frânce
  • frâncei
plural
  • frânci
  • frâncilor
  • frânce
  • frâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: frânc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frânc
  • frâncul
  • frâncu‑
plural
  • frânci
  • frâncii
genitiv-dativ singular
  • frânc
  • frâncului
plural
  • frânci
  • frâncilor
vocativ singular
plural
Intrare: împușcă-franc
împușcă-franc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
plural
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
genitiv-dativ singular
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
plural
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
  • împușcă-franc
  • ‑mpușcă-franc
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franc (etnic)

  • 1. substantiv masculin plural Uniune de triburi din grupul germanilor apuseni, care trăiau în secolul III pe cursul inferior și mijlociu al Rinului și care, în secolul V, au cucerit aproape toată Galia și au creat statul franc.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • 2. adjectiv Care aparține francilor (1.), privitor la franci (1.).
    surse: DEX '09
  • 3. substantiv feminin (numai) singular Limbă germanică vorbită la început de franci, cuceritorii Galiei.
    surse: MDN '00

etimologie:

franc (monedă)

  • 1. Denumire dată unității monetare în Franța, Belgia, Elveția înainte de introducerea monedei euro, dar și în alte țări.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Monedă divizionară în Maroc, a suta parte dintr-un dirham.
      surse: MDN '00
  • 2. învechit Unitate monetară în România; leu (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ban (monedă) 3 exemple
    exemple
    • Și ei învîrt francii cu lopata. DUMITRIU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Într-o zi, iar îi crăpa buza de cîțiva franci. CAMIL PETRESCU, U. N. 233.
      surse: DLRLC
    • Francii îs legați în colțul basmalei. BUJOR, S. 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

franc (portaltoi)

  • 1. Denumire dată portaltoiului obținut din sămânța soiurilor cultivate (la măr, păr, cireș etc.) care fac parte din aceeași specie cu altoiul.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

franc (sincer) franș

  • 1. (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe față, deschis, ceea ce gândește; (despre înfățișarea sau manifestările cuiva) care trădează un astfel de caracter.
    exemple
    • Atitudine francă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Surâs franc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • Bunătatea inimii sale se vedea scrisă pe figura-i francă și plăcută. FILIMON, C. 181.
      surse: DLRLC
    • figurat Îl respectam și-l admiram, robit... de inima lui francă. GALACTION, O. I 100.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre acțiuni) Care corespunde legilor de onoare și probitate; în conformitate cu onoarea și probitatea morală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cinstit loial onest un exemplu
    exemple
    • Planul se schimbase: fusese franc și voinicesc, acum devenise mișelesc. GHICA, S. 111.
      surse: DLRLC

etimologie: