4 intrări

Articole pe această temă:

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.

FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii. ♦ (Despre alimente) Preparat prin fierbere. ◊ Expr. (Fam.) A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs. 2. Fig. Necăjit, supărat, amărât. – V. fierbe.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe.V. fierbe.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe.V. fierbe.

fiert2, fiartă a [At: PISCUPESCU, O. 135/4 / Pl: ~rți, ~e / E: fierbe] 1 (D. lichide sau d. solide aflate într-un lichid) Care a fost suspus fierberii. 2 (D. alimente) Preparat prin fierbere. 3 (D. rufe) Dezinfectat prin fierbere (2). 4 (Fam; îe) A o face fiartă A comite o eroare. 5 (Îae) A nu izbuti Si: a rata. 6 (Îae) A se face de râs. 7 (Fig) Supărat. 8 (Nob; prin asemănare cu unele alimente care se întăresc prin fierbere) Tare.

fiert1 sns [At: ECONOMIA 160/16 / E: fierbe] 1-6 Fierbere (1-6).

mierte-fierte ssp [At: DELAVRANCEA, S. 98 / E: fierte (pll fiert)] (Csnp; îe) O să-ți dau ~ Mâncăruri alese.

FIERT2, FIÁRTĂ, fierți, -te, adj. 1. (Despre lichide) Care a fost supus fierberii. Apă fiartă. ♦ (Despre alimente sau mîncări) Preparat prin fierbere. Cartofi fierți.Orzul să mi-l dai fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 3. Gătitu-le-ați ceva bob fiert? CREANGĂ, A. 10. ◊ Expr. (Familiar) A o face fiartă = a da greș, a o scrînti, a o face de oaie. 2. Fig. Supărat, necăjit, amărît tare. Era fiert de supărare.

FIERT1 s. n. Faptul de a fierbe. 1. Fierbere (1). 2. Fermentare; timpul fermentării (vinului nou). Simina nu a plecat decît abia pe la fiertul vinului. SLAVICI, O. I 213.

MIÉRTE s. m. pl. (Regional, în expr.) Mierte-fierte (sau prăjite) = tot felul de lucruri. Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98. – Pronunțat: mier-.

superfiért, -fiártă adj.„În Oceanul Pacific, la vest de Ecuator, au fost luate de la adâncimea de 3000 metri primele probe de «apă superfiartă». După cum se știe, aici, fundul oceanului este brăzdat de o imensă crăpătură prin care apa, în contact cu magma, atinge temperaturi superioare gradului ei de fierbere în condițiile de la suprafață.” I.B. 30 III 77 p. 8 //din super- + fiert//

FIERT1 n. 1) v. A FIERBE. 2) Timpul cât durează fermentarea (vinului). /v. a fierbe

FIERT2 fiártă (~ți, ~te) 1) v. A FIERBE.A o face fiartă a face o gafă. 2) fig. (despre persoane) Care este fără vigoare; moleșit. /v. a fierbe

fert, feártă adj. Est. Care a clocotit la foc: lapte fert. Care a stat în apă clocotită: carne feartă, pește fert, oŭă ferte. Fig. Slăbit, stors de puterĭ, alterat: par’că era fert de rușine. A o face feartă, a strica treaba, a nu reuși. – În vest fĭert, fĭartă, pl. f. fĭerte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miérte-fiérte (pop.) s. f. pl.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIERT s. clocot, clocotire, fierbere, (rar) colcăială, fiertură. (~ apei puse la foc.)

arată toate definițiile

Intrare: Fiertul
Fiertul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fiertul
Intrare: fiert (adj.)
fiert1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A38)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiert
  • fiertul
  • fiertu‑
  • fiartă
  • fiarta
plural
  • fierți
  • fierții
  • fierte
  • fiertele
genitiv-dativ singular
  • fiert
  • fiertului
  • fierte
  • fiertei
plural
  • fierți
  • fierților
  • fierte
  • fiertelor
vocativ singular
plural
Intrare: fiert (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiert
  • fiertul
  • fiertu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fiert
  • fiertului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mierte-fierte / -prăjite
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mierte-fierte
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • mierte-prăjite
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fiert (adj.)

  • 1. (Despre lichide sau despre solide aflate într-un lichid) Care a fost supus fierberii.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Apă fiartă. Cartofi fierți.
      surse: DLRLC
    • Orzul să mi-l dai fiert în lapte. ISPIRESCU, L. 3.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre alimente) Preparat prin fierbere.
      surse: DEX '09 DLRLC antonime: crud un exemplu
      exemple
      • Gătitu-le-ați ceva bob fiert? CREANGĂ, A. 10.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie familiar A o face fiartă = a comite o eroare; a nu izbuti; a se face de râs.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. figurat (Despre persoane) Care este fără vigoare.
    exemple
    • Era fiert de supărare.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fierbe
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

fiert (s.n.)

etimologie:

  • vezi fierbe
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

mierte-fierte / -prăjite mierte-prăjite

  • 1. Tot felul de lucruri.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • Au dorit mierte-fierte, Cerul cu stelele. Raiul cu miresmele, Zori cu rochi de curcubee Și cu ochii de scînteie. DELAVRANCEA, S. 98.
      surse: DLRLC

etimologie: