2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

finister sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: ger Finisterre] (Ggf; liv) Promontoriu.

FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].

FINISTÉR s. n. promontoriu. (cf. Finisterre)

Finister n. 1. cap la N.-V. Spaniei, pe litoralul Atlanticului; 2. numele unui departament francez (în Bretagne) cu 773.000 loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

finistér s. n., pl. finistére

Intrare: Finister
Finister
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: finister
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finister
  • finisterul
  • finisteru‑
plural
  • finistere
  • finisterele
genitiv-dativ singular
  • finister
  • finisterului
plural
  • finistere
  • finisterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)