fiolă¹ sf [At: EMINESCU, N. 52 / P: fi-o~ / Pl: ~le / E: fr fiole] 1 Flacon (mic) de sticlă, cu gâtul strâmt, închis ermetic, în care se păstrează de obicei medicamente (în special lichide sau pulberi sterile injectabile). 2 Sticlă mică. 3 Dispozitiv cu ajutorul căruia agenții de circulație verifică dacă conducătorii auto au consumat băuturi alcoolice. 4 (Fam; org) Sticlă de băutură.

FIOLĂ, fiole, s. f. Flacon mic de sticlă, cu gîtul strîmt, închis ermetic, în care se țin mai ales medicamente (în special lichide injectabile). În atmosfera grea de mirosul substanțelor închise în fiole, făclia arunca o lumină turbure, roșie, galbănă și somnoroasă. EMINESCU, N. 52. – Pronunțat: fi-o-.

FIOLĂ s.f. Mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează mai ales medicamente (injectabile). ♦ Sticlă mică. [Pron. fi-o-. / < fr. fiole].

FIOLĂ s. f. mic flacon de sticlă închis ermetic, în care se păstrează medicamente (injectabile). ◊ sticlă mică. (< fr. fiole)

FIOLĂ ~e f. Flacon mic de sticlă, închis ermetic, în care se păstrează medicamente în stare sterilă. [Sil. fi-o-] /<fr. fiole

fiolă f. sticluță de medicamente.

fíolă, V. fiulă.

*fiólă f., pl. e (fr. fiole, mlat. fiola, lat. phiala, d. vgr. phiále). Șip, flacon.

înfiola vt [At: DN³ / P: ~fi-o~ / Pzi: ~lez / E: în + fiolă] 1 A închide o substanță medicamentoasă într-o fiolă. 2 A introduce aer sau lichide într-un recipient închis.

FIOLA vb. I. v. înfiola.

ÎNFIOLA vb. I. tr. A introduce aer sau alte lichide în fiole. [Pron. -fi-o-, p. i. -lez, var. fiola vb. I. / < în + fiolă, cf. fr. enfioler].

ÎNFIOLA vb. tr. a introduce un lichid medicamentos în fiole. (< fr. enfioler)

A ÎNFIOLA ~ez tranz. (o substanță medicamentoasă lichidă) A închide într-o fiolă. /în + fiolă

fíulă și (est, pop.) hí- f., pl. e (lat. fibŭla, fibulă, ac mare, bold de prins o haĭnă, de pus în păr [din *figíbula, d. figere, a înfige], de unde s’a făcut *fibla, fiulă, ca subula, *sublă, sulă. V. fiulare). A lua în fiulă, a lua în spangă, a lua înfigînd (sulița, furca, coarnele, ghearele). Fiula vîntuluĭ, curentu (furia) vîntuluĭ (NPl. Ceaur, 123 și 142). Fiula măriĭ, adîncu măriĭ, unde se crede că curentu „te ĭa în fiulă” (Stam. 218). – În est și fíolă, híolă, híoră. La Vlah. Rom. Pit. grebeniĭ Parînguluĭ, apucînd undele Lotruluĭ, le duc în hiolă de vale. – Fals hiólă (Cdr.) și hioală (rev. I. Crg. 2, 80). V. țeapă.

fiolă (desp. fi-o-) s. f., g.-d. art. fiolei; pl. fiole

fiolă (fi-o-) s. f., g.-d. art. fiolei; pl. fiole

fiolă s. f. (sil. fi-o-), g.-d. art. fiolei; pl. fiole

fiolă (i-o)

înfiola (a ~) (desp. -fi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. înfiolez, 3 înfiolează; conj. prez. 1 sg. să înfiolez, 3 să înfioleze

înfiola (a ~) (-fi-o-) vb., ind. prez. 3 înfiolează

înfiola vb. (sil. -fi-o-), ind. prez. 1 sg. înfiolez, 3 sg. și pl. înfiolează

fiolă (fiole), s. f. – Flacon mic închis ermetic în care se păstrează medicamente. – Mr. fială. Fr. fiole (în mr., din it. fiala).

fiolă, fiole s. f. (glum.) sticlă cu băutură alcoolică.