FÂS interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. 2. S. n. Sunet produs astfel. – Onomatopee.

fâs i [At: PAMFILE, C. 7 / V: fos / E: fo] 1 Cuvânt care imită zgomotul produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu. 2 Cuvânt care sugerează incapacitatea cuiva de a face un anumit lucru.

fâș² sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fâș¹] 1 Material impermeabil subțire, folosit la confecționarea hainelor de ploaie. 2 Haină de ploaie confecționată din fâș (1).

fâș¹ i [At: GOROVEI, C. 114 / V: (înv) foș / E: fo] (Are) Cuvânt care imită zgomotul produs de mișcarea frunzelor, a hârtiei etc.

fos i vz fâs

FÂS interj. Cuvânt care imită zgomotul șuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr-un orificiu strâmt. – Onomatopee.

FÂS interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de ieșirea unui gaz sub presiune printr-un orificiu îngust). /Onomat.

FÂȘ interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de foșnetul frunzelor, al hârtiei etc.). /Onomat.

fâs¹ (fam.) s. n.

fâs² interj.

fâș² (înv.) s. n., (haine) pl. fâșuri

fâș¹ interj.

fâs¹ interj.

*fâs² (fam.) s. n.

fâș² s. n., (haine) pl. fâșuri

fâș¹ interj.

fâs interj.

fâș s. n., pl. fâșuri

fâș interj.

FÂȘ s. v. impermeabil.

FÎȘ s. balon, balonzaid, fulgarin, impermeabil, manta, trenci. (~ de ploaie.)

fîs interj. – Exprimă sunetul produs de gaze sub presiune. – Var. fos. Creație expresivă. – Der. fîsîi, vb. (a fluiera, a șuiera, a gîfîi; despre gîște, a sîsîi; a scăpa vînturi); fîsîială, s. f. (șuierat); fîsîitor, adj. (șuierător); fîsîitură, s. f. (șuierat; vînt, bășină); fosăi, vb. (a sufla tare, a șuiera, a fluiera); fosăială, s. f. (șuierat). Cf. piș, fîș.

fîș interj. – Exprimă șuieratul sau fluieratul. – Var. fîșt, interj. (exprimă zgomotul unei mișcări rapide și scurte); fliș, interj. (exprimă șuieratul). Creație expresivă, cf. Pușcariu, Dacor., I, 86; Iordan, BF, VII, 257. – Der. fîșîi (var. fîș(f)ăi, fîș(f)îi, fîșcii, foș(f)ăi, fojgăi, foșcălui), vb. (a șuiera, a vibra; a trosni; a mișuna); fîșcii, vb. (Mold., a vorbi printre dinți); fîșni (var. foșni, foșnăi), vb. (a șuiera); fîșiială (var. fîșîială, fîșneală, foșcăială, fojgăială; fîșiitură, fîșcîitură, foșnitură, foșcăitură), s. f. (trosnet, șuierat); fîșîitor (var. foșnitor, fojgăitor, foșcăitor), adj. (care foșnește); fișcă, s. f. (nuia, bici); fișcăi, vb. (Trans., a șuiera); fîșcău, s. n. (Bucov., iarbă); fiștigoaie, s. f. (trișcă); foșnet, s. n. (șuier, zumzet, trosnet), în loc de foșnit, alterat ca sunet, răcnet, etc.; fîșneț, adj. (ager; cu sensul de „mîndru” pe care îl propune DAR nu ne este cunoscut). Fiștoc (var. sfiștoc), s. n. (mătăuz; mănunchi) este un der. de la fișcă, cu suf. -oc. Prin metateză s-a obținut șfichiu, s. n. (pleasnă de bici), numit astfel fiindcă face să pocnească biciul (după Cihac, II, 338, din ceh. švih „lovitură de bici”; după Scriban, din sl. sŭvitŭkŭ „tăietură, secționare”); der. șfichiui, vb. (a biciui, a mușca, a răni); șfichiuială, s. f. (mușcătură). De la var. fliș (cu l expresiv, cf. flacără, flămînd), provin: flișcă, s. f. (trișcă; palmă, lovitură; femeie vorbăreață); frișcă, s. f. (nuia; palmă, lovitură; codobatură; smîntănă bătută; fată frumoasă, mîndrețe de fată), alterare a cuvîntului anterior (pentru sensul de „smîntănă bătută”, cf. fr. crême fouettée); trecerea semantică la „fată frumoasă” este firească, prin intermediul noțiunii de „lucru excelent”; cf. sp. guayabo, Iordan, BF, VII, 265); flișcui (var. flișcăi, flișchii), vb. (a șuiera; a biciui); flișcoaie, s. f. (trișcă); fliușcă, s. f. (trișcă; femeie certăreață; măsură de capacitate pentru băuturi alcoolice, în valoare de un sfert de litru), ultimul sens prin încrucișare cu germ. Fläschchen „sticluță”; fliușcar, s. m. (bețiv). Cf. fleur, fluștura.

FÉS (FEZ, FᾹS), oraș în N Marocului; 1 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Ind. textilă, piel., chimică, alim. și a parfumurilor. Produse din metal. Centru religios. Monumente de arhitectură islamică (moscheea Qarawiyin, sec. 9, cea mai veche din Africa, cu universitate musulmană din anul 859). Muzeu. Întemeiat în sec. 8.

fas, fasuri s. m. cap, țeastă.

a face un fâs expr. a eșua, a nu izbuti.

a scăi la fas (pe cineva) expr. (intl.) a lovi la cap (pe cineva).

fâs, fâsuri s. n. 1. eșec. 2. decepție. 3. emisie de gaze intestinale.

fâș-fâș s. n. sg. (înv.) bani.