3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton.

FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal; șaretă. [Pr.: fa-e-] – Din fr. phaéton.

faeton sn [At: ALECSANDRI, T. 1229 / P: ~fa~e~ / V: fait~ / Pl: ~oane / E: fr phaéton] 1 Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane. 2 Automobil asemănător faetonului (1). 3 Șaretă. 4 (Mun; înv) Cotigă (1) pe două roți, pe arcuri (utilizată mai ales de lăptari).

FAETÓN, faetoane, s. n. 1. Trăsură cu patru roți, cu capotă pentru scaunul din față. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229. ♦ Autoturism asemănător cu această trăsură. 2. (Munt.) Caretă cu două roți pe arcuri, utilizată mai ales de lăptari. Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350. – Variantă: (regional) faitón (SADOVEANU, A. I. 183) s. n.

FAETÓN s.n. 1. Trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, de diferite forme. 2. Șaretă înaltă cu două roți. // s.m. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă. [Pron. fa-e-. / < fr. phaéton].

FAETÓN2 s. m. pasăre palmipedă din mările tropicale, mare, cu cioc ascuțit și coadă lungă. (< fr. phaéton)

FAETÓN1 s. n. 1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal. 2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față. ◊ autoturism asemănător cu o trăsură. (< fr. phaéton)

FAETÓN1 ~oáne n. 1) Trăsură înaltă cu patru roți și cu o capotă pliabilă pentru scaunul din față. 2) Autoturism de model vechi, fără capotă, cu două sau cu patru locuri. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton

FAETÓN2 ~i m. Pasăre acvatică exotică, de talie medie, cu cioc ascuțit și cu coadă prelungită de două pene mari, care se hrănește cu pește. [Sil. fa-e-] /<fr. phaéton

faeton n. trăsură înaltă și ușoară pe patru roate: în faeton de gală EM. [V. Phaeton].

*faetón n., pl. oane (fr. phaéton, după numele mitologiculuĭ Faeton, care a obținut de la tatăl săŭ, Soarele, să conducă o dată caru luminos, cu care întîmplare caiĭ aŭ luat vînt, și el s’a prăpădit). Un fel de trăsură boĭerească înaltă cu patru locurĭ. Sec. 19. Est. (faiton, după rus. faetón, turc. faiton). Trăsură publică, droșcă, birjă. Azĭ. Munt. (faiton). Brișcă cu doŭă roate întrebuințată de lăptariĭ din Bucureștĭ la dus lapte la cliențĭ.

Phaeton m. Mit. fiul lui Apollon care, vrând a mâna carul Soarelui, nu fu în stare să înfrâne caii cei focoși și fu trăsnit de Joie, ca nu cumva să înflăcăreze pământul.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faetón (vehicul) (fa-e-) s. n., pl. faetoáne

Faetón/(gr.) Phaetón (personaj mitologic) (Fa-e-/Pha-e-) s. propriu m.

faetón s. n. (sil. fa-e-), pl. faetoáne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

faetón (faetoáne), s. n. – Trăsură descoperită. – Var. faiton. Mr. paitone. Fr. phaéton. În mr., din it. faeton.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FAETON (PHAETHON) (în mitologia greacă), fiul lui Helios (zeul Soarelui). A cerut tatălui său carul cu foc, dar, nefiind în stare să țină în frâu armăsarii înaripați, era gata să pârjolească întreg Pământul. Pentru a evita acest lucru, Zeus l-a trăznit și F. s-a prăvălit în râul Eridan.

arată toate definițiile

Intrare: Faeton
Faeton
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: faeton (pasăre)
faeton2 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabație: fa-e-ton info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faeton
  • faetonul
  • faetonu‑
plural
  • faetoni
  • faetonii
genitiv-dativ singular
  • faeton
  • faetonului
plural
  • faetoni
  • faetonilor
vocativ singular
plural
Intrare: faeton (vehicul)
faeton1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: fa-e-ton info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faeton
  • faetonul
  • faetonu‑
plural
  • faetoane
  • faetoanele
genitiv-dativ singular
  • faeton
  • faetonului
plural
  • faetoane
  • faetoanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faiton
  • faitonul
plural
  • faitoane
  • faitoanele
genitiv-dativ singular
  • faiton
  • faitonului
plural
  • faitoane
  • faitoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faeton (pasăre)

  • 1. Pasăre palmipedă din mările tropicale, cu cioc ascuțit și coadă lungă.
    surse: DN

etimologie:

faeton (vehicul) faiton

  • 1. Trăsură înaltă, ușoară, cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față, putând transporta 6-8 persoane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61.
      surse: DLRLC
    • Veți avea bunătate a pune asemenea la dispoziția vărului faetonul cel albastru. ALECSANDRI, T. 1229.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Autoturism asemănător cu această trăsură.
      surse: DLRLC MDN '00
  • 2. Vehicul ușor, cu două roți, pe arcuri, cu o singură banchetă pentru persoane, tras de un cal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: șaretă attach_file un exemplu
    exemple
    • Intrau lăptarii în oraș, în faetoane sîrbești trase de cai mici cu trapul mărunt și repede. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 350.
      surse: DLRLC

etimologie: