2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Faraoni pl. sat în ținutul Romanului; locuit od. de familii în mare parte catolice: 1500 loc.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu. ♦ (Fam., ir. sau glumeț) Țigan. 2. (Înv.) Numele unui joc de cărți. – Din fr. pharaon.

faraon, ~oa [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 52/33 / Pl: ~i, ~oane / E: fr pharaon] 1 sm Titlu pe care îl purtau vechii regi egipteni. 2 sm Persoană cu titlul de faraon (1). 3 sn (Înv) Numele unui joc de cărți (de noroc). 4 smf (Pfm; dep sau irn) Țigan. 5 sm (Pop; euf) Nume dat diavolului. 6 afp (Csnp; îs) Găini ~oane Rasă de găini foarte mici.

faraón s.m. 1 Titlu purtat de regii Egiptului antic (care se considerau de natură divină și stăpâni deplini ai teritoriului și ai populației țării). ♦ Persoană care avea acest titlu. ♦ Ext. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor. 2 (fam., iron. sau glum.) Țigan. 3 Eufem. (pop.) Diavol. 4 Numele unui joc de cărți. • pl. -i. / <slav. фарао(нъ), ngr. φαραώ, fr. pharaon; cf. lat. pharaon, -onis, gr. φαραώ <cuv. egiptean.

FARAÓN, faraoni, s. m. 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului. Cea mai mare împărăție, după a faraonilor egipteni, a împăraților persieni a fost. SADOVEANU, D. P. 7. Ca să vîneze lei și tigri, girafe și gazele, ba chiar iepuri și cocori, faraonii Egiptului, despoții Asiriei și tiranii perși rădicau în picioare ordii și popoare întregi. ODOBESCU, S. III 79. 2. (Învechit) Numele unui joc de cărți. Ghiță Faraonescu, cel ce și-a pierdut starea în cărți jucînd faraonul... un om cu o casă de copii, care au rămas muritori de foame din pricina lui. ALECSANDRI, T. 1699.

FARAÓN s.m. Titlu purtat de vechii regi egipteni. [Pron. -ra-on. / < gr. pharaon, cf. fr. pharaon].

FARAÓN s. m. 1. titlu purtat de regii Egiptului antic. 2. rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor (1). (< fr. pharaon, lat., gr. pharao)

FARAÓN ~i m. 1) (în Egiptul antic; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al țării. 2) Persoană rea sau poznașă. Un ~ de băiat. 3) pop. (în superstiții și basme) Ființă imaginară, considerată drept spirit al răului; diavol; satană; demon; drac. 4) înv. Joc de cărți, asemănător stosului. [Sil. -ra-on] /<fr. pharaon

Faraon m. numele biblic al vechilor regi egipteni.

faraon m. 1. porecla țiganilor pe cari poporul îi crede originari din Egipt (v. ighiptean); 2. un fel de joc în cărți, la fel cu stosul: și-a pierdut starea în cărți jucând faraonul AL. ║ a. se zice de o varietate de pere: pere faraoane. [Dela Faraon].

faraón, -oánă s. (d. faraon, rege egiptenesc). Iron. Țigan (adică venit din sud, pe unde-s oamenĭ maĭ negricĭoșĭ, ca și sp. Gitano, Țigan, adică „Egiptean”). Sec. 19 (fr. pharaon). Un fel de stos. Adj. Găinĭ faraoane, un fel de găinĭ foarte micĭ. V. nadolean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faraón s. m., pl. faraóni

faraón s. m., pl. faraóni

faraón (joc) s. n., pl. faraoane


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FARAÓN s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

faraon s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

faraón (-ni), s. m.1. Titlu purtat de vechii regi ai Egiptului. – 2. Țigan. – 3. Nume al unui joc de cărți. Gr. φαραῶ, prin intermediul sl. faraonŭ, și modern din fr. pharaon (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 370). Explicația sensului 2 este aceeași cu a cuvîntului țigan; cu sensul 3 are pl. faraoane.Der. faraoană, s. f. (țigancă); faraonit, s. m. (înv., egiptean).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

faraon, faraoni s. m. 1. (iron., glum.) țigan. 2. șeful unei bande de hoți.

Intrare: Faraoni
Faraoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: faraon
faraon1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faraon
  • faraonul
  • faraonu‑
plural
  • faraoni
  • faraonii
genitiv-dativ singular
  • faraon
  • faraonului
plural
  • faraoni
  • faraonilor
vocativ singular
plural
faraon2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faraon
  • faraonul
  • faraonu‑
plural
  • faraoane
  • faraoanele
genitiv-dativ singular
  • faraon
  • faraonului
plural
  • faraoane
  • faraoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faraon

  • 1. Titlu pe care îl purtau vechii regi ai Egiptului; persoană care avea acest titlu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Cea mai mare împărăție, după a faraonilor egipteni, a împăraților persieni a fost. SADOVEANU, D. P. 7.
      surse: DLRLC
    • Ca să vîneze lei și tigri, girafe și gazele, ba chiar iepuri și cocori, faraonii Egiptului, despoții Asiriei și tiranii perși rădicau în picioare ordii și popoare întregi. ODOBESCU, S. III 79.
      surse: DLRLC
  • 2. Rasă foarte veche de câini, tipul clasic al ogarilor, favoritul faraonilor.
    surse: MDN '00
  • 3. învechit Numele unui joc de cărți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ghiță Faraonescu, cel ce și-a pierdut starea în cărți jucînd faraonul... un om cu o casă de copii, care au rămas muritori de foame din pricina lui. ALECSANDRI, T. 1699.
      surse: DLRLC

etimologie: