2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Foca (sfânta) m. sărbătoare băbească, ce cade în 22 Sept., ziua mucenicei Foca, cea rea de foc, care trăsnește sau arde pe cei ce lucrează în ziua-i consacrată. [Etimologie populară din Foca (= Phokas), influențat de omonimul foc].

FÓCĂ, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

FÓCĂ, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca.

fo sf [At: DA ms / Pl: foci / E: fr phoque, lat phoca] 1 Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, din ordinul pinipedelor, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioare în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare Si: vițel-de-mare (Phoca). 2 Animal care face parte din unul dintre genurile focii (1).

FÓCĂ, foci, s. f. Mamifer din ordinul pinipedelor, adaptat la viața de apă, cu corpul alungit, cu picioarele în formă de lopeti; trăiește mai ales în regiunile polare.

FÓCĂ s.f. Mamifer amfibiu din mările polare, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți. [< fr. phoque, it. foca, lat. phoca, gr. phoke].

FÓCĂ s. f. mamifer amfibiu din ordinul pinipedelor, cu corpul alungit și cu picioarele înotătoare. (< fr. phoque, lat. phoca, gr. phoke)

FÓCĂ foci f. Mamifer acvatic carnivor cu capul rotund, corp alungit și labe adaptate pentru înot, întâlnit în regiunile polare și vânat pentru carne, grăsime și piele. /<fr. phoque, lat. phoca

Ana-Foca f. sărbătoare băbească ce cade la 1 Iulie (în Banat). V. Foca.

focă f. animal amfibiu în mările Nordului, numit și vițel de mare (= fr. phoque).

*fócă f., pl. e (lat. phoca, vgr. phóke). Un mamifer piniped care abundă în oceanele polare și se găsește maĭ rar și în mările recĭ saŭ temperate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fócă s. f., g.-d. art. fócii; pl. foci

fócă s. f., g.-d. art. fócii; pl. foci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÓCĂ s. (ZOOL.; Phoca vitulina) (pop.) vițel-de-mare.

FO s. (ZOOL.; Phoca vitulina) (pop.) vițel-de-mare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Fóca – (23 iulie) Sărbătoare creștină dedicată mucenicului Foca. Acesta a trăit pe vremea împăratului Traian, în cetatea Sinope. Se spune că a murit pentru credința sa, după ce a fost chinuit într-o baie fierbinte. În calendarul popular este o sărbătoare „mânioasă”, în care nu se lucrează cu fânul: „Foca trăsnește și aprinde” (Bilțiu, 2009: 192; Cetățele). ♦ (onom.) Foca, nume de familie (36 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Etimologie pop. din Foca (< vgr. phokas), influențat de omonimul foc (Șăineanu).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FOCA gr. Фωϰᾶς, cf. φώϰη „focă”. Prin etim. populară, «apărător de foc, de incendii». 1. Foca; -n, St. (An C III 739 – 746); -nul, Savu (Aș Br 156); -nescu, C. (Mus 11). 2. Foce (Isp V2), -a (Isp I2); Sd XVI 62; 17 A V 180); -a uricar (Sur III); șoltuz (Bîr. IV). 3. Cu suf. ucr. -enco: Focenco (Sd XVI 62); Focinco, mold. 4. Foculeț (Sd XXII); Focușor. 5. Focș/a, frecv. (Isp V1); -an, olt. (Cand 138); -an, Gh. (Ard I 200); -ani oraș; -asca s.; Focșea (Sd XVI 62); Focșescul, (Sur XVII); Focșănei s.

FÓCĂ (< fr., lat.) s. f. Nume generic dat unor mamifere acvatice din ordinul pinipedelor, cu corp fusiform, urechi rudimentare și membrele anterioare transformate în lopeți înotătoare (Phoca); sunt animale carnivore, greoaie. F. de Caliacra trăiește în apele litorale ale Mării Negre și are abdomenul alb (Monachus albiventer).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

focă, foci s. f. (peior.) prostituată.

Intrare: Foca
nume propriu (I3)
  • Foca
Intrare: focă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fo
  • foca
plural
  • foci
  • focile
genitiv-dativ singular
  • foci
  • focii
plural
  • foci
  • focilor
vocativ singular
plural

focă phoca

  • 1. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți, care trăiesc mai ales în regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: vițel-de-mare

etimologie: