ferie sf [At: ECONOMIA, 170/1 / P: ~ri-e și ~rie / V: fierâe, fierâie / E: nct] (Trs) Măsură de capacitate (pentru băuturi spirtoase) de conținutul unei vedre.

FERIE s.f. (Trans. SV) Măsură de capacitate; vadră. Doară le vor duce pă dealu cu viile Să poată bea cu ferile. OG, 390. Forme gramaticale: pl. feri (OG, 390). Etimologie necunoscută.

feríe și heríe f. (d. fer, adică „cu cercurĭ de fer”, ca arămie d. aramă saŭ lemnie d. lemn. Cp. cu acov și demerlie, tot vase ferecate). Vechĭ. Vadră. Taxă anumită (care, la început, se va fi dat în natură cu vadra) pe care o plătea vistieriiĭ domneștĭ cel ce cîștiga un proces și dorea ca sentența să rămîie definitivă saŭ taxă pe care o plătea cel ce voĭa să se reînceapă un procers închis pin judecată saŭ împăcare, dar p. care nu se plătise această taxă (Bogdan Arh. 1, 631; Ghib. Traĭsta și Arh. 1909; Nădejde, VR. 1, 6, 414): ne-am împăcat și am dat și heria; vre-o patru-cincĭ heriĭ de mĭed (Ĭorga, Doc. Bistr. 1, 09, unde se văd amîndoŭă înțelesurile). Despăgubirea pe care o plătea cel ce părăsea breasla ca să treacă aĭurea (Ĭorga, Negoț. 178). – Și ferîĭe, herîĭe. Chear azĭ în Trans. (Agrb. Int. 247): ar fi băut o ferie de spirt, în Gorj ferîĭe, „oca de tinichea” (CL. 1922, 363), în Meh. „baniță ferecată de 20 de ocale” (Șez. 37, 42). La Acad. acc. férie, hérie (vadră), ceĭa ce-mĭ pare fals, și socotit ca cuv. deosebit de herîĭe, care nu e de cît o var. pop. ca amăriŭ, -îĭe saŭ moșîĭe față de amăriŭ, -ie, moșie. Într’un doc. (Ĭorga, Stud. și Doc. 13, 85) scris hieri (ceĭa ce cred că e îld. hĭeriĭ), ca fĭer față de fer. – În Trans. birșag, în doc. sl. zavescă (taxa). V. găleată.

fierâe sf vz ferie

fierâie sf vz ferie

herâie² sf vz fierâie

herie² sf vz ferie

ferîĭe, herîĭe, V. ferie.

heríe, herîĭe, V. feríe.

ferie (ferii), s. f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.

ferie¹, ferii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră).

ferie², ferii, s.f. (înv.) sărbătoare.

FÉRIE sau HÉRIE subst., ard., măsură de capacitate egală cu vadra (DLR) și FIERÎE sau HIERÎIE (accentul pe î), < pol. feruje „întărire” (V. Bogrea: An C II 345-350), taxă judiciară în vechiul drept romînesc, iar în Oltenia cuvînt sinonim cu ocaua. 1. Ferie, Toader, log., 1593 (Vel), scris: Ferîe, T., log., la 1604 (ib) și „Ferie logofăt” (16 A II 69). 2. Probabil de aceeași origine: Heria s.; și Heriescu (Puc).

FIERÂIE s. f. v. herâie.