2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.

FACLĂ, facle, s. f. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță. ♦ (Rar) Făclie. – Din bg. fakla.

faclă1 sf [At: BĂLCESCU, M. V. 395 / Pl: ~le / E: bg факла] 1 Băț având la un capăt câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă, care servește la iluminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii Si: torță. 2 (Rar) Făclie (1).

FACLĂ, facle, s. f. Băț cu un capăt înfășurat în cîlți îmbibați cu o substanță inflamabilă, care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii; torță; (rar) lumînare groasă de ceară, făclie. Două căruțe brașovenești încărcau niște lăzi, la lumina faclelor. V. ROM. noiembrie 1953, 14. În lumina pîlpîitoare a faclelor, paloșul viteazului licărește. SADOVEANU, O. I 198. Se făcu înmormîntarea lui Andrei cu o pompă de tot crăiască... Înainte și înapoi pășeau cu toată cuviința oștile înarmate... Apoi preoții, cîntăreții și faclele nu mai aveau număr. BĂLCESCU, O. II 260.

FACLĂ ~e f. 1) Băț prevăzut la un capăt cu cârpe, câlți sau alt material îmbibat cu petrol care servește la iluminat (mai ales în timpul manifestărilor de masă); torță. 2) rar v. FĂCLIE. /<bulg. fakla

faclă f. lumânare groasă dintr’o funie unsă cu rășină sau cu ceară. [Formă literară abstrasă din făclie].

fáclă f., pl. e (ung. fáklya, sîrb. faklja, germ. fackel, d. lat. fácula. V. fache). Rar. Făclie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

faclă (desp. fa-clă) s. f., g.-d. art. faclei; pl. facle

faclă (fa-clă) s. f., g.-d. art. faclei; pl. facle

faclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. faclei; pl. facle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACLĂ s. făclie, torță, (înv.) fachie, lampadă, masala. (~ pentru luminat.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

faclă (facle), s. f. – Torță. Ngr. φάϰλα, din lat. facŭla, cf. bg. fakla.Der. făclie, s. f. (lumînare; torță), cu suf. -ie, cf. bg. faklija, sb. faklja, mag. fáklya, it. fiaccola (rom. provine din bg., după Cihac, II, 106 și DAR; soluția nu pare probabilă, fiind cuvînt care apare în rom. începînd din sec. XVI; după Mladenov, bg. provine din germ. Fackel, soluție care nici ea nu pare convingătoare); făcliaș (var. rară făclaș), s. m. (purtător de torță); făclier, s. m. (lumînar); făclieș, s. m. (Mold., licurici).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FACLA, publicație social-politică și literară. A apărut în anii 1910-1940, la București; a fost editată și condusă de N.D. Cocea, iar din 1930 de I. Vinea. În 1923, N.D. Cocea editează „Facla literară”.

Intrare: Facla
Facla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: faclă
  • silabație: fa-clă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faclă
  • facla
plural
  • facle
  • faclele
genitiv-dativ singular
  • facle
  • faclei
plural
  • facle
  • faclelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

faclă, faclesubstantiv feminin

  • 1. Băț (la un capăt cu câlți îmbibați cu o substanță inflamabilă) care servește la luminat, mai ales la procesiuni sau la cortegii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: torță
    • format_quote Două căruțe brașovenești încărcau niște lăzi, la lumina faclelor. V. ROM. noiembrie 1953, 14. DLRLC
    • format_quote În lumina pîlpîitoare a faclelor, paloșul viteazului licărește. SADOVEANU, O. I 198. DLRLC
    • format_quote Se făcu înmormîntarea lui Andrei cu o pompă de tot crăiască... Înainte și înapoi pășeau cu toată cuviința oștile înarmate... Apoi preoții, cîntăreții și faclele nu mai aveau număr. BĂLCESCU, O. II 260. DLRLC
    • 1.1. rar Lumânare groasă de ceară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: făclie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.