Florescu (Em.) m. general, fu primul organizator al armatei române (1819-1893).

FLORESCU, Alexandru (1863-1936), inginer și om politic român. Secretar general al Ligii Culturale. A militat pentru desăvârșirea unității politice a poporului român.

FLORESCU, Arta (1921-1998, n. București), soprană română. Prof. univ. la București. Repertoriu de operă (Mozart, Verdi, Puccini, Wagner) interpretat cu simț dramatic. Remarcabilă tehnică a cântului.

FLORESCU, Bonifaciu (1848-1899, n. Budapesta), publicist și scriitor român. Fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Luxiței F. Activitate pedagogică și de traducător. Lucrări de istorie („Memento de istorie universală sau Istoria în tablouri”), poezii („Ritmuri și rime”).

FLORESCU, George D. (1893-1976, n. București), genealogist român. Cercetări fundamentale privind boierimea munteană („Din vechiul București”, „Divanele domnești din Țara Românească”).

FLORESCU 1. Grigore F. (1892-1960, n. Poroina Mare, jud, Mehedinți), istoric român. Specialist în arheologia și epigrafia epocii romane din Dacia („Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare”, „Capidava, monografia arheologică”). 2. Radu F. (1931-2003, n. București), arheolog, antropolog cultural și istoric de artă român. Fiul lui F. (1). Prof. univ. la Sibiu. Directorul general al Muzeului Național de Istorie a României (din 1993). Lucrări pr.: „Istoria artei în antichitate pe teritoriul României”, „Strămoșii românilor”, în colab.

FLORESCU, Ioan Emanoil (1819-1893, n. Râmnicu Vâlcea), general și om politic conservator. Ministru în mai multe rânduri și prim-min. (apr. 1876 și febr.-nov. 1891). Contribuții importante la organizarea modernă a armatei și a sistemului ei de învățământ.

FLORESCU, Vasile (1915-1982, n. sat Manga, jud. Dâmbovița), filozof și critic literar român. Lucrări de istorie literară („Conceptul de literatură veche”) și filozofia discursului („Retorica și neretorica. Geneză, evoluție, perspective”).