6 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FẮRĂ prep., conj. I. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. II. 1 (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... – Lat. foras „afară”.

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.

fa sf [At: P. MAIOR, IST. 243/16 / E: ngr φάρα „rasă”] (Îrg) Neam.

fă [At: COD. VOR. 36/11 / V: făr, făre, (reg) fă, (Trs) for / E: ml foras „afară”] 1 pp (Înv; și îlpp ~ de) (În) afară de... 2 pp (Înv; și îal) Pe lângă... 3 pp (Trs; îlav) Făr de-aceea (sau de-aia) Oricum. 4 av (Îrg) Decât. 5 c (Îrg; în general în construcții negative și în legătură cu „numai”) Decât. 6 c (Înv; în construcții interogative) Dacă nu... Că cine eDumnezeu, fără Domnul? 7 c (Înv; îlc) ~ că... Decât (numai) că... 8 c (Înv; îal) Exceptând că... 9 pp (Înv; îlc) ~ ce... Pe lângă că... 10 c (Înv; îlc) ~ când... Decât dacă... 11-12 c (Înv; îlav; îlc) decât... Decât. 13 c (Înv; îlc) ~ decât numai... Decât că... 14-15 c (Înv; îlav; îlc) ~ cât, ~ cât numai..., ~ de numai (cât)... Decât (numai) (că)... 16 pp (Înv; îlav) ~ de cu... Decât cu... 17 c (Îrg; după negație, cu sens adversativ; adesea complinit prin „numai”) Ci (1). 18 c (Înv; îlc) ~ de cât Dar. 19 c (Înv; îlc) ~ cât Ci numai. 20 c (Înv; îlc) ~ de numai Însă. 21 c (Îal) Ci (1). 22 c (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul) Are valoarea unei negații A ascultat fără să spună nimic. 23 c (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor 24 pp (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. 25-26 pp (Înv; îljv) ~ șir Incoerent. 27-28 pp (Înv; îljv) ~ cale Nedrept. 29 pp (Pop; îla) ~ (de) căpătâi Sărac. 30 pp (Îal) Vagabond. 31 pp (Înv; îlav) ~ cuvânt (sau ~ de cale) Pe nedrept. 32 (Înv; îlav) ~ rând Necumpătat. 33 pp (Înv; îla) ~ seamă Foarte mulți. 34 pp (Înv; îlav) ~ seamă Extrem de... 35 pp (Înv; îlav) ~ veste Pe neașteptate. 36 pp (Îlav) Brusc. 37 pp (Înv; îlav) ~ (de) vreme De timpuriu. 38 pp (Înv; îla) ~ (de) minte Nebun. 39 pp (îal) Nesocotit. 40 pp (Înv; îc) ~-de-cinste Necinste. 41 pp (Înv; îc) ~-de-dumnezeire Necredință. 42 pp (Înv; îc) ~-fund Prăpastie. 43 pp (Înv; îc) ~-minte Nebunie. 44 pp (Îae) Prostie. 45 pp (Înv; îc) ~-moarte Nemurire. 46 pp (Înv; îc) ~-omenire (sau ~-de-omenie) Cruzime. 47 pp (Înv; îc) ~-rău Nevinovăție. 48 pp (Înv; îc) ~-veste Nesiguranță. 49 pp (Înv; îc) ~-voroavă Liniște. 50 pp (Înv; csnp; îc) ~-vreme Maturitate. 51 pp (Înv; îlav) ~ nemică Nimic. 52 pp (În legătură cu noțiuni care arată cantitatea sau măsura) Indică cât lipsește până la o măsură deplină E zece fără cinci minute. 53 pp (În operații aritmetice de scădere) Minus. 54 pp Introduce complementele circumstanțiale sociative negative Pot să trăiesc și fără tine. 55 pp Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative A scos cinul fără clește. corectată

fărădelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: fărdelege (S și: înv făr' delege, (îvr) fărăleage / S și: (înv) fără-de-lege, fără de lege / Pl: ~egi / E: fără + de4 + lege după vsl безакониж] 1-2 smf, a (Bis; înv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; înv) Păcătos. 5-6 smf, a (Bis; înv) Criminal2 (1). 7 av În mod nelegiuit. 8 sf (Înv) Sacrilegiu. 9 sf (Îvp) Nelegiuire.

fắră conj., prep. I 1 (urmat de o prop. circ. de mod sau de un vb. la inf. care îi ține locul; are val. unei negații) Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse măcar o lacrimă (C. NEGR.) 2 (urmat de o prop. conces. sau de un vb. la inf. care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie hotărâtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei. 3 (înv., reg.; după negație; cu sens advers.) Ci, dar. Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci (POP.). ◊ Loc. conj. (înv.) Fără că... = decât (numai) că... Fără când... = decât dacă... Fără decât numai... = decât că... Fără cât numai... sau fără de numai (cât)... = decât numai (că)... Fără cât = ci numai. 4 (arh.; cu val. adv.; de obicei urmat de „numai”) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său (BĂLC.). II prep. (în opoz. cu prep. „cu”; exprimă negarea asocierii sau ideea de excludere) 1 Introduce un atribut sau un nume predicativ care exprimă caracterizarea prin a) Posesie. Sărăcenii erau un sat fără popă (SLAV.); b) Conținut. Pahar fără apă; c) Asociere. Cafea fără zahăr. 2 (după un subst. vb. sau care are un sens apropiat de al unui vb.) Introduce un atribut care exprimă: a) Instrumentul. Pescuitul fără undiță; b) Asocierea. Traiul fără ea devenise de nesuportat. 3 (introduce un circ. de mod) Trăiră mulți ani fără certuri. 4 (introduce un compl. asociativ neg.) A plecat fără sora lui. 5 (întărit de adv. „numai”, „cât”; introduce un circ. de excepție) Nu am întâlnit niciun copac..., fără numai grămezi de ramuri. 6 (introduce un circ. instr. neg.) A scos cuiele fără clește. 7 (în constr. cu num. care exprimă orele, cantitatea sau măsura, indică lipsa unei părți până la măsura deplină) Este ora cinci fără zece minute. 8 (în operații aritmetice de scădere; leagă două num.) 10 fără 2 fac 8. 9 Loc.adj., adv. (înv.) Fără cuvânt = pe nedrept. Fără (de) cale v. cale. Fără (de) căpătâi v. căpătâi. Fără (de) minte v. minte. Fără (de) număr v. număr. Fără (de) rând v. rând. Fără seamă v. seamă. Fără șir v. șir. Fără (de) veste v. veste. Fără (de) vreme v. vreme. 10 Compuse: (înv.) fără-de-cinste = necinste; fără-de-dumnezeire = necredință; fără-fund = prăpastie; fără-minte = nebunie; fără-veste = nesiguranță; fără-vreme = maturitate; fără-voroavă = liniște. • / lat. fǒras „afară”.

FẮRĂ, conj., prep. I. 1. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește.Lat. foras „afară”.

FẮRĂ2 prep. (Adesea urmat de prep. «de») Exprimă lipsa. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute; conține ideea de excludere) Lipsit de... Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29. Ea a închis ochii, fără nici o vorbă, fără nici un suspin, ca un copil cuminte. BART, E. 389. Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău. ISPIRESCU, L. 42. ◊ Loc. adj. Fără de lege v. lege. ◊ (Adesea în opoziție cu prep. «cu») Între atîtea materii scuipate cu îndîrjire afară, cu voie sau fără voie, urca și aurul, lichefiat și zăpăcit, tîrît în această incandescentă dezlănțuire. BOGZA, Ț. 11. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura) Arată cît lipsește pînă la o măsură deplină. Un kilogram fără 10 grame. Este ora cinci fără zece minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi fac doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. SLAVICI, O. I 278. Simți că, de aci înainte, fără dînsa nu va putea trăi. ISPIRESCU, L. 35. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește.

FẮRĂ1 conj. 1. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul) Are valoarea unei negații. Cîrdul [de oi] mergea... încet, fără să atingă iarba miriștilor ori a măturilor. PREDA, Î. 145. El și-a ridicat, de lîngă scorbură săculețul cu pește și a purces în fugă spre tîrg, fără să-și ia de la mine rămas-bun. SADOVEANU, N. F. 56. Adesea îmi făceam somnul pe scaun, rezemat de masă, fără a mă atinge cu săptămînile de pat. GHICA, S. 146. Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse macar o lacrimă. NEGRUZZI, S. I 25. Eu răspund dintr-un cuvînt, Făr’să pun ochii-n pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu... Fără să fie hotărîtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei. 2. (Regional; după negație cu sens adversativ, uneori întărit prin «decît», «numai») Ci, dar. Capul meu nu mă duce așa departe, fără de cît, dau socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca gîndul. ISPIRESCU, L. 178. Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. Nici frumos nu ești prea tare, Nici gazdă nu ești prea mare, Făr-pe seama dumitale. id. ib. 408. ♦ (Arhaic; cu valoare adverbială, de obicei urmat de «numai») Decît, (în) afară de, exceptînd pe. Ce să fie asta de n-am întîlnit eu, cale de atîtea zile de cînd viu, nici un suflețel de om... fără numai grămezi – grămezi de oase? ISPIRESCU, L. 101. Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său. BĂLCESCU, O. II 202.

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea, nelegiuire, mișelie, ticăloșie. Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260. – Variantă: fărdelége (ALECSANDRI, P. A. 172) s. f.

FẮRĂ2 conj. (exprimă un raport privativ) Fără să ochească, a nimerit în țintă. /<lat. foras

FẮRĂ1 prep. 1) (exprimă un raport privativ, indicând lipsa, privațiunea, excluderea) Lucrează fără întrerupere. 2) mat. (exprimă un raport limitativ, indicând operația scăderii) Minus. Cinci fără trei. 3) (exprimă un raport de insuficiență a unei părți dintr-un întreg) Este ora 12 fără douăzeci de minute. /<lat. foras

FĂRĂDELÉGE ~i f. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege

fără prep. 1. indică o privațiune: fără ajutor; 2. o excepțiune: fără numai. [Lat. FORAS].

fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.

fáră f., pl. e saŭ fărĭ (long. fara, neam; d. rom. vine bg. ngr. Epir fára, alb. fară, neam, soĭ). Hațeg. Neam, soĭ (răŭ).

fără prep. (lat. fŏras, afară [cu mișcare], d. *fŏra și fŏres, ușă, care corespunde cu vgr. thýra, got. daur, engl. door, germ. thor și thüre, vsl. dvorŭ [V. dveră, firidă, vornic]; it. fuori, fuora, afară: pv. foras, vfr. fuers, nfr. fors, hors, sp. fuera, pg. fora. V. afară). Lipsit de: plec fără tine, fără să-ĭ spun. Prematur, înainte de timp: a muri fără de vreme. Fără dor și poate (V. dor 2). Fără (de) veste, subit, de odată: un atac fără (de) veste. Fără cît, fără numaĭ (Vechĭ, Trans.), de cît numaĭ, afară de: n’a adus nimic, fără cît (saŭ fără numaĭ) niște lemne, să nu te închinĭ nimănuĭ fără cît (saŭ fără numaĭ) Tatăluĭ. – Și fără de: numere soț orĭ fără de soț (păreche orĭ nepăreche), om fără de lege (criminal). – Și făr’de: plec făr’de frică.

fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.

