5 intrări

school Articole pe această temă:

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

finic3 sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin2 + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).

finic2 sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban2 (1).

finic1 sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).

FÍNIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)

finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].

finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.

FÍNO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

fini sf [At: MINEIUL (1776), 146b / Pl: ~ice / E: finic1] (Înv) Curmală.

fino-ugric a [At: DEX / Pl: ~ici, ~ice / E: fr finno-ougrien, ger finnisch-ugrisch] 1 (Îs; lpl) Limbă ~ă Familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc. 2 (Îas) Limbă aparținând familiei fino-ugrice (1). 3 Care aparține limbilor fino-ugrice. 4 Privitor la limbile fino-ugrice.

ugro-finic, ~ă a [At: GRAUR, I. L. 149 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger ugrisch-finnisch] Fino-ugric.

FINO-ÚGRIC, -Ă, fino-ugrici, -ce, adj. 1. (În sintagma) Limbă fino-ugrică = (la pl.) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la sg.) limbă aparținând acestei familii. 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi. Studii fino-ugrice. – După fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch.

FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ~e = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch)

FINO-UGRIC ~că (~ci, ~ce) 1): Limbi fino-ugrice familie de limbi vorbite în unele regiuni din nordul și centrul Europei și din nordul Asiei 2) Care aparține acestei familii de limbi. Studiu fino-ugric. /<fr. finno-ougrien, germ. finnisch-ugrisch


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fíno-úgric (-u-gric) adj. m., pl. fíno-úgrici; f. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice

fíno-úgric adj. m. (sil. -gric), pl. fíno-úgrici; f. sg. fíno-úgrică, pl. fíno-úgrice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: Finic
Finic nume propriu
nume propriu (I3)
  • Finic
Intrare: finic (adj.)
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
Intrare: finic (s.m.)
finic2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
plural
  • finici
  • finicii
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
plural
  • finici
  • finicilor
vocativ singular
plural
Intrare: fino-ugric
fino-ugric adjectiv
  • silabație: -u-gric info
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fino-ugric
  • fino-ugricul
  • fino-ugricu‑
  • fino-ugrică
  • fino-ugrica
plural
  • fino-ugrici
  • fino-ugricii
  • fino-ugrice
  • fino-ugricele
genitiv-dativ singular
  • fino-ugric
  • fino-ugricului
  • fino-ugrice
  • fino-ugricei
plural
  • fino-ugrici
  • fino-ugricilor
  • fino-ugrice
  • fino-ugricelor
vocativ singular
plural
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
Intrare: ugro-finic
ugro-finic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ugro-finic
  • ugro-finicul
  • ugro-finicu‑
  • ugro-finică
  • ugro-finica
plural
  • ugro-finici
  • ugro-finicii
  • ugro-finice
  • ugro-finicele
genitiv-dativ singular
  • ugro-finic
  • ugro-finicului
  • ugro-finice
  • ugro-finicei
plural
  • ugro-finici
  • ugro-finicilor
  • ugro-finice
  • ugro-finicelor
vocativ singular
plural
finic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finic
  • finicul
  • finicu‑
  • finică
  • finica
plural
  • finici
  • finicii
  • finice
  • finicele
genitiv-dativ singular
  • finic
  • finicului
  • finice
  • finicei
plural
  • finici
  • finicilor
  • finice
  • finicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finic (adj.)

etimologie:

fino-ugric finic

  • 1. (în) sintagmă Limbă fino-ugrică = (la plural) familie de limbi din nordul și din centrul Europei și din nordul Asiei, din care fac parte finlandeza, maghiara etc.; (și la singular) limbă aparținând acestei familii.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Care aparține limbilor fino-ugrice, privitor la aceste limbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Studii fino-ugrice.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: