3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.

fan1 sn [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: ngr φανός] (Îvr) Cutia de sticlă a felinarului.

fan2 sm [At: DN3 / Pl: ~i / E: fr, eg fan] Admirator pasionat al unei vedete, al unei formații artistice sau sportive etc.

fân sn [At: PSALT. SCH. 488/16 / Pl: ~uri, (reg) ~ațe / E: ml fenum] 1 Iarbă cosită și uscată, folosită ca nutreț pentru vite Si: (pop) fânaț (2). 2 (Pop; îe) A face ~ A cosi iarba. 3 (Pop; îs) Vremea ~ului Perioadă a anului când iarba e bună de cosit, pentru a o face fân (1). 4 (Îvp; îe) ~ sau paie? Rezultatul e bun sau rău? 5 (Îvp; îe) A-și pune ~ în ciubote A se îmbogăți. 6 (Șîf fânuri) Iarbă încă necosită, destinată a fi făcută fân (1). 7 (Bot; șîc ~-de-Iivezi) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 8 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firuță (Poa pratensis). 9 (Bot; șîc ~-de-livadă) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 10 (Bot; reg; șîc ~-de-livadă) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 11 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firușor (Poa annua). 12 (Bot; îc) ~ul-cămilei, ~ul-câinelui Roșățea (Butomus umbellatus). 13 (Bot; Ban; îc) ~-semănat Dughie (Setaria italica).

FAN, fani, s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

FÎN s. n. Iarbă cosită și uscată care se dă ca nutreț vitelor. Să pregătești, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fîn; să pui ș-un sac de orz pentru cai. SADOVEANU, B. 65. Înfășurat în manta, mă trîntii spre odihnă în fînul moale și adînc. HOGAȘ, M. N. 86. Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă. CREANGĂ, P. 33. ◊ Expr. A căuta acul în carul cu fîn v. ac.

FAN s.m. (Anglicism) Tânăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz v. aligator (2) [în DN]. [< it., fr., engl. fan < engl. fanatic].

FAN1 s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan)

fan s. m. (anglicism) Admirator entuziast ◊ „Efectul vocii rockerului asupra fanilor este fizic.” ◊ „22” 35/94 p. 8. ◊ „[...] decernarea premiilor MTV adună o dată pe an toată floarea cea vestită a lumii spectacolului, dându-le fanilor prilejul să-și vadă idolii fără intermediul ecranului, al casetelor video ori al revistelor de bulevard. Adică in live.” As 182/95 p. 16; v. și porta-voce (1990) (din engl., fr., it. fan[atic]; DMC 1950, PR 1958; DFAP p. 10; Guția A. p. 12; DN3, DEX-S)

FAN ~i m. Admirator pasionat al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. /<engl., fr. fan

FÂN ~uri n. Nutreț din iarbă cosită și uscată. ◊ Ori ~, ori paie una din două; sau una, sau alta. /<lat. fenum

fân n. iarbă cosită și uscată la soare servind de nutreț vitelor. [Lat. FENUM].

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

fîn n., pl. urĭ (lat. fênum; it. fieno, pv. cat. fe, fr. foin, sp. heno). Ĭarbă cosită și uscată care servește ca nutreț vitelor. Fînu cămileĭ, roșătea. V. pălciană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂN s. v. firuță, șovar-de-munte.

arată toate definițiile

Intrare: Fanu
nume propriu (I3)
  • Fanu
Intrare: fan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fan
  • fanul
  • fanu‑
plural
  • fani
  • fanii
genitiv-dativ singular
  • fan
  • fanului
plural
  • fani
  • fanilor
vocativ singular
  • fanule
  • fane
plural
  • fanilor
Intrare: fân
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fân
  • fânul
  • fânu‑
plural
  • fânuri
  • fânurile
genitiv-dativ singular
  • fân
  • fânului
plural
  • fânuri
  • fânurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fan (s.m.)

  • 1. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.
    surse: DEX '09 DN sinonime: simpatizant, -ă

etimologie:

fân

  • 1. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fânaț diminutive: fânișor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Să pregătești, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fîn; să pui ș-un sac de orz pentru cai. SADOVEANU, B. 65.
      surse: DLRLC
    • Înfășurat în manta, mă trîntii spre odihnă în fînul moale și adînc. HOGAȘ, M. N. 86.
      surse: DLRLC
    • Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă. CREANGĂ, P. 33.
      surse: DLRLC

etimologie: