2 definiții pentru Fotie


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FOTIE sau FOTIUS (c. 820-891), teolog și scriitor bizantin. Patriarh de Constantinopol (858-867 și 877-886). Apărător al autonomiei Bisericii ortodoxe față de Biserica Romei. În conflict cu Papalitatea, a fost excomunicat de mai multe ori. La rândul său, în enciclica din 867 l-a acuzat de erezie și l-a excomunicat pe papa Nicolae I, respingând în special dogma filoque. A formulat principii de doctrină și exegeză biblică („Amphilochia”, „Myriobiblion”, „Bibliotheca”).

FOTA și FOTIE, gr. Фώτιος < φῶς-τος: „lumină”. 1. Fot, 1152 (etim. Drăg. < lat. foetus, greșită ca și a lui Lukinich-Galdi Doc. p. LXIII) < magh. folt; Fota pren. (P11); – n. (Giur 73; Tls; Ard; Hur 47; P11; Fărș); -Bălcescu, olt., 1716 (AO III 19) și F. Bălăcescu (Gorj); -Rugină, 1722 (Pol 121); – post. (SdV 480) zis și Fote și Fotin, m. post. (17 B I 80) și Foti (17 B II 6). Cu afer.: Ota moșnean (16 B VI122). 2. Fote (Sd XVI); -a (Arh); cu afer.: Otea (l7 B I 90, 248); – ard.(Paș); – olt., din Hurezi (Sd VI 474); olt. (Sur VI); Fotescu; < Otescu act; Fotești s.; < Otești (Sur XX); Oteșani s.; Fotă f. ar. (Fârș) 3. Chirfotea (17 B II 371; BCI X 99). 4. Fotache, D. (Olt). 5. Fotu, ar. (Fărș); Fotu mare ar. (Cara 25) -l; Otulescu, act. < Otuleasa (B răz 10) 6. Fotoiu (Am); < Otoiu, act.. Fotonu, olt. (Cand 139). Otoescul, Stroe (17 B III 557). 7. Foti, I., ar.; -mold. (Sd XXI); cf. gr. Фωτή. 8. Fotin (Arh); < Otin, Cr. act.; cf. și Hotu pentru derivatele cu afereză. 9. Otincelescu, A., act. Forma 1. poate fi în relație cu gr. Tά Фῶτα „Luminile” adică Bobotează. 10. Pașca dă etim. Otea < Hotimir, dar cf. ucr. Xотiŭ < Fotiĭ (Grinc). O contaminare cu Telea (< Pantele) ar explica top. Oteteliș. Afereza lui f în formele Ot- s-a impus pt. eufonie.

Intrare: Fotie
Fotie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fotie