arată toate definițiile

Intrare: Fara
nume propriu (I3)
  • Fara
Intrare: fară
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fa
  • fara
plural
  • fare
  • farele
genitiv-dativ singular
  • fare
  • farei
plural
  • fare
  • farelor
vocativ singular
plural
Intrare: Fără
Fără nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fără
Intrare: fără (conj.)
fără1 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
Surse flexiune: DOR
  • fă
Intrare: fără (prep.)
fără2 (prep.) prepoziție
prepoziție (I12)
Surse flexiune: DOR
  • fă
Intrare: fărădelege
fărădelege substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărădelege
  • fărădelegea
plural
  • fărădelegi
  • fărădelegile
genitiv-dativ singular
  • fărădelegi
  • fărădelegii
plural
  • fărădelegi
  • fărădelegilor
vocativ singular
plural
fărdelege substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărdelege
  • fărdelegea
plural
  • fărdelegi
  • fărdelegile
genitiv-dativ singular
  • fărdelegi
  • fărdelegii
plural
  • fărdelegi
  • fărdelegilor
vocativ singular
plural
fără-de-lege substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fără-de-lege
  • fără-de-legea
plural
  • fără-de-legi
  • fără-de-legile
genitiv-dativ singular
  • fără-de-legi
  • fără-de-legii
plural
  • fără-de-legi
  • fără-de-legilor
vocativ singular
plural

fără (conj.)

  • 1. Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • A ascultat fără să răspundă nimic.
      surse: DEX '09
    • Cîrdul [de oi] mergea... încet, fără să atingă iarba miriștilor ori a măturilor. PREDA, Î. 145.
      surse: DLRLC
    • El și-a ridicat de lîngă scorbură săculețul cu pește și a purces în fugă spre tîrg, fără să-și ia de la mine rămas-bun. SADOVEANU, N. F. 56.
      surse: DLRLC
    • Adesea îmi făceam somnul pe scaun, rezemat de masă, fără a mă atinge cu săptămînile de pat. GHICA, S. 146.
      surse: DLRLC
    • Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse macar o lacrimă. NEGRUZZI, S. I 25.
      surse: DLRLC
    • Eu răspund dintr-un cuvînt, Făr’să pun ochii-n pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Fără să fie hotărâtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei.
        surse: DLRLC
  • 2. regional După negație, cu sens adversativ:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ci dar (conj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Capul meu nu mă duce așa departe, fără de cît, dau socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca gîndul. ISPIRESCU, L. 178.
      surse: DLRLC
    • Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238.
      surse: DLRLC
    • Nici frumos nu ești prea tare, Nici gazdă nu ești prea mare, Făr-pe seama dumitale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 408.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit (și) adverbial (În) afară de...; exceptând pe...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: decât (adv.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ce să fie asta de n-am întîlnit eu, cale de atîtea zile de cînd viu, nici un suflețel de om... fără numai grămezi – grămezi de oase? ISPIRESCU, L. 101.
        surse: DLRLC
      • Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său. BĂLCESCU, O. II 202.
        surse: DLRLC

etimologie:

fărădelege fărdelege fără-de-lege

  • 1. învechit popular Faptă rea.
    exemple
    • Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95.
      surse: DLRLC
    • Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260.
      surse: DLRLC

etimologie:

fără (prep.)

  • 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Om fără necazuri.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29.
      surse: DLRLC
    • Ea a închis ochii, fără nici o vorbă, fără nici un suspin, ca un copil cuminte. BART, E. 389.
      surse: DLRLC
    • Din nebăgare de seamă și fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău. ISPIRESCU, L. 42.
      surse: DLRLC
    • Între atîtea materii scuipate cu îndîrjire afară, cu voie sau fără voie, urca și aurul, lichefiat și zăpăcit, tîrît în această incandescentă dezlănțuire. BOGZA, Ț. 11.
      surse: DLRLC
    • 1.1. În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indică cât lipsește până la o măsură deplină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Este ora zece fără cinci minute.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Un kilogram fără 10 grame.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (În operații aritmetice de scădere) Mai puțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: minus (adv.) attach_file un exemplu
      exemple
      • Patru fără doi fac doi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Introduce complemente circumstanțiale sociative negative.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pot eu să trăiesc și fără tine. SLAVICI, O. I 278.
      surse: DLRLC
    • Simți că, de aci înainte, fără dînsa nu va putea trăi. ISPIRESCU, L. 35.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • A scos cuiele fără clește.
        surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: