4 intrări

315 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♦ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele.Expr. A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ♦ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naște. ◊ Expr. (Pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♦ (Despre soți) A procrea. ♦ (Despre mamifere) A făta. ♦ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (Despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♦ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om.Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur.Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar.Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet v. oțet. V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. A făcut o eroare.Expr. Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nicio) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să)... = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face!? = cum?! cum se poate (una ca asta)?! Ce (tot) faci (sau ce ai făcut) de...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (Refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! fii fără grijă! 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcăturăExpr. Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nicio importanță! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria.Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles.Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi.Refl. (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...). Am făcut la dreapta.Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace! 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Refl. I. 1. (Despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ◊ Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♦ Impers. (Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat. 2. (Despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (Despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♦ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el?Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...)? = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare.Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora. ◊ Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ♦ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ♦ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist.Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ♦ (Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă.Intranz. A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata.Lat. facere.

face [At: CORESI, PS. 197 / V: (reg) fa, făcea / Pzi: fac / Ps: 1 făcui, 2 făcuși, 3 făcu, 4 făcurăm (înv făcum), 5 făcurăți (înv făcunt), 6 făcură (Mun făcutără); (reg) 1 feciu (S și: feci), 2 feciși, 3 feace, (fece), 4 feacemu, 5 feacetu (feceți, fecerăți), 6 feaceră, feapse / Par: făcut, (îrg) fapt / Imt: fă!, nu face! (Mun; rar) nu făcea! / E: ml facere] 1 vt A săvârși o acțiune oarecare. 2 vt (Îe) Tace și ~ Se spune despre un om care acționează rapid și eficient. 3 vt (Îe) Facă ce-ar ~ Orice ar întreprinde. 4 vt (Îe) Fă ce-i ~ Îndeplinește indiferent ce ca să... 5 vt (Îe) Orice aș ~ Oricât mi-aș da silința... 6 vt (Îe) ~ ce ~ și... Încearcă prin toate mijloacele și reușește să... 7 vt (Îae) Nu știu cum procedează că... 8 vt (Îae) Vorba e că... 9 vt (Îe) A nu avea ce ~ (sau ce să facă) A nu avea ocupație. 10 vt (Îae) A nu avea posibilitatea să schimbe o situație. 11 vt (Îae) A nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze Si: a nu avea încotro. 12 vt (Irn; îae) Se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul de a comite o imprudență, o gafă. 13 vt (Îe) A nu (mai) avea ce-i ~ (sau ce să-i facă) A nu mai putea să repare ceva. 14 vt (Îae) A recunoaște superioritatea evidentă a cuiva (într-o confruntare). 15 vt (Îae) A nu putea influența (în bine) pe cineva. 16 vt (Înv; îe) A nu avea ce-și ~ capului A nu putea evita să... 17 vt (Îe) A nu avea ce ~ cu... A nu avea (nici o) nevoie de... 18 vt (Îae) A nu-i servi la nimic. 19 vt (Îe) Ce puteam ~? Nu m-am putut împotrivi. 20 vt (Îe) Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)... ? Ce ți s-a întâmplat că... ? 21 vt (Îae) De ce... ? 22 vt (Îe) Ce (mai) faci? Cum îți merge? 23 vt (Îe) A ~ totul (sau tot posibilul, în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să)... A depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). 24 vt (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază; îe) Ce ~? Cum?! Cum se poate una ca asta! 25 vt (Îrg; Îlav) Nu ~ alta, decât... Numai. 26 vt (Îe) N-am făcut nimic N-am rezolvat nimic. 27 vt (Îae) Nu m-am ales cu nimic. 28 vt (Îae) Nu sunt vinovat. 29 vt (Îe) Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? Cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva). 30 vt (Îe) Văzând și făcând Procedând în funcție de împrejurări. 31 (Îe) A avea a (sau de-a) ~ cu cineva (sau cu ceva) A avea ceva în comun cu cineva sau cu ceva. 32 (Îae) A suporta consecințele faptelor sale Si: a o păți. 33 vt (Îe) Ce are a ~? Ce legătură este (între un lucru și altul)? 34 vt (Îae) Ce interesează? 35 vt (Îae) Și ce-i cu asta? 36 vt (Îe) N-are a face! Nu interesează! 37 vt (Îae) N-are importanță! 38 vr (Îe) S-a făcut! Sunt de acord! 39 vr (Îae) Fii fără grijă! 40 vt (Pop; îe) ~ a(ce)lea, a(ce)stea Astfel lucrează. 41 vt (Pop; îe) De-acestea (sau de-acelea) ~ Astfel se comportă. 42-43 vt (Euf; îe) A-și ~ nevoile A urina sau a defeca. 44-45 vt(a) (Euf; îe) A ~ pe el A urina sau a defeca pe el. 46 vt(a) (Dep; complinit și cu „de frică”; îae) A fi îngrozit. 47 vt A provoca. 48 vt A da naștere la... 49 vt A pricinui. 50 vt (Îe) Nu ~ nimic! N-are nici o importanță. 51 vt (Îae) Răspuns de complezență dat celui care își cere scuze că a produs, fără voie, o neplăcere. 52 (Îvp; îe) A ~ mult din ceva A acorda unui lucru o atenție prea mare. 53 vt (C. i. zgomot, gălăgie etc.) A produce zgomot. 54 vt (Înv; îe) A ~ zurbavă A stârni agitație în mulțime. 55 vt (Îe) A ~ capăt (sau sfârșit, înv, coneț) A sfârși. 56 vt (Îae) A face să înceteze. 57 vt (C. i. ființe; îae) A omorî. 58 vt (Îvp; îe) A ~ vârf la ceva A termina ceva. 59 vt (Îvp; îe) A ~ nădejde A da speranțe. 60 vt (Înv; îe) A ~ cercare A cerceta. 61-62 vt (Îvp; îe) A ~ prietenie (sau tovărășie) cu cineva A avea cu cineva relații de prietenie (tovărășie) cu cineva. 63 vt (Îe) A ~ dragoste cu cineva A avea relații sexuale cu cineva. 64 vt (Înv; îe) A ~ pre osândă A osândi pe cineva. 65 vt (Înv; îe) A ~ din plineală (sau, Trs, destul) A satisface. 66 vt (Îvp; îe) A ~ de știre (cuiva) A anunța (pe cineva). 67 vt (Pop; îe) A ~ aiasmă (sau moliftă) A sfinți casa. 68 vt (Îvp; îe) A ~ credința A se logodi. 69 vt (Înv; îe) A ~ mește(r)șug A întrebuința mijloace incorecte spre a realiza ceva. 70 vt (Jur; înv; îe) A ~ lege (sau leage) A da sentința. 71 vt (Îae) A pedepsi. 72 vt (Nob; îe) A ~ cuvânt A ține o cuvântare. 73 vt (Îvp; îe) A ~ inimă bună cuiva A îmbărbăta pe cineva. 74 vt (Îae) A îmbuna pe cineva. 75 vt (Îe) A ~ bine cuiva cu ceva A ajuta pe cineva cu ceva. 76 vt (Îae) A împrumuta pe cineva cu ceva. 77 vt (Îe) A-i ~ rău A-i produce o neplăcere (fizică sau morală). 78 vt (Îe) A-i ~ bine A-i prii. 79 vt (Îe) A nu ~ nimic cuiva A lăsa în pace pe cineva. 80 vt (Îae) A nu agresa fizic pe cineva. 81 vt (Îe) A i-o ~ (bună sau cu vârf și îndesat sau lată) ori a-i ~ (cuiva) una (și bună) A pricinui cuiva un rău, un prejudiciu. 82 (Irn; îae) A juca o festă cuiva. 83 vt (Îvp; îe) A ~ cuiva în silă A produce neplăcere cuiva. 84 vt (Îlv) A-și ~ curaj A se îmbărbăta. 85 vt (Irn; îal) A bea ca să prindă curaj. 86 vt (Îvp; Îe) A-și ~ facerea A se omorî. 87 vt (Îe) A-și ~ gânduri (sau închipuiri ori griji) A fi îngrijorat. 88 vt (Îe) A-și ~ (o) idee A-și închipui. 89 vt (Îae) A înțelege în linii mari. 90 vt (Îe) A-și ~ inimă bună A se înveseli. 91-92 vtr (Îe) A(-și) ~ inimă rea (sau amară sau sânge rău) A (se) supăra. 93 vt (Îrg; îe) A-și ~ măsuri A chibzui. 94 vt (Îe) A-și ~ milă de (sau cu) cineva A se milostivi. 95 vt (Îvp; îe) A-și ~ spaimă A se speria (fără motiv și a fugi). 96 vt (Îe) A-și ~ râs (de cineva sau de ceva) A râde de cineva (sau de ceva). 97 vt (Îae) A batjocori. 98 vt(a) (Trv; îe) A(-și) ~ cu mâna (sau din mână) A se masturba. 99 vt (Pop; îe) A ~ farmece (sau fermecătură, descântec(e)) (cuiva) A fermeca (pe cineva). 100 vt(a) (Pop; îe) A ~ cuiva de urât A fermeca pe cineva pentru ca acesta să urască pe cineva sau pentru a-și pierde pofta de viață. 101 vt(a) (Îae) A descânta pe cineva împotriva farmecelor de urât. 102 vt(a) A-i ~ cu ulcica (cuiva) A fermeca pe cineva pentru a se îndrăgosti de o anumită persoană. 103 vt(a) (Pop; îe) A ~ de ursită A ghici. 104 vt(a) (Pop; îe) A ~ pe dragoste A face vrăji pentru a atrage dragostea unei persoane. 105 vt(a) (Pop; îe) A ~ pe fapt A face vrăji ca o anumită persoană să nu aibă noroc. 106 vt (Îvp; îlv a ~ + abstract) Indică acțiunea verbului corespunzător: Fac hotărâre Hotărăsc. Fac (cuiva) chemare Îl chem. 107 vt (C. i. un substantiv abstract ca „faptă”, „lucru”, „minuni”, „păcat”) A săvârși. 108 vt (C. i. un substantiv abstract ca „faptă”, „lucru”, „păcat”) A comite. 109 vt A manifesta. 110 vt A acorda. 111 vt A îndeplini. 112 vt A realiza. 113 vt (Pop; îe) A ~ (un) târg (sau târgul) A încheia o tranzacție comercială. 114 vt (Spt) A juca (un meci). 115 vt A practica o meserie. 116 vt A exercita. 117 vt A urma un curs sau o formă de învățământ Si: a studia. 118 vt (Pop; îe) A ~ la miliție A îndeplini stagiul militar. 119 vt (D. festivități, servicii religioase etc.) A ține. 120 vt (D. festivități, praznice, servicii religioase etc.) A organiza. 121 vt A realiza o mișcare sau un gest. 122 vt (Îe) A ~ un cerc A descrie un cerc. 123 vt (Îe) A ~ cotituri A coti. 124 vt (Îe) A ~ o temenea (sau un compliment) A se înclina (în semn de supunere și respect). 125 vt (Îe) A ~ (un) semn (cu capul, cu mâna etc. sau din cap) A atrage atenția printr-un gest. 126 vt (Îae) A da să se înțeleagă printr-un semn că... 127 vt (Îe) A ~ cu mâna (sau din mână) A porunci. 128 vt (Îae) A chema. 129 vt (Îe) A ~ cu capul (să... sau că...) A porunci. 130 vt (Îae) A chema printr-o mișcare a capului. 131 vt (Îae) A mișca încoace și încolo capul. 132-133 vt (Îe) A ~ din cap că da (sau nu) A aproba (sau a refuza). 134 vt (Îe) A ~ (cuiva) cu ochiul (sau din ochi) A face cuiva un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi). 135 vt (D. femei; îae) A cocheta cu îndrăzneală. 136 vt (Fig; d. mărfuri, alimente etc.; îae) A îmbia. 137 vt (Rar; d. bărbați; îe) A ~ cu mustața A cocheta. 138 vt (Pop; rar; îe) A ~ cu măseaua A zâmbi ipocrit, arătându-și dinții. 139 vt (Îe) A ~ (cuiva) cu degetul A amenința pe cineva cu degetul arătător. 140 vt (Pop; îe) A făcut hojmâc! „A căzut fără sine!”. 141 vt (Îe) A ~ roată (sau cerc) (în jurul...) A se așeza în cerc) (în jurul... ) 142 vt (D. rochii sau fustele femeilor care dansează; îae) A se înfoia prin rotire. 143 vt A parcurge un drum sau o distanță. 144 vt (Îe) A ~ drum (sau cale) A merge. 145 vt (Îae) A călători. 146 vt (Îe) A ~ un pas (sau câțiva pași) A păși. 147 vt (Îe) A ~ câțiva pași A se plimba. 148 vt (Fig; îe) A ~ pasul (acesta sau, înv, tot pasul) A întreprinde ceva (important). 149 vt (Îe) A ~ pași mari A înainta (rapid). 150 vt (Fig; îae) A progresa mult. 151 vt (Îe) A ~ stânga (sau, înv, hoisa) A merge spre stânga. 152 vt (C. i. o perioadă de timp) A petrece. 153 vt (C. i. o perioadă de timp) A lăsa să treacă. 154 vt (Îe) A-și ~ veacul A petrece multă vreme undeva. 155 vt A serba. 156 vt (Pop; îe) A ~ amiazul A mânca de prânz. 157 vt (Îae; șîe a-și ~ siesta) A se odihni după masă. 158 vt A alcătui. 159 vt A produce un bun material Si: a fabrica (2). 160 vt A construi. 161 vt (Pop; îe) A ~ pereți A zidi. 162 vt (Fig; fam; îe) A ~ trotuarul A practica prostituția. 163 vt (Reg; fig; îe) A ~ rachiu (sau bere) pisicii (sau mâței) A plânge. 164 vt (Rar; fig; îe) A ~ (cuiva) un topor A-i juca o festă cuiva. 165 vt (Îe) A ~ la loc (sau iar) A reface. 166 vt (Tlg; d. divinitate) A da ființă la ceva din neant Si: a crea (6). 167 vt A inventa. 168 vt A scrie o operă literară. 169 vt A realiza o operă artistică. 170 vt A compune muzică. 171 vt (Îe) A ~ muzică A cânta. 172 vt (Înv; îe) A ~ slova A imita scrisul cuiva. 173 vt A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 174 vt A institui. 175 vt (Îvp) A alege (prin vot). 176 vt (D. praf) A stârni. 177 vt A lăsa urme pe ceva. 178 vt A pregăti ceva într-un anumit scop. 179 vt (Îe) A ~ focul (Ban, lumină) A aprinde focul. 180 vt (Îae) A ațâța focul. 181 vt (Îe) A ~ fân A cosi (a usca și a strânge) iarba. 182 vt (Trs; îe) A ~ poală A tivi partea de jos a unei rochii. 183 vt (Îvp; îe) A ~ prânz A mulge oile pentru întâia oară, primăvara. 184 vt (Îvp; îe) A ~ aplecători A se începe mulgerea oilor, pentru brânză. 185 vt (Îvp;îe) A ~ lapți A mulge oile, ca să facă lapte pe timpul iernii. 186 vt (Îe) A-și ~ toaleta A se spăla (și a se îmbrăca). 187 vt A aranja (părul, sprâncenele, hainele etc.). 188 vt (Spc; îe) A-și ~ părul A se coafa. 189 vt (Îe) A-și ~ unghiile A-și face manichiura. 190-191 vtr A (se) farda. 192 vt (Îe) A ~ cărțile (la joc) A amesteca și a împărți cărțile. 193 vt (Îe) A ~ patul (sau, înv, culcușul) A întinde așternuturile. 194 vt (Îe) A ~ masa A pune masa. 195 vt (Înv; îe) A ~ baia A potrivi temperatura apei, pentru baie. 196 vt (Îe) A ~ ghetele A curăța și a lustrui încălțămintea. 197 vt (La biliard; îe) A ~ o bilă (sau un carambol) A nimeri cu bila alte bile. 198 vt (Pop; îe) A ~ cu spoială (sau cu humă, cu var etc.) A spoi (cu humă, cu var etc.). 199 vt (Îrg; îe) A ~ gata A pregăti. 200 vt (Îae) A furniza. 201 vt (Îe) A ~ cuiva cale (sau drum) A lăsa să treacă. 202 vt (Îae) A ajuta să treacă sau să se răspândească. 203 vt (Pex; îae) A ajuta. 204 vt (D. mâncăruri) A găti. 205 vt (Șîe a ~ rost) A procura. 206 vt A comanda confecționarea unui obiect. 207 vt A cumpăra. 208 vt (C. i. bani) A câștiga. 209 vt A agonisi (1). 210 vt A economisi. 211 vt (Spc; îe) A ~ avere (sau bani, îvp, parale) A se îmbogăți. 212 vt (D. femei; fșa) A naște. 213 vt (Pop; îe) Mă-sa l-a făcut dormind Se spune despre o persoană apatică sau leneșă. 214 vt (Pfm; îe) De când l-a făcut mă-sa (sau de când mă-sa l-a făcut) De când s-a născut. 215 vt (Îae) Dintotdeauna. 216 vt (D. soți) A procrea. 217 vt(a) (Pop; d. o femeie; îe) E de-a ~ Este însărcinată. 218 vt (Urmat de pp „cu” și numele partenerului) A concepe cu... 219 vt (Înv; d. bărbați) A avea un copil. 220 vt (D. mamifere) A făta. 221 vt (Reg; îe) A ~ un mânz mort Se spune despre o persoană care a realizat ceva neviabil. 222 vt (D. păsări) A oua. 223 vt (D. pomi) A da roade. 224 vt (D. plante) A da muguri, frunze, flori etc. 225 vt (D. ființe și plante, c.i. paraziți etc.) A căpăta. 226 vt (D. ființe și plante) A-i crește ceva pe corp. 227 vt (C. i. numele unei boli) A se îmbolnăvi de... 228 vt (C. i. membre) A(-i) crește. 229 vt (D. puii unor animale; îe) A ~ ochi A putea deschide ochii (la câteva zile de la naștere). 230 vt (Fam; d. oameni; îae) A se trezi din somn. 231 vt (Îe) A ~ ochi(i) mari (sau ca de bou) A se holba. 232 vt (Pfm; îe) A ~ o gură cât o șură A deschide gura mare. 233 (Pfm; îe) A ~ burtă (sau pântece, fălci) A se îngrășa. 234 vt (Pfm; fig; îe) A ~ fălci A se împotrivi. 235 vt (D. pantaloni; îe) A ~ genunchi A se deforma în dreptul genunchilor. 236 vt A da cuiva posibilitatea de a... 237 vt A îndemna. 238 vt A convinge. 239 vt (Fam; îe) A ~ din vorbe A minți. 240 vt (Îae) A înșela. 241 vt A obliga. 242 vt A predispune la ceva. 243 vt (Îvp) A învăța minte. 244 vt A ajuta pe cineva să ajungă într-o anumită situație (socială). 245 vt (Îe) A ~ copil de suflet pe cineva A adopta pe cineva. 246 vt (Pop; îe) A ~ (de) nevastă A se însura. 247-248 vtr (Îe) A (se) ~ bine (sau sănătos) A (se) vindeca. 249 vt A transforma. 250 vt (Pop; îe) A ~ din două babe o nevastă A coase din două cârpe o cămașă. 251 vt (Pop; îe) A ~ din babă nevastă A repara o casă veche. 252 vt (Pop; îe) A ~ (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) sau a ~ pe cineva ghem A bate (pe cineva) tare. 253 vt (Îe) A ~ pe cineva cobză A lega fedeleș. 254 vt (Îe) A-și ~ ochii roată A se uita de jur-împrejur. 255 vt (Îe) A ~ ochii în patru A fi foarte atent. 256 vt (Îe) A ~ în două (bucăți sau părți) A tăia în două bucăți Si: a despica, a înjumătăți. 257 vt (Înv; c. i. ființe; îe) A ~ întru mii A înmulți. 258 vt (Înv; îe) A ~ un loc în „n” bătrâni A împărți un loc în „n” loturi. 259 vt (Îlv) A ~ ceva cunoscut A anunța. 260 vt (Îe) A ~ pe cineva cunoscut cuiva A prezenta pe cineva cuiva. 261 vt (Îe) A ~ pe cineva cunoscut (sau, înv, numit) A pune pe cineva în centrul atenției publicului. 262 vt A califica pe cineva drept... Si: a declara, a numi, a zice. 263 vt (Îe) A învinui pe cineva de... 264 vt (Îe) A ~ de minciună pe cineva A arăta, în public, că o persoană este mincinoasă. 265 vt A ~ (pe cineva) cum îi vine la gură A batjocori (pe cineva). 266 vt (Îae) A certa rău pe cineva, fără a-și alege cuvintele. 267-268 vt (Îe) A ~ pe cineva scăpat A lăsa (sau a ajuta) pe cineva să scape. 269 vt (Îe) A ~ (ceva sau pe cineva) pierdut A lăsa (ceva sau pe cineva) să se piardă, dând impresia că fără voia lui. 270 vt (Îae) A fura. 271 vt (Îe) A ~ (pe cineva sau ceva) uitat A uita (de ceva sau de cineva). 272 vt (Îae) A nu mai pomeni de cineva sau ceva. 273 vt (Îvp; îe) A ~ scos de vânzare A expune spre vânzare. 274 vt (D. mărfuri sau obiecte de schimb) A justifica prețul cerut Si: a merita, a valora. 275 vt (Îvp; îe) ~ parale(le) Merită banii. 276 vt (Îe) Nu ~ parale(le) (sau nici o para, o para chioară, nici două parale) Nu are nici o valoare. 277 vt(a) (Îe) (E) scump, dar ~ (sau fie, că ~)! E scump, dar merită (banii)! 278 vt (Fam; îlv) A ~ un dans (pe cineva sau cu cineva) A dansa (cu cineva). 279 vi A proceda. 280 vi A acționa. 281 vi A se comporta. 282 vi (Îe) A ~ (așa) după cum (sau cum, precum) zice (sau poruncește etc.) (cineva) A se conforma unei porunci. 283 vi (Îae) A se comporta după cum i s-a cerut. 284 vr (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel Ce se face acum?. 285 vi A-i merge cuiva bine (sau rău). 286 vi (Pop; în superstiții, determinat de „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti. 287 vi (Îae) A cobi. 288 vi A costa. 289 vim A merita (să...). 290 vim (Îae) A se cuveni (să...). 291 vi (Fam; îe) Nu ~ pentru... Nu e potrivit pentru... 292 vi (Îae) Nu e de prestigiul cuiva. 293 vi A se îndrepta spre... 294 vi A merge. 295 vi A o coti (spre...). 296 vi (Fam; îe) A ~ la stânga A fura. 297 vr (Fam) A se abate. 298-299 vr (Fam) A se duce sau a veni. 300 vr (Fam) a se apropia. 301 vi A zice. 302 vr (D. fenomene atmosferice) A se produce. 303 vr (D. zi) A se ivi. 304 vr (D. noapte, întuneric etc.) A se lăsa. 305 vru (Îe) Se ~ frumos Se înseninează. 306 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) negru (sau roșu) înaintea ochilor A i se face rău (de supărare, mânie etc.). 307 vr (Îae) A se mânia foarte tare. 308 vim (Pop) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație) Se făcea că vede un palat. 309 vr (Pop; d. drumuri, văi etc.) A se desfășura (înaintea ochilor) Se făcea o vale lungă. 310 vr (D. senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A fi cuprins (brusc) de... I s-a făcut frică. 311 vr A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva I s-a făcut de ducă. 312 vr (Îe) A i se ~ cuiva (de ceva sau cineva) A fi puternic atras de... 313 vru (Pop) A se întâmpla Ce s-a făcut cu el? 314 vru (Îe) Ce s-a făcut (cineva)? Ce a devenit? 315 vru (Îae) Cum s-a descurcat? 316 vru (Îe) Cum se face că... (sau de...)? Cum e posibil ca? 317 vr A deveni. 318 vr (Îlv) A se ~ (roșu) ca sfecla (sau ca focul) A se înroși. 319 vr (Îlv) A se ~ galben (ca lămâia, ca șofranul) A se îngălbeni. 320 (Îlv) A se ~ vânăt A se învineți. 321 vr (Îe) A se ~ stăpân pe ceva A lua un lucru în stăpânire, prin forță sau viclenie. 322 vr (D. drumuri, rețele etc.; îlv) A se ~ în două A se bifurca. 323 vr (Îvp) A ajunge la numărul de... Ceata se face de două sute de oșteni. 324 vr A se pune în situația de... 325 vr A îmbrățișa cariera de... 326 vi A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. 327 vr (Îe) A se ~ (o) rană A se umple de răni. 328 vr (Îe) A se ~ trup și suflet A se uni strâns. 329 vr (Îe) A se ~ mare A crește. 330 vr (Îe) A se ~ frumos A deveni frumos. 331 vr (Îae) A se împodobi. 332 vr (Îe) A se ~ mare și tare A-și da importanță. 333 vr (Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.; șîe, pop, a se ~ ca întâiu) A redeveni. 334 vr (Îe) A se ~ (tot sau, înv, tot de) una A se contopi. 335 vr (Îe) A se ~ de (sau să...) A ajunge să... 336 vr A-i reveni. 337 vr A împlini o numită vârstă. 338 vr A se aduna. 339 vr (D. plante) A ajunge la maturitate. 340 vr (D. fructe sau grâne) A se coace. 341 vr (D. mâncăruri) A ajunge bune de mâncat. 342 vr (Uneori fără conjuncție) A simula Se face că pleacă. 343 vr A se da drept. 344 vr A pretinde că este... 345 vi A-și lua înfățișarea de... Face pe nevinovata. 346 vi A-și da aere Face pe deșteptul. 347 vi (Fam; d. actori) A juca rolul de...

fâ sf [At: COMAN, GL. / Pl: fâci / E: ns cf făcău] (Reg) Obiect de lemn, cu un capăt în formă de cruce, cu care se freacă fasolea fiartă.

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♦ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele.Expr. A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ♦ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naște. ◊ Expr. (Pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ♦ (Despre soți) A procrea. ♦ (Despre mamifere) A făta. ♦ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (Despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ♦ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om.Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur.Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar.Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet v. oțet. V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. A făcut o eroare.Expr. Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (Refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă! 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcăturăExpr. Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria.Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles.Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi.Refl. (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...). Am făcut la dreapta.Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace! 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ◊ Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ♦ Impers. (Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat. 2. (despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ♦ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el?Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...)? = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare.Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora. ◊ Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ♦ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ♦ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist.Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ♦ (Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă.Intranz. A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata.Lat. facere.

FACE, fac, vb. III. A. Tranz. I. (Complementul e un substantiv concret; verbul exprimă acțiunea de a realiza, de a produce ceva). 1. (Cu privire la obiecte) A întocmi, a alcătui, a făuri, a fabrica. Am dat să-mi facă o pereche de pantofi. Copilul își face o jucărie. ▭ Ercule făcu un laț cu meșteșug. ISPIRESCU, U. 40. Îndată i se aduc cele cerute și tălpoiul [iadului] face iute o darabană. CREANGĂ, P. 310. ◊ Expr. A face cuie v. cui. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte) A executa, a confecționa. Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 365. ♦ A procura un obiect, dispunînd confecționarea lui de către altcineva. Făcîndu-i haine frumoase, se cunună cu ea. ȘEZ. V 67. Mîndrulița de pe deal Cere ca să-i fac caftan. SEVASTOS, N. 277. 2. (Cu privire la construcții) A construi, a clădi, a dura2. Și-a făcut casă. Făcu gard în jurul grădinii. ▭ Împăratul a dat de știre... că oricine s-a afla să-i facă... un pod de aur... aceluia îi dă fata. CREANGĂ, P. 77. Aice își făcură o colibă. ȘEZ. II 201. ◊ Fig. Cînd (îți faci gard cu norocul, Dacă el nu-și schimbă locul, Scîrbă-n casă dacă nu-i, Toți copiii ți-s sătui. BELDICEANU, P. 88. ◊ Expr. A face zid în jurul cuiva v. zid. ♦ (Cu privire la clăi, stoguri etc.) A ridica, a așeza, a clădi. Unii secerau, alții legau snopi, alții făceau clăi. CREANGĂ, P. 158. Făcea căpiți din iarba cosită. ȘEZ. I 85. 3. (Cu privire la mîncări, alimente etc.) A găti; a prepara. Gospodina face de mîncare. ▭ Cînd a veni bărbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc. CREANGĂ, P. 5. Făce brînză din lapte. DRĂGHICI, R. 149. Io-i fac zeamă pipărată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. ◊ Expr. A nu face brînză (cu cineva) v. brînză.Refl. pas. Ușor îi a zice plăcinte, da mult îi pîn’se fac. ȘEZ. I 219. 4. (Cu privire la lucrări scrise, mai ales literare) A compune, a scrie. Face versuri. ▭ Îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pann făceau o poezie, a doua zi el [Filimon] o știa pe dinafară. GHICA, S. A. 79. Ca să nu uite curgerea zililor, au socotit să facă un calendari. DRĂGHICI, R. 54. ♦ (Cu privire la opere artistice) A executa, a realiza. A făcut un portret. 5. (Cu privire la legi) A crea, a stabili, a institui. În cămeși cu mîneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. EMINESCU, O. I 150. Puterea d-a face legi... sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. 6. (Cu complementul «foc») A ațîța, a aprinde. Ca să facem foc și să aprindem lampa, e nevoie înainte de toate să avem lemne și petrol! C. PETRESCU, A. 279. Își fac foc, își fac de cină. RETEGANUL, P. II 71. Să facă un foc la marginea cetății. ISPIRESCU, L. 199. 7. (Cu complementul «praf») A stîrni, a ridica. Nu mai săriți atîta prin casă, că faceți praf. 8. (Cu complementul «urmă», «dîră») A lăsa. Unde calci, Urmă nu faci. BIBICESCU, P. P. 367. 9. (Cu privire la bani, la avere) A cîștiga, a agonisi, a strînge. Cînd faci avere, începi să păcălești lumea. DUMITRIU, N. 270. Înțelege-te cu moș Alexa baciul și vindeți cît trebuie din oile canarale (= bătrîne și grase), ca să faceți bani. SADOVEANU, B. 44. Lapte, brînză, unt și ouă de-am putea sclipui să ducem în tîrg, ca să facem ceva parale, căci casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. II. (Complementul e un substantiv concret; verbul exprimă acțiunea de a produce din sine). 1. (Despre femei) A naște. Nu se împlinește bine anul, și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169. Împărăteasa făcu un fecior. EMINESCU, N. 4. L-a făcut mă-sa dormind se spune despre omul fără vlagă sau leneș. ◊ Expr. De cînd l-a făcut mă-sa = de cînd s-a născut. Nu ieșise din casă de cînd o făcuse mă-sa. ISPIRESCU, L. 17. Parcă era de-acolo, de cînd l-a făcut mă-sa. CREANGĂ, P. 153. ◊ Absol. Bătu la portiță, se rugă să o lase înăuntru să se odihnească nițel, mai cu seamă că îi și abătuse să facă. ISPIRESCU, L. 55. Mai umblu prin oraș... pîn-o face. – Cine să facă?Nevastă-mea. – Ce?O apucase aseară durerile. CARAGIALE, M. 199. ♦ (Despre soți) A procrea. Numai un copil o să faceți. ISPIRESCU, L. 2. ♦ (Despre mamifere) A făta; a puia. Vaca vecinului a făcut un vițel frumos. 2. (Despre păsări; de obicei cu complementul «ou») A oua. Baba atunci se duce cu fuga, să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. 3. A produce, a da. În fundul grădinii avea și un măr care făcea mere de aur. ISPIRESCU, L. 81. Pomul care nu face roadă, se taie și în foc se aruncă. CREANGĂ, P. 118. Nu toate muștele fac miere. ♦ (Despre plante, cu privire la muguri, frunze, flori etc.) A scoate, a-i crește. Hai, mîndro, pe deal în sus, C-a făcut făsuiu fus. TEODORESCU, P. P. 315. 4. (Despre oameni, animale, plante; complementul indică o boală, o rană, o excreție etc.) A i se ivi, a-i apărea. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I 165. Popușoii vor face tăciune. ȘEZ. I 191. Purceii mici hrăniți cu cir fac păduchi. ib. V 51. ◊ Expr. A nu face purici (mulți) într-un loc (sau nicăieri) v. purice. A face spume (la gură) v. spumă. A face zîmbre v. zîmbre. ♦ (Franțuzism) A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 5. (Cu privire la părți ale corpului; în expr.) A face o gură cît o șură = a deschide, a căsca gura mare. A face ochi = a) (despre puii unor animale) a deschide ochii (la cîteva zile după naștere). Cînd fată Griva opt-nouă căței, noi îi lăsăm să sugă o săptămînă pînă fac ochi. STANCU, D. 15. (Glumeț, despre oameni) Cunoaștem meșteșugul acesta de cînd am făcut ochi. C. PETRESCU, Î. II 138; b) (familiar) a se trezi, a se scula (din somn). În vremea asta coloniștii făceau ochi și se grăbeau să se adune la sfatul de dimineață. SADOVEANU, P. M. 249. Mai era vreme pîn’ la ziuă, cînd Andrieș se simți scuturat de mîna lui Morocine: – Ei, tinereță, încă n-ai făcut ochi? Scoală, scoală: trebuie s-o pornim. id. O. I 501. A face burtă (sau pîntece) = a căpăta burtă, a-i crește burta. [Cocoșul] a făcut un pîntece mare, mare, cît un munte. CREANGĂ, P. 66. A face față (cuiva sau la ceva) v. față. A face fețe-fețe v. față. A face mutre v. mutră (4). (Despre pantaloni) A face genunchi = a se vedea, după multă purtare, urmele genunchilor pe pantaloni. III. (Folosit și absolut; exprimă acțiunea de a provoca ceva; urmat de o propoziție completivă sau consecutivă uneori cu nuanță finală). 1. A aduce (pe cineva sau ceva) în situația de a..., a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da (cuiva) posibilitatea de a... Eu oi face ca să nu te vadă nime. SBIERA, P. 201. Am venit să te întreb... dacă ai ceva leacuri, care să ne facă să avem copii. ISPIRESCU, L. 1. C-un zîmbet faci gîndirea-mi să se-mbete. EMINESCU, O. I 200. ◊ (Eliptic) Nu mă faceți, că ia acuși vă ard cîteva jordii! CREANGĂ, A. 128. ◊ Intranz. Lovi cu ciomagul coarnele cerbului, care și picară, și făcu de șarpele îl putu înghiți. RETEGANUL, P. II 42. Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit. CREANGĂ, P. 148. ◊ Refl. Această împărăteasă, cu rostul ei cel blajin... se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei. ISPIRESCU, L. 40. 2. A determina; a convinge. Pînă la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii... tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142. Cu umbre, care nu sînt, v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți. EMINESCU, O. I 59. M-ai făcut de te crezui. ALECSANDRI, P. P. 357. 3. A obliga, a sili, a constrînge, a pune (pe cineva) să... Nu mă face să-ți zic pe nume! ALECSANDRI, T. 750. Oh! părinte! Ce mă făcuși să fac! NEGRUZZI, S. I 163. 4. A predispune (la ceva); a îndemna. Susurul acestor izvoare o făcea să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vadă curgerea lor. ISPIRESCU, L. 17. Eu te fac s-auzi în taină Mersul cîrdului de cerbi. EMINESCU, O. I 110. IV. (Exprimă acțiunea de a da sau de a atribui unei ființe sau unui lucru o altă stare, însușire, formă sau menire decît cea pe care o avea sau o are). 1. (Urmat de un nume predicativ exprimat printr-un adjectiv, o locuțiune adjectivală, un participiu etc.) A aduce (pe cineva sau ceva) într-o anumită stare. Stătea pe gînduri și se uita la lampă. O făcu iarăși mai mică. DUMITRIU, N. 277. Eu l-aș face într-o noapte căzut în Dunăre. BART, E. 287. Ieri mi te-am făcut scăpată; Azi nu-mi scapi nesărutată! COȘBUC, P. I 99. Stăpîne, dacă-i numai atîta, apoi lască te fac eu cu grîu. CREANGĂ, P. 155. Stăi, măi Fulgo, barbă neagră, Să te fac cu mintea-ntreagă. ALECSANDRI, P. P. 56. ◊ Expr. A face (refl. a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. Se jură că într-un ceas îl face bine. VLAHUȚĂ, la TDRG. A face (pe cineva) cunoscut = a aduce (pe cineva) în situația de a fi cunoscut (de alții), de a fi renumit. A face (ceva) cunoscut = a vesti, a da de știre (prin lume). A face (ceva) de vînzare = a destina (ceva) vînzării. A face calea întoarsă = a se întoarce din drum. Dar acu, vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale. EMINESCU, O. I 146. A face pe dracu-n patru v. drac. A face (refl. a se face) de ocară sau, de poveste, de rîs, de rușine v. c. A face (pe cineva sau ceva) una cu pămîntul v. unu. 2. (Urmat de un nume predicativ; numele ființei sau al lucrului care suferă transformarea stă în cazul acuzativ sau este introdus prin prep. «din») A aduce (pe cineva sau ceva) dintr-o stare în alta; a preface, a schimba, a transforma în... Însuși Sinan-pașa cel grozav... venise să facă țara pașalîc. ISPIRESCU, M. V. 25. I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită și făcînd-o boț, a zis... CREANGĂ, P. 143. Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie. EMINESCU, O. I 94. Și în sine împăcată stăpînea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă, iară el devine tatăl. id. ib. 132. Negru-i, doamne, pămîntu, Da-i mai negru urîtu; Din om te face neom. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212. ◊ Expr. A face din țînțar armăsar sau, mai rar, a face calul armăsar = a exagera, a da lucrurilor o importanță mai mare decît au în realitate. Că dușmanul e dușman, Face calul armăsar, Și se pune pe cărbuni, Umple satul cu minciuni. TEODORESCU, P. P. 316. A face (pe cineva) din cal măgar = a-și bate joc de cineva; a înjosi. Nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. A face (pe cineva) cuc (sau tun) = a îmbăta pe cineva. Cucoana însă tot îndesa paharele boierului... pînă îl făcu cuc. ISPIRESCU, L. 181. A face (cuiva) coastele pîntece = a bate pe cineva tare. Și-i da piste un omușor, care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a veghea toată noaptea. Biata femeie nopțile le făcea zi. ISPIRESCU,L. 58. A-l face (pe cineva) în două sau (în) patru = a despica (pe cineva) în două sau în patru, a tăia (pe cineva) în bucăți; a sfărîma, a ucide. Dacă nu se da în lături lupul, în două il făcea cu paloșul. ISPIRESCU, L. 17. Pe butuc Că-l așeza, Cu baltac Patru-l făcea. TEODORESCU, P. P. 589. A face (refl. a se face) bucăți sau bucățele, fărîme, grămadă, praf, pulbere, scrum, țăndări etc. v. c. A face (cuiva) capul călindar v. calendar. A (-i sau a i se) face (cuiva) gura pungă v. gură (2). A-și face urechea toacă v. toacă. A-și face coada bîrzoi v. bîrzoi. A face (cuiva) pîntecele (sau spinarea) tobă v. tobă. A face (cuiva) chica topor v. topor.Refl. Lovi cerbul de trei ori în burtă și îndată se făcu dintr-însul o căruță cu doisprezece cai de foc. ISPIRESCU, L. 116. Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. Răul se face fire, simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79. 3. (Urmat de un substantiv sau de un adjectiv predicativ) A zice, a spune (despre cineva) că este..., a învinui, a acuza (pe cineva) de... Credea că cei ce-l fac urît îl iau numai în batjocură. SBIERA, P. 228. A început a te lua lumea la ochi și a te face prost. ȘEZ. V 130. Vorbă-ndată-i trimetea Și netrebnic că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 640. ◊ Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî pe cineva rău, fără a-și alege cuvintele. Își adusese aminte Borțosul... că ea te-a adus la atelier, și a făcut-o cum i-a venit la gură. PAS, Z. I 276. ◊ Refl. Da ia lasă-mă la pîrdalnicul, stîpîne... Nu te mai face așa de bătrîn, că doar nu ți-i vremea trecută. CREANGĂ, P. 154. V. (Complementul e un substantiv concret; verbul exprimă acțiunea de a da unui lucru o formă definitivă sau potrivită destinației sale). 1. A aranja, a potrivi (ceva) pentru un anumit scop, a pregăti. Gospodina făcu paturile devreme. SADOVEANU, B. 102. Se întreceau care de care să facă baia mai potrivită de caldă stăpînului său. ISPIRESCU, L. 31. Făcu un culcuș stăpînului său. id. ib. 287. Preferanțul giucăm?... Eu fac cărțile. ALECSANDRI, T. I 74. Abia aveam vreme a-mi face toaleta. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ Expr. A-și face ghetele (sau pantofii) = a-și lustrui ghetele (sau pantofii). 2. (Cu privire la păr, unghii, buze, sprîncene) A îngriji, a aranja, a drege. [Chirița:] Să mă arăte la o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprîncenile! ALECSANDRI, T. I 158. Haide, apucă-te de-ți fă părul, că acuși însărează. id. ib. 37. VI. (Complementul e un abstract; verbul are sens foarte larg, exprimînd acțiunea de a lucra, de a săvîrși ceva). 1. A săvîrși, a făptui. De cîte ori se lumina orizontul, ea făcea sforțări ca să poată privi în larg. BART, E. 387. Ce mi-ai făcut cu atîta sumedenie de oștire...? ISPIRESCU, M. V. 31. Toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39. Mergînd ea acum zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci. id. ib. 288. Tu ești, Pepelaș? Ce faci acolo? ALECSANDRI, T. I 332. ◊ Absol. Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. CREANGĂ, P. 46. Cine face, lui își face. Capul face, capul trage. Tace și face. ◊ Expr. A face abstracție de... = a ignora, a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. Avînd un obiect de studiat, fie de ordine materială, fie de ordine psihică, [metafizicienii] fac abstracție de toate elementele lui, de toate condițiunile lui de existență reală. GHEREA, ST. CR. II 33. Face ce face (sau ce poate) și... = încearcă în toate felurile și izbutește să...; nu știu ce face, vorba e că... Muma zmeului făcu ce făcu și trecu muntele. ISPIRESCU, L. 25. Dar nu știu ce face dracul, că face el ce face și, cu mare greu, scapă din labele lui moș Ursilă. CREANGĂ, P. 53. Ce face și cum face... sau ce (sau cum) face și ce (sau cum) drege... = ce pune la cale și cum o învîrtește că... (sau ca să...). Nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat. ISPIRESCU, L. 11. El știe ce face, ce drege, de-mi aduce din cînd în cînd așa cîte puține [salate], de poftă. CREANGĂ, P. 211. A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea ocupație. Dracul cînd n-are ce face, știți ce face... Intră înlăuntru și începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53; b) a nu-i rămîne nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro. Boierul acela cică era cam zgîrcit, dar, văzînd că Ivan este om împărătesc, n-are ce să facă. CREANGĂ, P. 301. Vai de mine, cam m-aș duce Seara la guriță dulce!... N-am ce face, sus îi locul, Inima-mi arde ca focul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133; c) a face o gafă, o imprudență, o prostie, o trăsnaie. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) trebuință de..., a nu-i trebui; a nu avea (nici un) folos de... N-are ce face cu atîta avere. RETEGANUL, P. IV 33. Iți dau și dumitale punga asta, că eu n-am ce face cu dînsa. CREANGĂ, P. 45. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o mai duci? Feciorul meu ce mai face?Face bine, că-i sănătos. RETEGANUL, P. II 62. Dar tu, dragă, ce mai faci? BIBICESCU, P. P. 61. A face totul sau a face tot posibilul (sau toate chipurile) să (sau ca să)... = a încerca tot posibilul, a se căzni în toate felurile spre a... Nu putem trăi în casa aceasta, de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. Ce face? = ce? cum? (exprimînd surpriza sau faptul că nu sîntem de acord cu cele auzite). Iartă-mă! – Ce face? Să te iert?- Eu, o tigoare, o scorpie? NEGRUZZI, la TDRG. Ce (tot) faci (sau ce ai făcut) de...? = ce ți s-a întîmplat că...? care e cauza că...? Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? Să lăsăm toate la o parte și, pănă la una alta, hai să vedem ce-i de făcut cu cerbul. CREANGĂ, P. 224. N-am făcut nimic = n-am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic, n-am nici un folos. Ai fost ieri la tîrg? – Da, dar n-am făcut nimic. Fă bine și... (sau de...) v. bine2 (3). Văzînd și făcînd = procedînd conform situației, împrejurărilor, fără un plan stabilit dinainte. [De cel mai mic copil] nu se despărțea, îl ținea lîngă dînsa, și mai tîrziu«văzînd și făcînd». MACEDONSKI, O. III 23. A avea a (sau de-a) face cu cineva sau cu ceva = a avea de lucru cu cineva (sau cu ceva), a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva). Așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. (Amenințător) O să ai de-a face cu mine. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? și ce dacă? Harap-Alb, Gerilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă se pun ei de ospătează și beu cît le trebuie. Dar ce are a face? parcă nici nu se cunoștea de unde au mîncat și au băut. CREANGĂ, P. 260. N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! A-și face apariția v. apariție. A face caz (de ceva sau de cineva) v. caz. A face cunoștință (cu cineva) v. cunoștință. A(-și) face loc v. loc. A-și face mendrele v. mendre. A face moarte (de om) v. moarte. A face parte din... v. parte. A face pasul... v. pas. A face pași mari v. pas. A face rost (de ceva) v. rost.Refl. (În expr.) S-a făcut = ne-am înțeles, s-a aranjat, fii fără grijă. Adu-mi cărțile împrumutate. – S-a făcut! ◊ (Învechit și popular; în locuțiuni verbale) A-și face închipuire = a-și închipui. A-i face trebuință = a-i trebui. A face tocmeală = a se tocmi etc. A-și face joc = a se juca. Apoi ca-n glumă el le prinde De mînecă, și-aprins de dor, Își face joc prin părul lor. COȘBUC, P. I 88. A face o știre = a înștiința. Ieremia-vodă... făcu o știre cardinalului, că Mihai-vodă voiește a intra în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 222. A face monopol = a monopoliza. Monopol fac azi de drepturi. ALEXANDRESCU, P. 139. A face întrebare = a întreba. Moșul iarăși... face întrebare. PANN, P. V. I 12. 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza. Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo! ISPIRESCU, L. 13. Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. Acel soi ciudat de barzi... Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. I 137. ◊ Expr. Nu face nimic = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără să vrea) n-are nici o importanță. A o face lată v. lat.Refl. Mare vîlvă se făcu în împărăție. ISPIRESCU, L. 31. De la o vreme se face tăcere. CREANGĂ, P. 227. ♦ (Cu determinări în dativ, indicînd persoana care e interesată în acțiune) A pricinui, a cășuna. Și-o întreb, și nu-mi răspunde! Și mă mir ce i-am făcut! COȘBUC, P. I 49. Își ceru iertăciune pentru relele ce-i făcuse. ISPIRESCU, L. 144. Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vrun neajuns! CREANGĂ, P. 87. De astă dată nu-ți fac nemica. EMINESCU, N. 15. Nu-mi mai face supărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. ◊ Expr. A i-o face (bună sau lată sau cu vîrf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a aduce cuiva un rău, o vătămare; a învăța minte (pe cineva). Stăi, măi, că ți-o fac eu. ISPIRESCU, U. 41. Taci! că i-oi face eu cumătrului una, de și-a mușca labele, CREANGĂ, P. 29. Eu i-am făcut-o cu vîrf. TEODORESCU, P. P. 656. A face (cuiva) bine cu ceva v. bine2 (3). A-i face (cuiva) bine (sau rău) v. bine2 (3), rău. A face sfîrșit sau capăt (cuiva sau unui lucru) v. sfîrșit. A face (cuiva) zile fripte v. friptRefl. (Cu pronumele în dativ și formînd, împreună cu complementul care indică o stare sufletească locuțiuni verbale cu sensul determinat de complinire) A-și face gînduri sau griji ( = a se îngrijora). A-și face inimă rea ( = a se întrista). ▭ Bătrîna a ieșit clătind din cap și zicînd: maica domnului să-și facă milă de fata mea! NEGRUZZI, S. I 27. Și-au făcut curaj, urmîndu-și drumul. DRĂGHICI, R. 91. Tot vin beau și tot mîncau, Voie bună își făceau. BIBICESCU, P. P. 302. Întru-n casă la copile, Ele-și fac spaimă de mine, Parcă-i ursul din pădure. ȘEZ. I 49. (Expr.) A-și face de lucru (cu cineva) v. lucru. A-și face de lucru (cu ceva) v. lucru. A-și face osîndă (cu cineva) v. osîndă. A-și face (singur sau însuși) seama v. seamă. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. (Refl. pas.) Negustorul se minună de atîta cinste ce i se făcu. ISPIRESCU, E. 277. 3. A aduce la îndeplinire, a realiza, a îndeplini, a împlini. Nu știau ce voie să-i facă. ISPIRESCU, L. 11. Și-a făcut datoria de ostaș. CREANGĂ, P. 297. Piste o săptămînă... voi face poronca d-tale. KOGĂLNICEANU, S. 47. ◊ Expr. A face tîrg = a încheia tîrgul, a cădea de acord. Nouă ne-a plăcut de d-voastră și am făcut tîrg. SEVASTOS, N. 62. ♦ A executa. Facem o partidă de șah? 4. (Complementul indică o ocupație, o meserie) A exercita, a practica. Face avocatură. ▭ Mai făcea el, nu-i vorbă, și alte negustorii. CREANGĂ, P. 112. ♦ (Complementul indică un obiect de studiu sau o formă de învățămînt) A studia, a urma. Face medicina la București. 5. (Cu complementul «semn»; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «din», indicînd o parte a corpului) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. Copiii... nu mai îndrăzneau să se apropie, cînd ea le făcea semn. PAS, Z. I 87. Face semn dracului cu mîna. CREANGĂ, P. 52. N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face. EMINESCU, O. I 146. ◊ (Cu elipsa complementului) A face din cap că da. ▭ Ipate care da oca pe spate Și face cu mîna, să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150. Cînd treci tu pe lîngă noi, Nu face cu pălăria, Să priceapă dușmănia. HODOȘ, P. P. 69. C-o mînă pe carte scrie Și cu alta-mi face mie Să merg în cănțelărie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26. ◊ Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. Zărindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul și-i zise... dă-te jos d-acolo, omule! ISPIRESCU, L. 46. A face (cuiva) cu mustața = (despre bărbați) a cocheta (cu cineva). Într-o zi se încumese a-i face cu mustața, dară cam cu sfială. ISPIRESCU, L. 391. A face (cuiva) cu ochiul (sau, mai rar, din ochi) = a) a face (cuiva) un semn ascuns sau cochet. Tovarășul își puse degetul la buze și face cu ochiul, arătînd mutește la cei care dormeau în jurul focului. BART, E. 279. S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii. Pe cînd ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? EMINESCU, O. I 157. Poftim! ca și cînd eu, Balașa, la vîrsta me, aș face cu ochiu logofeților! ALECSANDRI, T. 942; b) fig. a atrage, a îmbia. [Copiilor] le face cu ochiul hambarul. BENIUC, V. 84. Am un pui de cotnari, care face cu ochiul. ALECSANDRI, T. I 328. 6. (Complementul indică un drum sau o distanță) A străbate, a parcurge. Trenul face 50 km pe oră. Am făcut un drum lung. 7. (Complementul exprimă o noțiune temporală) A petrece; a împlini. Aci se așeză, ca... să-și facă amiazul. RETEGANUL, P. I 63. A făcut, atîția ani de slujbă. ȘEZ. II 60. Pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor, Legănat pe sînul lor! ALECSANDRI, P. P. 337. 8. (Cu privire la prietenie, tovărășie) A lega, a întreține. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. B. Intranz. I. (Urmat de determinări modale) 1. A proceda, a se comporta. Se coborî cel mijlociu și făcu și el ca cel dintîi. ISPIRESCU, L. 84. Apoi dar fă cum știi, moș Nichifor, numai să fie bine. CREANGĂ, P. 128. Cine-a face altă dată ca mine, ca mine să pățească. CREANGĂ, P. 253. Așa mi-ai poroncit, așa am făcut. ALECSANDRI, T. I 179. Cu scurteica de atlaz, Face multora-n necaz. TEODORESCU, P. P. 314. ◊ Expr. A face bine (sau rău) că (sau de...), exprimă o aprobare sau o dezaprobare a acțiunilor cuiva. Bine faci că nu te arăți mic la suflet. DRĂGHICI, R. 91. A face bine (sau a nu face rău) să..., (numai la modul optativ) se spune pentru a da cuiva un sfat. Ai face bine să mai înveți. N-ați face rău să veniți deseară la noi. A-și face de cap v. cap1 (I 5). A face (ceva) de (sau din) capul său v. cap1 (I 4). A face frumos v. frumos. ◊ (Determinat de o onomatopee prin care se imită o mișcare repede și zgomotoasă sau vîjîitoare) Să faci cu el zup! în fundul pămîntului. RETEGANUL, P. III 55. Voinicul face harști! cu sabia și-i taie capul. SBIERA, P. 125. Talpa iadului atunci face țuști! înlăuntru și dracii tronc! închid poarta. CREANGĂ, P. 311. ♦ (În comparații în care o acțiune se compară cu ea însăși e întrebuințat în locul verbului care exprimă acea acțiune și care îl precedă, îl urmează sau se înțelege din context) A proceda, a lucra (în felul cum obișnuiește... ). Mă rugați... să cînt cum cîntă cocoșii, să fac cum latră cîinii? CAMIL PETRESCU, T. II 105. Ele începură a zîzîi într-un chip scîrbos așa cum face o mare mulțime de... țînțari. ISPIRESCU, U. 100. Judecau... pricinile de vini mari politice, cum fac camerele lorzilor. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ Refl.(Sens contaminat cu acela de «a făptui», «a săvîrși»; apare în construcții interogative și interogative indirecte, cu un complement exprimat prin pron. «ce»; uneori cu determinări introduse prin prep. «cu», indicînd persoana sau lucrul cu care cineva nu știe cum să procedeze, alteori cu determinări introduse prin prep. «de», indicînd cauza care face pe cineva să nu știe cum să procedeze) Ce mă fac cu tine, dacă te îmbolnăvești?Nu știa ce să se mai facă de frică. SEVASTOS, N. 272. E! Ce te faci tu acum? căci seara se apropie, și loc de repaos nu este, și casă de găzduit, nici pomeneală. ISPIRESCU, E. 389. 2. (Popular; determinat prin «bine» sau «rău») A-i merge, a o duce. Ce mai face lelița Anica?... – Face bine, mi-a răspuns el. SADOVEANU, N. F. 13. 3. (Determinat prin «a bine», «a rău», «a ploaie» etc.; uneori în superstiții) A prevesti (ceva). Iaca, și acuma fac nourii a ploaie. SADOVEANU, M. 180. Parcă nu faceți a bine, de nu vă mai astîmpără dracul nici la vremea asta. CREANGĂ, P. 254. Vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vînt și vreme rea. id. A. 34. 4. (În superstiții; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A vrăji, a fermeca, a lega prin vrăji. [Usturoiul] e bun de făcut de dragoste. SEVASTOS, N. 4. Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi; ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită, ba că-i e făcut de plînsori. CREANGĂ, P. 111. Îți face cu ulcica, se vede... cela... Știi tu?... ALECSANDRI, T. 144. Nu ți-am făcut ca să mori, Ți-am făcut ca să te-nsori. ȘEZ. II 10. II. (Echivalează cu verbe care conțin ideea de «valoare») 1. A valora, a prețui. L-au prețuit că face mai mult decît o împărăție. SBIERA, P. 44. Nu face băietul ista atîția husăși, cu straie cu tot, cîți am dat eu pentru dînsul pînă acum. CREANGĂ, A. 16. ◊ Expr. Nu face fața cît ața v. ață. ♦ (În operațiile aritmetice) A fi egal cu... Doi cu doi fac patru. 2. A costa. Cît face untul?Murgulețu tare-mi place, Spune-mi mie, cîți bani face? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 487. 3. (La pers. 3, cu valoare impersonală; de obicei urmat de o propoziție subiectivă) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Face să vezi spectacolul acesta. ◊ Expr. Fie, că face! sau scump, dar face! se exclamă în fața unui lucru scump, greu de dobîndit, dar valoros (bun, frumos etc.). În adevăr, mobilarea-i prea frumoasă, dar și ține cam scump. – Fie, că face! ALECSANDRI, T. 802. Face parale v. para. Nu face parale sau nu face nici o para (chioară) sau nici două parale v. para. 4. (În expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru... E iute! N-are cumpăt... nu face pentru un prefect. CARAGIALE, O. I 111; b) nu e de prestigiul cuiva. Domnule Iancule, nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, M. 285. III. (Întrebuințat în locul altor verbe) 1. (Determinat printr-un adverb, o locuțiune adverbială sau un complement circumstanțial de loc care indică o direcție) A se îndrepta, a merge, a porni, a o apuca, a o lua. Fă-ndărăt, bărbate, – i-a mai zis nevasta. VISSARION, B. 97. Cînd noi voiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tîlharilor. ALECSANDRI, T. 233. Mi-am pus șaua pe cal Și-am făcut pe Olt la deal. ȘEZ. I 78. Bădiță, la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el. ALECSANDRI, P. P. 51. ◊ Expr. (Învechit) A nu avea încotro face = a nu se putea împotrivi, a se resemna. La vîrsta me să duc dorul... nebuniilor? eu, o babă cuminte... Căci sînt babă... n-am încotro face... și cuminte... de nevoie. ALECSANDRI, T. 1198. ♦ Refl. (Familiar; cu determinări locale) A se abate, a se da, a se duce (sau a veni). Fă-te-n lături!Vai, sărace poloboace, de te-ai face mai încoace. CREANGĂ, A. 139. 2. A zice; a spune. Alinierea! face. Nu ești aliniat. DUMITRIU, B. F. 24. «Am să-ți rup oasele», făcea el. PREDA, Î. 52. De unde vii, măi Toadere? făcu Serafim Mogoș, ieșind în uliță. REBREANU, R. II 67. C. Refl. I. (Exprimă faptul de a apărea, de a se produce, de a se ivi) 1. (Despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi. În sufletul lui Melchior se făcuse însă furtună, o furtună pe care n-o mai avusese și nici nu știa cum s-o stingă. V. ROM. martie 1952, 145. Se făcea întunerec pe pămînt. ISPIRESCU, U. 43. Cînd începu a se face ziuă, Mihai-vodă ridică tabăra. BĂLCESCU, O. II 96. ◊ (Poetic) Albastru e cerul pe luncă Și-n suflet se face senin. CORBEA, A. 67. ◊ Expr. A i se face (cuiva) negru (sau roșu, verde, galben) înaintea ochilor = a vedea negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor, v. vedea. I se făcea galbăn înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, N. 12. ♦ Impers. (Arătînd că acțiunea se petrece în vis sau în fantezie) A se arăta, a apărea înaintea ochilor. Se făcea că e toamnă și că începe culesul porumbului. PREDA, Î. 176. Deseori mi se întîmplă să mă răsucesc în somn... Se face că plutesc pe o apă albastră, fără hotare. STANCU, D. 128. Se făcea că vede [în vis] pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors cătră ea, trecînd spre asfințit o revărsare de ape. SADOVEANU, B. 19. 2. (Despre drumuri, văi etc.) A se forma, a începe. Se face o cărare la stînga. ▭ Se făcea nu departe de poștă o vale lungă și răpide. ALECSANDRI, T. 51. 3. (Despre senzații sau sentimente; construit cu dativul persoanei) A se naște, a se produce (în cineva) deodată starea de..., a fi cuprins de... I s-a făcut sete. I s-a făcut frig. ▭ Pe urmă i se făcea somn. SBIERA, P. 140. I s-a făcut așa de jele, încît a început a plînge. CONTEMPORANUL, III 656. I se făcu frică. ȘEZ. I 162. ♦ Impers. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau prin conj. «să») A fi cuprins de o atracție puternică spre ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. I s-a făcut de însurat. ▭ Du-te o dată, ori ți s-a făcut pesemne de vun conflict. CARAGIALE, O. I 71. Că mie mi s-a urît Și mie mi s-a făcut Să mînînc carne de cuc. TEODORESCU, P. P. 615. ◊ (Metaforic) În mirosul fără asemănare de dulce pe care-l dă cîmpului sulcina cînd e coaptă și iarba cînd i s-a făcut de coasă, în acest farmec măreț și liniștit al singurătății, inima lui atît de trudită la vîrsta de optusprezece ani, ușura de povara tuturor durerilor pămîntești. VLAHUȚĂ, N. 23. 4. A se întîmpla. «De asin dară, să se facă urechile lui Midas-împărat!» Și cum zise el, așa și se făcu. ISPIRESCU, U. 110. ◊ Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce s-a ales (de cineva)? ce a devenit? cum s-a descurcat? Tovarășe... ce ne-am fi făcut noi, dacă nu era partidul? CAMILAR, TEM. 107. Nu știu ce s-a făcut omul meu. Am început să am grijă. SADOVEANU, B. 39. Furnicile parcă intrase în pămînt, s-au mistuit de nu se știe ce s-au mai făcut. CREANGĂ, P. 264. Ce s-a făcut cu...? = ce s-a întîmplat cu...? Au venit împăratul... și n-am știut ce s-au făcut cu dînșii. SBIERA, P. 191. Cum se face că... (sau de... )? = cum se poate întîmpla că...?, cum e posibil că...? Fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-său ziua este porc și noaptea om. ISPIRESCU, L. 54. Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. II. (Exprimă faptul de a deveni, de a ajunge într-o anumită stare) 1. A ajunge, a deveni. De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț. ISPIRESCU, L. 2. Nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci și nici bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. CREANGĂ, A. 71. Cu întemeierea acestor state evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12. Să te faci, grîule, faci, Să te faci, grîule, nalt Și să stai la secerat Ca mîndra la sărutat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. ◊ Expr. A se face stăpîn pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forța. (Despre un drum) A se face în două = a se despărți, a se bifurca. Cînd ajung la moara nouă Calea lor se face-n două. COȘBUC, P. I 131. A se face dunăre (turbată) v. dunăre. A se face foc v. foc. A se face oale și ulcele (sau ulcioare) v. oală. A se face trup și suflet cu cineva v. trup. A se face (tot) una cu cineva v. unu. ◊ (Urmat de adjective predicative, împreună cu care formează locuțiuni verbale echivalente cu verbele derivate de la adjectivele respective) Moșul se făcu galben. DUNĂREANU, CH. 22. Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele. ISPIRESCU, L. 33. Cînd văzu pe voinic, se făcu... vînăt. ȘEZ. I 69. Du-te-acasă, fa buhoasă, Și te lă, te fă frumoasă. ib. V 16. ♦ A ajunge la vîrstă de..., la numărul de... la un total de... Tata se făcuse de șaizeci de ani cînd a murit. ▭ Mai am unu, mai am doi [ibovnici], Cu Fălică se fac trei. ȘEZ. I 174. ♦ (Urmat de determinări care indică o profesiune) A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Cînd voi fi mare, poate mă fac Inginer sau sondor. CASSIAN, H. 37. ◊ Tranz. Tata zicea că să mă facă profesor. SADOVEANU, P. M. 54. ♦ (Determinat prin «la loc» sau «iară») A ajunge din nou (ceea ce a fost înainte), a redeveni. Se făcuseră iară oameni. ISPIRESCU, L. 88. [Țugulea] se dete iară de trei ori peste cap și se făcu om la loc. id. ib. 315. ♦ (Despre preparate culinare etc.) A ajunge în starea potrivită pentru a fi folosit. V. reuși. Dulceața nu s-a făcut bine. ▭ Încetul cu-ncetul se face oțetul. 2. (Urmat de un nume predicativ exprimat printr-un infinitiv sau de o propoziție predicativă introdusă prin conj. «că», «să» sau loc. conj. «ca și cum») A se preface, a simula. Întoarse capul făcîndu-se că nu s-a întîmplat nimic și păși voinicește înainte. DUMITRIU, N. 150. La vorbă-n drum, trei ceasuri trecEa pleacă, eu mă fac că plec. COȘBUC, P. I 118. Mănîncă el acolo, bea bine, să ospătează, dar o dată se face ca și cum și-ar scăpa pălăria, și atunci toți îl văd. RETEGANUL, P. II 75. De vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu vă laud. EMINESCU, O. IV 201. ◊ (Urmat de un adjectiv predicativ) Se făcu bolnavă și sta zile întregi lîncezind în pat. BART, E. 61. Împăratul se făcu supărat. RETEGANUL, P. I 33. S-au făcut ca mort. SBIERA, P. 96. Toți ciobanii că fugea! Numai unul rămînea, Lîngă foc se întindea, Bolnăvior că se făcea. ALECSANDRI, P. P. 87. ◊ Expr. A se face niznai v. niznai.Intranz. (Popular, rar) Cînd a mai dezbrăca voinicul calul și o pune pielea jos, atunci fata împăratului să facă că se întinde și să împingă pielea cu picioarele în foc. SBIERA, P. 44. ♦ Intranz. (Urmat de determinări substantivale introduse prin prep. «pe») A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... A face pe grozavul. A face pe prostul. ▭ Cocheta face pe nevinovata. NEGRUZZI, S. I 65. ♦ Intranz. (Urmat de determinări substantivale introduse prin «pe») A juca rolul de..., a împlini funcția de... Fusese șofer la oraș și acum făcea pe mecanicul. DUMITRIU, V. L. 130. – Part. și: (învechit și regional) fapt (PĂSCULESCU, L. P. 39, TEODORESCU, P. P. 29).

A FACE fac 1. tranz. I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. ~o casă. ~ poezii. 2) (obiecte care necesită îngrijire) A aranja în ordinea cuvenită. ~ patul. 3) (avere, bani etc.) A aduna, sporind mereu. ◊ ~ banul cu ciocanul a câștiga ușor bani mulți. 4) (urmat de o propoziție complementară cu verbul la conjuctiv) A determina acționând într-un anumit fel. ~ să plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. ◊ A-l ~ (pe cineva) cum îi vine la gură a ocărî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. ~ un bine.Tace și face se spune despre cineva care înfăptuiește pe tăcute un lucru surprinzător. Una zice și alta face spune într-un fel și procedează altfel. Ușor de zis, greu de făcut (sau ușor a zice, greu ~) nu e ușor să rezolvi o problemă complicată. ~ pomană a) a dărui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. ~ abstracție a nu lua în considerare; a ignora. ~ uz de forță a folosi puterea în scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce să facă) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se împotrivi; a nu avea încotro. Ce are ~ ? a) ce importanță, ce legătură este? N-are ~ n-are importanță. 7) (supărări, necazuri, plăceri, bucurii etc.) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. ◊ A-i ~ cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o ~ bună (sau lată) a pricinui un mare rău. 8) (pictură, știință, politică etc.) A practica în mod sistematic. 9) (în îmbinări cu substantivul ce indică o instituție sau o formă de învățământ) A frecventa, studiind. ~ Universitatea. 10) (drumuri, distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ◊ A-și ~ drum (la cineva) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuând un lucru. ◊ ~ chindia a se odihni la chindii. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerează ideea de semnalizare) ~ (cuiva) cu degetul. ~ (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugerează ideea de transformare) ~ om (pe cineva).~ de ocară (sau de rușine) a compromite, atrăgând oprobriul public. ~ (pe cineva) din cal măgar a-și bate joc de cineva, înjosindu-l. ~ (pe cineva) cuc (sau tun) a-l îmbăta tare (pe cineva). ~ (cuiva) coastele pântece a bate tare pe cineva. ~ praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. ~ ochii mari a se mira. ~ fălci (burtă sau pântece) a se îngrășa. ~ genunchi a se evidenția urmele genunchilor la pantalonii purtați mult. 3) (sugerează ideea de îmbolnăvire) ~ gâlci. 4) (sugerează ideea de perpetuare a speciei) ~ copii. ~ fructe. ~ floare. 5) (sugerează ideea de relație) ~ prietenie.~ gură a face gălăgie. III. (împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbină): ~ chef a chefui. ~ glume a glumi. A-și ~ griji a se îngrijora. ~ dragoste (sau sex) a săvârși actul sexual; a se împerechea. 2. intranz. I. 1) A acționa după cum dictează împrejurările sau conștiința; a proceda. 2) (mai ales în superstiții) A vesti apariția (unui fenomen sau a unui eveniment). ~ a ploaie. 3) (în povești și în superstiții) A lega prin vrăji; a vrăji; a fermeca. ~ de dragoste. 4) A prezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a prețui; a costa. Cât face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac nouă. 6) A prezenta interes. Face să vezi acest oraș. 7) A fi convenabil. Face să zbori cu avionul. 8) (în vorbirea dialogată ca remarcă a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstanțial ce indică o direcție) A lua direcția; a se îndrepta; a apuca. ~ la stânga. ~ spre sat. 10) A căuta să apară altfel decât este. ~ pe deșteptul. II. (împreună cu onomatopeele formează locuțiuni verbale intranzitive) ~ hârști! ~ zdup. /<lat. facere

A SE FACE mă fac refl. I. 1) A avea loc accidental; a se întâmpla. Ce se face pe lume!Ce s-a făcut (cu cineva)? Ce s-a întâmplat (cu cineva)? S-a făcut! ne-am ințeles! 2) A se crea aparența; a se părea; a părea. Se făcea că zburăm. 3) A începe să fie; a deveni; a ajunge. ~ actor. ~ mare.~ nevăzut a dispărea. ~ de ocară (sau de rușine) a se compromite, atrăgându-și oprobriul public. 4) v. A SE PREFACE.~ mort în păpușoi a se preface. II. (în îmbinări) 1) (despre perioade ale zilei, fenomene sau stări ale naturii) ~ ziua. ~ frig. 2) (despre căi de comunicație) ~ drum. ~ pârtie. 3) (despre senzații sau sentimente) A i ~ dor. 4) (despre persoane sugerând ideea de procurare sau de obținere) ~ cu casă. ~ cu diplomă. 2. tranz. A trece dintr-o stare în alta; a deveni. ~ medic. /<lat. facere

face v. (activ) 1. a crea: Dumnezeu a făcut lumea; 2. a produce: via face struguri; 3. a naște: a făcut un băiat; 4. a fabrica: fierarul face cuie; 5. a construi: a face o casă; 6. a forma: a face un unghiu; 7. fig. a compune: a face versuri; 8. a institui: a face spitale, școale; 9. a alege: l’a făcut Domn; 10. fig. a numi, a porecli: l’a făcut prost; 11. a lucra, a executa: a face bine, rău; a face cuiva, a-1 vrăji, a-l fermeca (expresiune eufemistică, poporul evitând a numi vraja): doară tu mi-ai făcut ceva, că nu te mai pot uita POP.; 12. a practica o carieră: a face pe medic; 13. a juca un rol pretențios: face pe marele; 14. a aduna, a câștiga: a făcut stare; 15. a găti, a pregăti: a face bucate, patul; 16. a cauza: a face bucurie, rușine; 17. a îndupleca: l’am făcut să plece; 18. a încheia: a face pace. ║ (neutru) 1. a trăi, a petrece: ce mai faci? 2. a prețui: cât face? 3. fig. a merita, a se cuveni: nu face să... ║ (reciproc) 1. a deveni: mi s’a făcut dușman; 2. a căpăta: i s’a făcut foame, sete; 3. a se preface: se face că nu știe; 4. a-i se arăta (în vis): Țugulea visa un vis..., se făcea că el era într’o grădină frumoasă ISP. [Lat. FACERE].

fac, făcut, a fáce v. tr. (lat. fácio, fácere, fac [din aceĭașĭ răd. cu vgr. tithemi, pun, și scr. dadhâmi, pun, fac]; it. fare, pv. fr. faire, sp. hacer, pg. fazer. – Imperat. fă! Nu face! V. edi-fic perfect). Creez, formez: Dumnezeŭ a făcut lumea. Produc: vița face poamă. Nasc, făt, daŭ la lumină: femeĭa a făcut un băĭat, pisica niște puĭ, găina un oŭ. Fabric: a face sîrmă. Construesc: a face o casă. Descriŭ, execut, formez: a face un unghĭ. Compun, scriŭ: fac versurĭ. Operez, execut, realizez: a face o minune, un bine, o pomană. Comit: a face o crimă. Instituĭ, înființez: a face un spital. Formez, instruesc: a face un elev. Determin un curent în mulțime: învățăturile luĭ Socrate aŭ făcut școală. Aleg, numesc: Romaniĭ l-aŭ făcut pe Cincinat dictator. Numesc, taxez, calific: l-a făcut „porc”. Exercit, practic, mă ocup de: a face avocatură (saŭ pe avocatu), a face politică, știință. Studiez, urmez, îs student în: a face dreptu, a face școala de agricultură. Joc un rol pe scenă saŭ în vĭață, caut să par (după fr.): a face pe Cezar, a face pe generosu. Adun, cîștig: a face avere, banĭ. Așez, prepar: a face patu (pentru culcare, în opoz. cu strîng), a face bucate. Cauzez, inspir: a face milă, plăcere cuĭva. Înduplec, silesc: l-am făcut să plece. Încheĭ: a face pace. V. intr. Valorez, egalez: acest cal face o mie de francĭ, 2 cu 2 fac 4. Merit osteneală: expozițiunea face s’o vezĭ, face să te ducĭ s’o vezĭ. V. refl. Devin, ajung: mă fac mare, mă fac dușman cuĭva. Ĭaŭ cariera: mă fac preut. Mă prefac: mă fac că nu văd, mă fac bolnav. Capăt, mă cuprinde: mi s’a făcut foame. A face cuĭva cu ochĭu, din ochĭ (sing.), a-ĭ face semn cu ochĭu. A face cuĭva de năjit, a-l descînta de năjit. A-ĭ face cu ulcica, a-ĭ pune ulcica, a-l fărmăca întrebuințînd o ulcică (cum fac babele). A ĭ-o face cuĭva, 1) a-l fărmăca, 2) a te răzbuna pe el. Vrăbiile fac a ploaĭe, daŭ semne de ploaĭe. Acest copil face a om mare, trage, menește a om mare, denotă că va ajunge om însemnat. Mi s’a făcut de ducă, mi s’a făcut dor de ducă, de plecare. Fă-te’n coace, vino’n coace. A te face undeva, a te duce, a apărea undeva: ĭa fă-te și tu pintre eĭ, să vezĭ cum fug toțĭ! Ce maĭ facĭ? formulă de a întreba pe cineva cum o duce cu sănătatea, cu afacerile. Ce are a face? ce importă? ce legătură are cu? Ce să mă fac? ce să devin, ce să ajung (nenorocitu de mine)? Nu maĭ știŭ ce să fac, îs desperat. Se făcea că eram într’o grădină, visam că eram într’o grădină. Ceaĭu face bine la tuse (orĭ tusiĭ), te vindecă de tuse. A face pe (fr. faire le), a fi saŭ a te preface că: acest pungaș face pe onestu, acest om face pe îngrijitoru de bolnavĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

face2 (a se ~) (a deveni, a se preface) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fac, 3 sg. se face, imperf. 1 sg. mă făceam, perf. s. 1 sg. mă făcui, m.m.c.p. 1 pl. ne făcuserăm; conj. prez. 1 sg. să mă fac, 3 să se fa / (în formule fixe) facă-se (Facă-se voia Ta!); imper. 2 sg. afirm. fă-te, neg. nu te face; ger. făcându-mă; part. făcut corectat(ă)

face1 (a ~) (a făuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fac, 3 sg. face, 2 pl. faceți, imperf. 1 făceam, perf. s. 1 sg. făcui, m.m.c.p. 1 pl. făcuserăm; conj. prez. 1 sg. să fac, 3 să fa; imper. 2 sg. afirm. , neg. nu face; ger. făcând; part. făcut

face (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fac, 1 pl. facem, 2 pl. faceți; imper. fă, neg. nu face; part. făcut

avea a face/avea de-a face loc. vb.

face vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fac, 1 pl. facem, 2 pl. faceți; imper. 2 sg. fă, neg. nu face; part. făcut

face (ind. prez. 1 pl. facem, 2 pl. faceți, imper. negativ nu face)

fac, facem 1 pl., nu face ! impr. negativ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACE vb. 1. v. executa. 2. v. fabrica. 3. v. confecționa. 4. v. realiza. 5. a efectua, a executa, a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 6. v. desfășura. 7. v. întâmpla. 8. v. construi. 9. v. găti. 10. a da. (A ~ o gaură.) 11. v. pregăti. 12. v. lustrui. 13. v. aprinde. 14. v. redacta. 15. v. opera. 16. v. întreprinde. 17. v. juca. 18. a efectua. 19. v. profesa. 20. v. studia. 21. v. proceda. 22. v. naște. 23. v. făta. 24. v. procrea. 25. v. oua. 26. v. rodi. 27. v. produce. 28. v. institui. 29. v. administra. 30. (fam.) a trage. (A ~ un chef.) 31. v. comite. 32. v. inventa. 33. v. crea. 34. v. deveni. 35. v. deveni. 36. v. transforma. 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ neom.) 38. v. simula. 39. v. convinge. 40. v. provoca. 41. v. stârni. 42. v. constrânge. 43. v. predestina. 44. v. vrăji. 45. v. prevesti. (~ a...) 46. v. contracta. 47. v. economisi. 48. v. costa. 49. v. valora. 50. a merita. (Dai un ban, dar ~.) 51. v. desemna. 52. v. califica. 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se ~ seara, pleacă.) 54. v. zice. 55. v. parcurge.

FACE vb. 1. a executa, a realiza, (pop. și fam.) a meșteri, a meșterui. (~ o ladă; ce ~ acolo?) 2. a fabrica, a produce. (În uzină se ~ 100 de automobile pe zi.) 3. a confecționa, a executa, a fabrica, a produce. (A ~ noi sortimente de îmbrăcăminte.) 4. a efectua, a executa, a împlini, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (Am ~ tot ce mi-ai dat.) 5. a efectua, a executa a făuri, a înfăptui, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 6. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a îndeplini, a întreprinde, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă) 7. a se întîmpla. (Cum a zis, așa s-a ~.) 8. a clădi, a construi, a dura, a înălța, a ridica, a zidi, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A ~ o nouă școală.) 9. a găti, a pregăti, a prepara, (înv. și pop.) a preface, (Transilv. și Ban.) a păzi, (Transilv.) a socăci. (~ mîncarea.) 10. a da. (A ~ o gaură.) 11. a aranja, a pregăti. (~ patul.) 12. a lustrui, a văcsui, (Bucov.) a puțui, (prin Transilv. și nordul Munt.) a puțului. (A ~ cuiva încălțămintea.) 13. a aprinde, a ațîța. (E frig, trebuie să ~ focul.) 14. a alcătui, a compune, a concepe, a elabora, a formula, a întocmi, a redacta. (El a ~ raportul.) 15. a efectua, a opera. (A ~ unele modificări pe text.) 16. a efectua, a întreprinde. (A ~ studii ample.) 17. a juca. (~ un șah cu mine?) 18. a efectua, a executa, a îndeplini, a presta, a-și satisface. (~ serviciu! militar.) 19. a exercita, a practica, a profesa, (înv.) a metahirisi, a profesui. (~ avocatura.) 20. a studia, a urma. (~ medicina.) 21. a proceda. (~ cum crezi!) 22. a naște, (înv. și pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 23. a făta, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.) 24. a procrea, (înv. și pop.) a zămisli. (Un bărbat care ~ un copil.) 25. a oua. (Găina a ~ două ouă.) 26. a da. a produce, a rodi. (Pomul ~ multe mere.) 27. a da, a produce. (Solul ~ rod bogat.) 28. a institui, a stabili. (~ legi.) 29. a administra, a aplica. (A ~ cuiva un tratament.) 30. (fam.) a trage. (A ~ un chef.) 31. a comite, a făptui, a săvîrși, (înv.) a plini. (A ~ o infracțiune.) 32. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 33. (BIS.) a crea, a zidi. (Biblia scrie că Dumnezeu a ~ lumea.) 34. a deveni, (prin Transilv.) a apuca. (S-a ~ destul de măricel.) 35. a deveni. (S-a întîmplat să se ~ om de treabă.) 36. a deveni, a se preface, a se transforma. (Totul s-a ~ scrum.) 37. a preface, a schimba, a transforma. (Băutura, din om te ~ neom.) 38. a se preface, a simula, (reg.) a se marghioli, (înv.) a se fățărnici. (Se ~ că e nebun.) 39. a convinge, a decide, a determina, a hotărî, a îndupleca, (înv.) a îndemna, a pleca. (L-a ~ să vină.) 40. a cauza, a crea, a da, a determina, a pricinui, a produce, a provoca, a stîrni. (Medicamentul îi ~ o senzație de...) 41. a (se) produce, a (se) provoca, a (se) stîrni. (A ~ mare vîlvă.) 42. a constrînge, a forța, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să mărturisească.) 43. a destina, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti, a ursi. (Sînt ~ să fie fericiți.) 44. a descînta, a fermeca, a meni, a ursi, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (Ii ~ cu ulcica.) 45. a prevesti. (~ a...) 46. a căpăta, a contracta, a lua, (pop.) a prinde. (A ~ o gripă.) 47. a acumula, a aduna, a agonisi, a economisi, a strînge, (pop.) a chivernisi, (reg.) a priștipi, a răgădui, n sclipui, (Transilv.) a mirui, (Olt. și Munt.) a scofeli, (Ban.) a stăci, (Transilv. și Maram.) a șporoli, (prin Maram.) a zorobi, (fig.) a prăsi. (A ~ o adevărată avere.) 48. a costa, a fi, a reveni, (rar) a prețui, (înv. și reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cît ~ metrul de stofă?) 49. a prețui, a valora, (rar) a prețălui, (pop.) a plăti. (Obiectul acesta ~ o mie de lei.) 50. a merita. (Dai un ban, dar ~.) 51. a desemna, a numi, a pune, (înv. și pop.) a orîndui, (înv.) a provivasi, a rîndui. (L-a ~ ministru al său.) 52. a califica, a numi, (fig. și fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.) 53. a se ivi, a se lăsa, a sosi, a veni. (Cum se ~ seara, pleacă.) 54. a spune, a zice. (El ~: – Nu vreau!) 55. a merge, a parcurge, a străbate. (~ zilnic 10 km.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

face (fac, făcut), vb.1. A înfăptui, a produce. – 2. A crea, a izvori. – 3. A da formă. – 4. A construi, a dura, a edifica. – 5. A plăsmui, a imagine, a scrie, a picta. – 6. A naște, a da viață, a aduce pe lume. – 7. A rodi, a da roade. – 8. A produce, a provoca. – 9. A transforma, a preface, a deveni. – 10. A însuma, a valora. – 11. A petrece, a parcurge un interval de timp. – 12. A săvîrși, a făptui, a comite. – 13. A executa, a practica, a exercita. – 14. A se ocupa cu ceva. – 15. A se afla, a se găsi. – 16. A pregăti, a aranja. – 17. A curăța. – 18. A întocmi, a elabora. – 19. A aprinde. – 20. A găti, a pregăti. – 21. A împărți cărțile de joc. – 22. A proceda, a se comporta. – 23. A se descurca. – 24. A stabili, a introduce. – 25. A ține, a efectua, a organiza. – 26. A vorbi, a rosti. – 27. A vrăji, a fermeca. – 28. A pricinui, a cauza. – 29. A se îndrepta, a o lua spre. – 30. (Refl.) A deveni, a ajunge. – 31. (Refl.) A se preface, a se preschimba. – 32. A se produce, a se ivi. – 33. (Refl.) A crește, a se forma. – 34. (Refl.) A se arăta. – 35. (Refl.) A părea, a da impresia. – 36. (Refl.) A se abate, a se îndepărta. – 37. (Refl.) Cu prep. pe, a dobîndi, a căpăta. – 38. (Refl., impersonal) Merită, se cuvine, se cade. – 39. (Refl. cu dat.) A-și căuta: își făcea de lucru pe lîngă vatră (Rebreanu). – 40. (Cu pron. dat. și acuz.) A i-o plăti cuiva, a se răzbuna: eram în adevăr hotărîtă să i-o fac (Bassarabescu). – 41. (Imperativ) Du-te, mergi; exprimă un imperativ atenuat: pînă una alta, fă de te spală (Galaction). – Mr. fac, faptă, fațire; megl. fac, fat, istr. facu, facut. Lat. facĕre (Diez 182; Pușcariu 566; Candrea-Dens., 534; REW 3128; DAR); cf. it. fare (sard. fakere), prov., fr. faire, sp. hacer, port. fazer. V. și Gust. Rudberg, Le développement de facere dans les langues romanes, Paris 1873. Sensul de „a naște, a da viață” (6) apare de asemenea în mai multe multe dialecte it. Sensul 41 este frecvent în v. it. (cf. Dante, Inferno, XVII, 93: Fa che tu m’abbracce). Der. facere, s. f. (fapt, act; acțiune; înv., operă; creație; naștere); făcaș, s. m. (înv., vrăjitor, vraci); făcător, s. m. (înv., creator, autor), der. cu suf.ător, l-a înlocuit pe făptor și este la rîndul lui deplasat de făptuitor, păstrat numai în comp. binefăcător, adj. (care face bine); răufăcător, s. m. (criminal); făcătură, s. f. (vrajă, farmec); făcut, s. n. (muncă, activitate; naștere; vrajă); aface, adv. (în expresia a avea aface, a avea legătură), de la inf. a face, cf. afacere; contraface, vb., reconstituit pe baza fr. contrefaire; desface, mr. disfeațire, vb. (a desface; a deschide, a destupa; a anula; a dezdoi); preface, mr. prifac, prifațire, megl. prufac, vb. (a modifica, a transforma, a reface; refl., a se transforma; refl., a simula, a se preface), după Pușcariu 1371 reprezintă un lat. *per-facĕre (în loc de perfĭcĕre), cu ultimul sens împrumutat din rus. pritvorjati sja (mai probabil este o formație neologică, din sec. XIX, ca prefira, pregăti, etc.); prefăcătorie, s. f. (simulare; ipocrizie); prefăcut, adj. (transformat, ipocrit); reface, vb. (a face din nou, a restaura), formație neol. Cf. fapt, făptură. Der. neol. factaj, s. n. (distribuire la domiciliu), din fr. factage; factice, adj. (fictiv; artificial), din fr. factice; facțiune, s. f. (bandă; grupare politică), din fr. faction; facțios, adj. (care face parte dintr-o facțiune), din lat. factiosus, prin intermediul fr. factieux; factor, s. m. (poștar), din lat. factor, prin intermediul fr. facteur (se eccentuează factor și factor, pentru sensul 2); factorie, s. f. (agenție), din sp. factotum, s. m., din lat., prin intermediul fr.; factură, s. f., din fr. facture; factura, vb., din fr. facturer; facturier, s. n., din fr. facturier.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

face, fac, (fa), vb. tranz. – În expr. a face pe cineva = a arunca vrăji; a vrăji. – Lat. facere „a face, a înfăptui” (Șăineanu, DER, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FACA, Constantin (Costache) (c. 1800-1845, n. București), scriitor român. Autor de fabule, este cunoscut mai ales prin piesa de teatru „Comodia vremii” (reintitulată de I. Heliade Rădulescu, editorul ei, „Franțuzitele”), în care satirizează galomania.

FACÁ tc. „sărăcie”. 1. – C., scriitorul; – C. și l. (D. Buc; I Div). 2. Făca, Vlad (17 BI 167); Făcea, fam.

AGE QUOD AGIS (lat.) fă ceea ce faci – Plaut, „Persa”, 650. Fii atent la ceea ce faci. V. și Quidquid agis, prudenter agas et respice finem.

DE NIHILO FERI NIL POSSE (lat.) din nimic nu se poate face nimic – Lucrețiu, „De rerum natura”, 2, 287.

FACIAS IPSE QUOD FACIAMUNS SUADES (lat.) fă tu însuți ceea ce ne sfătuiești pe noi să facem – Plaut, „Asinaria”, act. III, scena 3, 40.

FIAT IUSTITIA, PEREAT MUNDUS! (lat.) să se facă dreptate (chiar de-ar fi) să piară lumea! – Quintus Mucius Scaevola. Legea trebuie aplicată în orice condiții, dreptatea trebuie instaurată cu orice preț.

FIAT LUX! (lat.) să se facă lumină! – „Geneza”, I, 3. Căpătând un sens profan, aceste cuvinte au devenit deviza rațiunii care luminează, alungând întunericul ignoranței.

FIAT VOLUNTAS TUA! (lat.) fie voia Ta, facă-se voia Ta! – Cuvinte din rugăciunea „Pater Noster” (Tatăl nostru) care se folosesc când cineva își exprimă, cu resemnare, acordul sau supunerea față de o hotărâre sau decizie.

NATURA NON FACIT SALTUS (lat.) natura nu face salturi – Idee formulată de Leibniz în „Nouveaux essais sur l’entendement humain”, IV, 16 și reluată de Linné. Sintetizează concepția fixistă asupra naturii vii.

NIL ACTUM CREDENS, CUM QUID SUPERESSET AGENDUM (lat.) nimic (nu poate fi) considerat încheiat, câtă vreme mai rămâne ceva de făcut – Lucan, „Pharsalia”, II, 657.

PATERE QUAM IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o – Varianta latină a unei sentințe atribuite lui Pittacos, unul dintre cei șapte înțelepti ai Greciei antice.

QUIDQUID AGIS, PRUDENTER AGAS ET RESPICE FINEM (lat.) orice ai face, fă cu băgare de seamă și ai în vedere sfârșitul – „Gesta Romanorum” (culegere de povestiri, legende, anecdote inspirate din istoria poporului roman, datând din sec. 14). 103. V și Age quod agis.

UBI SOLITUDINEM FACIUNT PACEM APPELLANT (lat.) acolo unde fac pustiu spun că fac pace – Tacit, „De vita Agricolae”, 30. Cuvintele prin care eroul caledonian Calgacus înfierează pe romani, care prădau și pustiau ținuturile cucerite de ei.

(A face) capul calendar (sau călindar). Expresia e veche și trebuie să fi pornit de la faptul că un calendar e o „mică enciclopedie”, conținind numeroase cifre și date astronomice, istorice, biografice etc., care nu poi fi lesne memorate. De aici, vorba populară: „a face cuiva capul călindar”, care înseamnă „a zăpăci”. Astfel e folosită expresia de Coșbuc, în versurile: „Tu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu se poate!”, sau de Mihail Sadoveanu, în romanul Mitrea Cocor: „Cu prostiile voastre îmi faceți capul călindar”. FOL.

Fiat lux (lat. „Să se facă lumină!”) – Cuvintele sînt originare din prima carte a bibliei („Geneza”, cap. 3), unde se povestește facerea lumii: „Dumnezeu a zis: să fie lumină și lumină se făcu!” Dar parcă presimțind că cel care va face într-adevăr lumină va fi omul, generațiile trecute au făurit din aceste cuvinte biblice o deviză a științei. Deseori întîlnim în iconografie această inscripție. De pildă, Gutenberg, inventatorul tiparului, este reprezentat cu un sul de hîrtie desfăcut, pe care scrie Fiat lux! Dar expresia mai poate fi întrebuințată cînd se cere elucidarea unui proces, a unei controverse ș.a.m.d., în care caz cuvîntul lux (lumină) capătă înțelesul figurat de clarificare, de deslușire. În Oda bahică a lui Șt.O. Iosif, strofa a treia cuprinde și expresia și legenda ei: „În beția lui divină Lumea el cînd o născu, « Fiat lux » – cu gura plină Zise – și pe loc lumină Se făcu…” BIB.

Laissez faire, laissez passer (fr. textual: „Lăsați să facă, lăsați să treacă”, iar liber: „treacă-meargă!”) – E o frază celebră în care se află rezumată o întreagă doctrină economică, lansată în Franța și Anglia în secolul al XVIII-lea. Ea preconiza totală libertate în materie de comerț: suprimarea impozitelor indirecte, desființarea taxelor vamale, protecționiste („lăsați să treacă”), libera concurență etc. Reprezentanții mai de seamă ai acestei școli liber-schimbiste au fost Adam Smith și David Ricardo în Anglia și Jean Baptiste Say în Franța. Dar paternitatea acestor cuvinte e atribuită unui… medic, François Quesnay, doctorul lui Ludovic al XV-lea care, după cum vedem, dădea... rețete și în probleme de ordin comercial! Cu vremea, maxima de mai sus și-a luat libertatea să pătrundă și în alte domenii: în politică, în presă etc., înțelegîndu-se prin ea un sistem în care forurile conducătoare se abțin de a interveni. lar ca expresie, laissez-faire indică o îngăduință vecină cu dezmățul. ȘT.

Me, me, adsum qui feci! (lat. „Eu, eu am făcut-o!”) – hemistih al lui Vergiliu din Eneida (cartea IX, versul 427). E strigătul pe care-l scoate tînărul troian Nisus, încercînd astfel să îndepărteze loviturile ce-l amenințau pe prietenul său Euryalus. Numele acestora au rămas sinonime cu al prieteniei credincioase pînă la moarte. De aceea expresia „Me, me, adsum qui feci!” se citează ca o dovadă de suprem devotament față de un tovarăș drag, a cărui vinovăție o preluăm sau pentru care ne primejduim chiar viața. LIT.

Natura non facit saltus (lat. "Natura nu face salturi) – aforism științific, enunțat ca o lege de către filozoful german Leibniz, în lucrarea Noi eseuri asupra intelectului uman (IV, 16), în anul 1704. Leibniz se referea la domeniul biologic, în sensul că natura nu evoluează brusc la o nouă specie, ci ajunge la ea în mod treptat, prin evoluție lentă. Naturalistul suedez Linné a aplicat această axiomă la lumea plantelor (Philosophia botanica, 77); și, cu timpul, ea s-a extins și la alte domenii. ȘT.

Nihil agere delectat (lat. „E o încîntare să nu faci nimic”) – Cicero, în De oratore (II, 24). Veche locuțiune latină la adresa leneșilor, a fost înlocuită de expresia italiană modernă : Dolce farniente (vezi la litera D.) LIT.

On ne fait d’omelettes sans casser des œufs – (fr. „Nu faci omletă fără să spargi ouăle”) – Vorbe atribuite contelui Petru de Pahlen, guvernatorul Petersburgului. Organizînd un complot care a dus la detronarea țarului Pavel I, el a rostit cuvintele de mai sus la o întrunire a conspiratorilor din 23 martie 1801. În realitate, contele Pahlen a folosit o veche zicală franceză, care semnalează că nimic nu se face fără riscuri și investiții. IST.

Patere quam ipse fecisti legem (lat. „Suportă legea pe care tu însuți ai făcut-o”) – Acest adagiu poate fi folosit în două feluri: 1. ca avertisment (trebuie tu cel dintîi să te supui principiilor pe care le-ai stabilit) și 2. ca sancțiune (ți se aplică ție legea pe care ai făcut-o pentru alții). Adagiul latin este traducerea unei cugetări a lui Pittakos din Mitilene, unul dintre cei șapte înțelepți ai Greciei. LIT.

Quod tibi fieri non vis, alteri non feceris (lat. „Ceea ce nu vrei să ți se facă ție, să nu faci nici tu altuia”) – maximă a împăratului roman Alexandru Sever (222-235). Luptînd cu strășnicie împotriva abuzurilor și corupției, a adoptat această deviză care a devenit proverb în multe graiuri. Noi spunem: Ce ție nu-ți place, altuia nu face. IST.

Si c’est possible, Madame, c’est fait; si cela n’est pas possible, cela se fera (fr. „Dacă este posibil, Doamnă, s-a făcut; dacă nu este posibil, se va face”) – Fraza aparține lui Charles Calonne, controlorul general al finanțelor din vremea lui Ludovic al XVI-lea. În anul 1785, regina Maria Antoaneta avea nevoie de o sumă fabuloasă pentru cheltuielile ei personale. Ezitînd să indice imediat cifra, a început prin a-i spune: „Ceea ce vă cer, domnule Calonne, e poate foarte greu de îndeplinit”, – la care vistiernicul s-a grăbit să dea faimosul răspuns de mai sus. Fraza e folosită de cei ce sînt gata cu orice preț să satisfacă dorința cuiva, de cei ce pretind că nu cunosc cuvintul „imposibil” (Vezi: Impossible, n’est pas un mot français). IST.

Vestis virum reddit (lat. „Haina face pe om”) – Dicton vechi care a devenit proverb în multe alte limbi: L’homme et l’habit (fr.), Kleider machen Leute (germ.), Haina face pe om (rom.)... Adică: prețuirea omului după înfățișare. Francezii au și o zicală cu sens contrar: L’habit ne fait pas le moine (Haina nu-l face pe călugăr). Noi spunem: Omul cinstește haina. Așadar: să nu ne luăm după aspectul exterior, după aparențe. FOL.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs.

a duce / face casă bună expr. a se înțelege perfect; a se potrivi perfect.

a face (pe cineva) bumbac expr. a bate tare de tot (pe cineva).

a face (cuiva) buzunar expr. (friz.) a tăia clientul cu briciul pe un obraz.

a face (cuiva) cafeaua expr. a complota împotriva cuiva; a se răzbuna (pe cineva).

a face (cuiva) capul calendar expr. a zăpăci (pe cineva) vorbind foarte mult.

a face (cuiva) capul drojdie expr. a zdrobi capul (cuiva).

a face (cuiva) capul mare expr. (intl.) a izbuti să convingă (pe cineva) de necesitatea unei acțiuni.

a face (cuiva) cheie expr. (intl.) a întinde o cursă (cuiva).

a face (cuiva) în ciudă expr. (intl.) a necăji intenționat (pe cineva).

a face (pe cineva) îngeraș expr. (iron.) a ucide (pe cineva).

a face (pe cineva) ciulama expr. a bate tare de tot (pe cineva).

a face (pe cineva) covor expr. (intl.) a bate (pe cineva) după ce a fost înfășurat într-un covor, pentru ca loviturile să nu lase urme.

a face (pe cineva) un dans expr. a dansa (cu cineva).

a face (pe cineva) din cal măgar expr. 1. a discredita. 2. a umili.

a face (pe cineva) din vorbe expr. a păcăli (pe cineva), a înșela (pe cineva).

a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf (cu cineva).

a face (pe cineva) fluturaș expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a avorta.

a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide (pe cineva).

a face (cuiva) harachiri expr. 1. a ucide (pe cineva), a distruge (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva), a pune în situație de inferioritate (pe cineva).

a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea expr. a bate tare de tot (pe cineva sau ceva).

a face (pe cineva) o înghețată expr. a invita (pe cineva) la o înghețată.

a face (ceva) la meserie expr. a face (ceva) la perfecție / într-o manieră ireproșabilă / fără cusur.

a face (ceva) la stânga expr. (iron.) a fura (ceva).

a face (pe cineva) marț expr. 1. a învinge (pe cineva) la jocul de table, fără ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului. 2. a surclasa / a învinge (pe cineva) fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârșitoare asupra unui rival.

a face (cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva).

a face (pe cineva) nod de cravată expr. a bate (pe cineva) foarte rău.

a face (cuiva) ochi dulci expr. a încerca să cucerească (pe cineva).

a face (cuiva) onoarea expr. (intl.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva).

a face (pe cineva) pachet expr. a expedia (pe cineva) rapid și fără voia acestuia undeva.

a face (pe cineva) pastramă expr. a bate foarte rău (pe cineva).

a face (pe cineva) piftie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a face (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă.

a face(pe cineva) praftură expr. 1. a face (pe cineva) de râs. 2. a mustra / a ocărî (pe cineva).

a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a tăia un client cu briciul pe ambii obraji.

a face (cuiva) spinarea burduf expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a face (pe cineva) o spumă expr. a invita (pe cineva) la o bere.

a face (cuiva) telefon expr. (intl.) a tăia (pe cineva) cu cuțitul pe obraz.

a face afiș expr. 1. a bate rău de tot. 2. (intl.) a tâlhări.

a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocărî (pe cineva) adresându-i injurii și vorbe grele.

a face alișveriș expr. (înv.) a cumpăra de la cineva o cantitate mare de marfă.

a face arșice expr. a face fărâme / țăndări; a distruge.

a face avansuri cuiva expr. a încerca să cucerească pe cineva / să obțină prietenia sau dragostea cuiva.

a face avion expr. 1. a comite un viol în grup, a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie. 2. (deț.) a transmite un mesaj.

a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca.

a face bășcălie expr. a ironiza, a batjocori.

a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba.

a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distanță, un sărut simbolic, cu vârful degetelor.

a face blatul expr. 1. a călători într-un mijloc de transport în comun fără a achita costul călătoriei. 2. a urmări un spectacol fără a achita biletul. 3. a lua parte la acțiuni ilicite.

a face bot expr. a se bosumfla, a-și țuguia buzele de supărare.

a face bulbuci expr. (er.) a ejacula.

a face bumbac expr. (tox.d. un toxicoman aflat în sevraj) a reutiliza țesătura folosită inițial la filtrarea drogului pregătit pentru injectare, în speranța găsirii unor reziduuri de drog.

a face ca toți dracii expr. a face scandal, a se comporta violent.

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a face cărțile expr. (glum.) a turna băuturile în pahare.

a face cezariană prin autobuze expr. (adol.d. hoți) a fura din poșetă prin tăierea acestora.

a face ches expr. (înv.) a tăia capul cuiva.

a face cinci ori cinci douăzeci și cinci expr. (intl.) a fura.

a face cinste expr. a plăti consumația unei persoane invitate la restaurant, la cofetărie etc.

a face ciocu’ mic expr. (mil.) a tăcea din gură (în fața superiorilor).

a face clăbuci expr. a fi furios.

a face contorul expr. (d. homosexuali) a avea un contact sexual.

a face cuie expr. a-i fi foarte frig.

a face cuiva pardesiu de scânduri expr. a ucide pe cineva.

a face cum îl taie capul expr. a acționa conform propriilor dorințe / după bunul plac.

a face curățenie expr. 1. (intl.) a fura totul. 2. (în sport) a câștiga toate probele, punctele, trofeele unei competiții.

A FACE CURTE UNEI FEMEI a clopoți, a trage clopotele (cuiva), a vrăji.

a face dâră prin barbă expr. (fig.) a lua inițiativa, a face primul pas.

a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.

a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide.

a face din alb negru și din negru alb expr. 1. a avea o mare putere de convingere. 2. a fi inconsecvent.

a face economie de lumină expr. (glum.) a dormi.

a face elice expr. (d. bărbați) a schimba de mai multe ori poziția partenerei în timpul actului sexual.

a face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților.

a face eveniment expr. (deț.) 1. a provoca dezordine în penitenciar astfel încât gardienii să fie pedepsiți. 2. a se automutila pentru a fi transferat la infirmerie.

a face felul cuiva expr. 1. a ucide pe cineva. 2. a cauza cuiva un rău. 3. a deflora / a dezvirgina pe cineva.

a face fețe-fețe expr. 1. a-și schimba subit fizionomia, culoarea feței. 2. a se simți foarte încurcat; a se tulbura, a se zăpăci.

a face figura (cuiva) expr. 1. a dezamăgi (pe cineva), a decepționa (pe cineva). 2. a păcăli (pe cineva), a înșela (pe cineva).

a face frumos expr. a se umili, a accepta un compromis.

a face furori expr. a provoca senzație / admirație.

a face gagicării expr. (d. bărbați) 1. a avea succes la femei. 2. a avea mai multe iubite în același timp.

a face galerie expr. a susține echipa sportivă sau formația / trupa muzicală favorită prin încurajări zgomotoase.

a face gât / gură expr. 1. a-și exprima nemulțumirea în mod vehement; a emite pretenții la ceva. 2. a face scandal.

a face grații expr. (peior.) 1. a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate. 2. a fi exagerat de pretențios.

a face hai expr. 1. a face scandal / gălăgie; a se manifesta zgomotos. 2. a fi exagerat de pretențios.

a face harim-narim expr. (intl.) a fura.

a face hau-hau expr. (iron.d. șefi) a face scandal, a admonesta un subordonat.

a face hărți expr. (pop.d. bărbați) a avea poluție nocturnă; a ejacula în somn.

a face huța-huța expr. (er., glum.) a avea contact sexual.

a face jocul cuiva expr. a servi (conștient sau nu) interesele cuiva.

a face labă expr. 1. a se masturba. 2. a lenevi, a pierde timpul.

a face lampa mică expr. a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.

a face lapte bătut expr. (în limbajul recuperatorilor) a distruge locuința sau localul cuiva.

a face lumină expr. a lămuri / a clarifica o situație.

a face maci roșii la colțul gurii expr. (intl., înv.) a muri împușcat.

a face manivelă / zgudu expr. (iron.) a se masturba.

a face mașina cuiva expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

a face melodii expr. (intl.) a furniza informații poliției.

a face mișto expr. a ironiza, a batjocori.

a face mofturi expr. a fi exagerat de pretențios.

a face mușama expr. (înv.) a mușamaliza; a ascunde o greșeală care ar trebui pedepsită.

a face mutre expr. 1. a fi exagerat de pretențios. 2. a se manifesta ostil față de cineva.

a face muzică expr. (intl.) a se plânge, a protesta.

a face nani expr. (în limbajul copiilor mici) a dormi.

a face nasoale (cuiva) expr. a sâcăi (pe cineva), a șicana (pe cineva); a face rău (cuiva).

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios.

a face număru’ cinci expr. a fura.

A FACE O ALUZIE a arunca pastila, a-i bate (cuiva) pontul, a da un bobârnac.

a face o escală / o haltă / o haltă de ajustare expr. (glum.) a se opri la un restaurant etc. (pe drumul de la serviciu spre casă).

a face o foiță expr. (cart.) a participa la o partidă de cărți (mai ales de pocher).

A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.

a face o hara-para expr. a provoca învălmășeală / vânzoleală.

a face o laie expr. a eșua, a nu izbuti, a suferi un eșec.

a face o linie expr. (tox.) a întinde pulberea de cocaină pe o suprafață plană și netedă, cu ajutorul unei coli de hârtie sau a unei lame de ras, în vederea inhalării ei printr-un mic cornet de hârtie.

a face o tablă expr. a juca o partidă de table.

a face o talpă expr. a face o plimbare, a ieși la plimbare.

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate.

a face oblonul expr. a face cu ochiul.

a face ochi expr. a se trezi, a se trezi din somn.

a face opturi expr. 1. a parcurge un traseu de forma cifrei opt într-un poligon auto. 2. a-și undui șoldurile în timpul unui act sexual.

a face palancă expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex.

a face paradă (de ceva) expr. a face (ceva) în mod ostentativ, a se făli (cu ceva), a face caz (de ceva).

a face paralele expr. a fi valoros / de preț.

a face pânze de păianjen expr. (glum.d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.

a face pe boierul expr. 1. a se fuduli, a se grozăvi. 2. a fi generos în mod ostentativ.

a face pe bufonul expr. 1. a se complăcea în ipostaza de obiect de batjocură celor din jur. 2. a-i distra pe cei din jur cu glume.

a face pe cineva cu ou și oțet expr. a mustra / a ocărî pe cineva.

a face pe cineva făraș expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a face pe dracul în patru expr. a face tot posibilul, a se folosi de toate mijloacele pentru atingerea unui scop.

a face pe mironosița expr. (peior.) a-și lua aere de nevinovăție, a simula smerenie și modestie.

a face pe mortul în păpușoi expr. 1. a se face că nu știe nimic, a simula nevinovăția. 2. a sta nemișcat în încercarea de a trece neobservat.

a face pe nas expr. (adol.) a fi exagerat de pretențios.

a face pe nebunu’ expr. 1. a se grozăvi. 2. a nu recunoaște (în mod voit) un adevăr evident.

a face pe niznaiul expr. a pretinde că nu știe nimic sau că nu are nici un amestec într-o anumită problemă.

a face pe prostul expr. a simula prostia.

a face piața expr. (intl.) a fura.

a face picioare expr. (glum.) a dispărea, a fi furat.

a face piroane expr. a-i fi foarte frig.

a face pizda mare (la ceva) expr. (adol., obs.) a pierde timpul (cu ceva).

a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat.

a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește.

a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. 2. a mânca și a bea pe săturate. 3. (intl.) a fura foarte mult. 4. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.

a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat.

a face pneumonie expr. a muri împușcat.

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).

a face poliție expr. a menține ordinea într-un mod sever și autoritar.

a face poștă expr. a comite un viol în grup; a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie.

a face praf (și pulbere) expr. 1. a bate foarte rău. 2. a impresiona puternic (pe cineva).

a face praștie expr. 1. a strica. 2. a-l aduce la epuizare pe partenerul sexual.

a face prețul expr. (intl.) a cântări o situație; a aprecia dacă cineva poate fi înșelat sau furat.

a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare.

a face pui expr. 1. (d. bani) a spori capitalul prin rulaj. 2. (d. obiecte) a se sparge.

a face pui de giol expr. 1. (în jocul de arșice) a câștiga toate arșicele adversarului. 2. (intl.) a fura.

a face pulberea praf expr. a fi complet ineficient; a suferi un eșec.

a face pușcăria cu berilă expr. (deț.) a executa condamnări numeroase și lungi; a-și petrece viața mai mult prin închisori.

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile.

a face rahatul praf expr. (vulg.) a fi complet ineficient.

a face respirație gură la gură / bușon la bușon expr. (glum.) a săruta pe gură.

a face rotație expr. (pol.) a-i trimite cuiva dosarul în instanță; a întocmi actele de trimitere în judecată.

a face sandviș expr. 1. (în sporturile pe echipe / d. doi jucători ai aceleași echipe) a imobiliza un adversar prinzându-l la mijloc. 2. a înghesui.

a face săpături expr. a verifica, a investiga; a căuta.

A FACE SCANDAL a face caterincă, a face ca toți dracii, a face gât / hai / hau-hau / urât / zâmbre, a vocifera.

a face sfoi expr. (cart.) a trișa la pocher, păstrând permanent cărțile de deasupra, prin servirea celor imediat următoare.

a face siluetă expr. a slăbi.

a face sluj expr. 1. (d. animale) a se ridica în două labe. 2. (d. oameni) a se umili, a accepta un compromis.

a face spume la gură expr. a se enerva, a se înfuria.

a face spuză la buze expr. (d. femei) a juisa, a ajunge la orgasm.

a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180°. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc.

a face surcele expr. a bate foarte tare.

a face șahăr-mahăr expr. (intl.) a escroca, a înșela.

a face ștouri expr. (deț.) v. a face bășcălie.

a face talente expr. a fi exagerat de pretențios.

a face tam-tam (în jurul cuiva / a ceva etc.) expr. 1. a lăuda (pe cineva / pe ceva etc.). 2. a exagera importanța sau valoarea (cuiva / a ceva).

a face tapaj expr. a acorda unui fapt mai multă importanță decât i se cuvine.

a face tot tacâmul expr. (prst.) a-l satisface pe client prin procedee pline de imaginație.

a face trampa (cuiva) expr. 1. a pune (pe cineva) în legătură cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva. 2. (cart.) a schimba în timpul jocului, pe ascuns, cărțile de joc cu altele măsluite. 3. a mijloci / a intermedia o afacere.

a face traseul expr. (d. prostituate) a ieși la acostat clienți.

a face treabă mare expr. (eufem.) a defeca, a face caca.

a face treabă mică expr. (eufem.) a urina, a face pipi.

a face treișpe-paișpe expr. a fi nervos / agitat; a fi nerăbdător.

a face troacă de porci expr. a ocărî, a mustra.

a face trotuarul expr. (d. prostituate, homosexuali etc.) a acosta potențiali clienți în vederea susținerii unor raporturi sexuale contra cost.

a face tușa expr. (sport) a fi jucător de rezervă.

a face țurțuri expr. (peior.) a nu fi spălat în zona ano-genitală.

a face ulcele expr. (intl.) 1. a bate rău de tot. 2. a omorî.

a face umbră pământului degeaba expr. a nu fi în stare să realizeze nimic; a nu fi bun de nimic.

a face un cui expr. (tox.) a confecționa o țigară de marijuana.

a face un fâs expr. a eșua, a nu izbuti.

a face un interval expr. (intl.) a se lua la bătaie, a se bate.

a face un sniff expr. (tox.) a inhala un drog.

a face urât expr. 1. a se comporta ca un nebun, a da semne de sminteală. 2. a face scandal.

a face valuri expr. a produce agitație / senzație.

a face vâlvă expr. a stârni senzație, a atrage atenția lumii întregi.

a face vira expr. (intl.) 1. a evada. 2. a dispărea.

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.

a face zâmbre expr. a face scandal.

a face zob expr. a sfărâma, a distruge.

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.

a fi făcut din labă expr. (vulg.d. oameni) a fi mototol / prostănac.

a fi făcut ghem (de către cineva) expr. a fi lovit / bătut. 2. a fi arestat, a fi închis.

a fi făcut lampă expr. (cart.) a fi învins la o diferență mare de puncte; a pierde într-o manieră penibilă.

a freca buha (ca să faci copii cu pene) expr. (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde vremea de pomană.

a i se face (cuiva) părul măciucă expr. a fi cuprins de spaimă.

a i se face inima cât un purice expr. a se speria foarte tare.

a i se face negru înaintea ochilor expr. a se enerva, a se înfuria.

a i se face os expr. (er.d. bărbați) a avea erecție.

a i se ridica / a i se face părul măciucă expr. a se speria foarte tare, a se îngrozi, a se înspăimânta.

a nu face mulți purici expr. a nu sta mult timp într-un loc.

a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.

a o face de oaie expr. a face o gafă mare, a comite o greșeală mare / o eroare.

a o face fiartă expr. a face o gafă, a face o mare greșeală / prostie.

a o face lată expr. 1. a comite o eroare; a greși. 2. a petrece, a chefui.

a se face afiș expr. a fi într-o stare avansată de ebrietate.

a se face broască la pământ expr. 1. a minți (pe cineva), a înșela (pe cineva). 2. a trăda (pe cineva), a da de gol (pe cineva). 3. a face un rău (cuiva).

a se face că plouă expr. a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.

a se face cobză / cocă expr. a se îmbăta foarte tare.

a se face danie expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

a se face de Ohaba expr. (adol.) a se compromite.

a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite.

a se face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților.

a se face geam expr. a vedea, a sesiza, a urmări cu atenție.

a se face ladă de cuie expr. a-i fi foarte frig.

a se face mic expr. (pop.) a-i fi frică, a fi timorat.

a se face muci expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate.

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare.

a-i face (cuiva) una bună expr. a produce (cuiva) un necaz / o neplăcere.

a-i face (cuiva) zile amare / fripte expr. a șicana (pe cineva), a hărțui continuu (pe cineva).

a-i face (cuiva) o butonieră expr. a tăia (pe cineva) pe burtă.

a-i face (cuiva) cântarea expr. (intl.) a trăda un complice, a denunța.

a-i face (cuiva) pontul expr. a înșela (pe cineva).

a-i face (cuiva) o scenă expr. a aduce (cuiva) imputări violente.

a-i face cuiva boiangerie expr. (intl.) a umple de sânge (pe cineva) în bătaie.

a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

a-i face cuiva mucenicii expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate.

a-i face cuiva seama expr. a ucide.

a-l face (pe cineva) om expr. a contribui la realizarea cuiva în viață.

a-și face de cap expr. 1. a acționa exagerat de voluntarist. 2. a face prostii. 3. a face pe nebunul.

a-și face de urât expr. a avea un comportament supărător.

a-și face firmă expr. (deț.) a deveni lider neoficial al unui grup de deținuți.

a-și face inimă rea expr. a se necăji, a se supăra.

a-și face mansarda expr. a urma un tratament dentar.

a-și face mendrele expr. 1. a-și satisface capriciile sau interesele. 2. (d. bărbați) a necinsti, a batjocori o femeie.

a-și face o situație expr. 1. a ajunge bogat. 2. a ajunge într-o poziție socială înaltă.

a-și face păcate cu cineva expr. a face o faptă rea în detrimentul cuiva; a nedreptăți pe cineva.

a-și face plinul expr. a obține suma de bani propusă dintr-o anumită afacere.

a-și face sânge rău expr. a se necăji, a se supăra.

a-și face suma expr. v. a-și face plinul.

a-și face veacul (undeva) expr. a petrece mult timp (într-un anumit loc).

ce fai maci? expr. (glum.) ce mai faci?

ce mai maci? expr. (glum.) ce mai faci?

de când l-a făcut mă-sa expr. din totdeauna.

face, fac vb. I. v. t. (eufem.d. bărbați) a avea un contact sexual. II v. r. a se îmbăta.

fă-ne să ne fie dor de tine! expr. (adol., iron.) pleacă!, du-te!

fă-te că te dilești! expr. (intl.) cazi!

făcut, -ă, făcuți, -te adj. beat

făcut de comandă expr. (deț.) 1. (d. oameni) ascultător, obedient, adus la starea de obediență. 2. (d. obiecte) mai rău decât înainte de a fi fost reparat.

punem mână de la mână și facem mai multe mâini expr. (iron.) folosită pentru a semnala refuzul cuiva de a participa la o chetă / la o colectă.

te fac o bilă? expr. jucăm o partidă de biliard?; mergem la o sală de biliard?

te fac un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singură? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?

Intrare: Faca
nume propriu (I3)
  • Faca
Intrare: de-a face
compus
  • de-a face
Intrare: face
verb (VT613)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • face
  • facere
  • făcut
  • făcutu‑
  • făcând
  • făcându‑
singular plural
  • fă
  • faceți
  • făceți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fac
(să)
  • fac
  • făceam
  • făcui
  • făcusem
a II-a (tu)
  • faci
(să)
  • faci
  • făceai
  • făcuși
  • făcuseși
a III-a (el, ea)
  • face
(să)
  • fa
  • făcea
  • făcu
  • făcuse
plural I (noi)
  • facem
(să)
  • facem
  • făceam
  • făcurăm
  • făcuserăm
  • făcusem
a II-a (voi)
  • faceți
(să)
  • faceți
  • făceați
  • făcurăți
  • făcuserăți
  • făcuseți
a III-a (ei, ele)
  • fac
(să)
  • fa
  • făceau
  • făcu
  • făcuseră
făcea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fâcă
fâcă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

face, facverb

  • 1. tranzitiv A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Face un gard. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Am dat să-mi facă o pereche de pantofi. Copilul își face o jucărie. DLRLC
    • format_quote Ercule făcu un laț cu meșteșug. ISPIRESCU, U. 40. DLRLC
    • format_quote Îndată i se aduc cele cerute și tălpoiul [iadului] face iute o darabană. CREANGĂ, P. 310. DLRLC
    • 1.1. Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte: confecționa, executa. DLRLC
      • format_quote Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 365. DLRLC
    • 1.2. A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își face pantofi. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Făcîndu-i haine frumoase, se cunună cu ea. ȘEZ. V 67. DLRLC
      • format_quote Mîndrulița de pe deal Cere ca să-i fac caftan. SEVASTOS, N. 277. DLRLC
  • 2. tranzitiv Așeza, clădi, construi, dura, ridica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Face o casă. Face fânul stoguri. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Și-a făcut casă. Făcu gard în jurul grădinii. DLRLC
    • format_quote Împăratul a dat de știre... că oricine s-a afla să-i facă... un pod de aur... aceluia îi dă fata. CREANGĂ, P. 77. DLRLC
    • format_quote Aice își făcură o colibă. ȘEZ. II 201. DLRLC
    • format_quote Unii secerau, alții legau snopi, alții făceau clăi. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
    • format_quote Făcea căpiți din iarba cosită. ȘEZ. I 85. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd îți faci gard cu norocul, Dacă el nu-și schimbă locul, Scîrbă-n casă dacă nu-i, Toți copiii ți-s sătui. BELDICEANU, P. 88. DLRLC
  • 3. tranzitiv A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gospodina face de mâncare. DLRLC
    • format_quote Cînd a veni bărbatu-tău de la drum, vom face plachie cu costițe de porc. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
    • format_quote Făce brînză din lapte. DRĂGHICI, R. 149. DLRLC
    • format_quote Io-i fac zeamă pipărată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 173. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Ușor îi a zice plăcinte, da mult îi pîn’se fac. ȘEZ. I 219. DLRLC
  • 4. tranzitiv A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Face versuri. DLRLC
    • format_quote Îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pann făceau o poezie, a doua zi el [Filimon] o știa pe dinafară. GHICA, S. A. 79. DLRLC
    • format_quote Ca să nu uite curgerea zililor, au socotit să facă un calendari. DRĂGHICI, R. 54. DLRLC
    • format_quote A făcut un portret. DLRLC
  • 5. tranzitiv A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În cămeși cu mîneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filozofie. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
    • format_quote Puterea d-a face legi... sta în adunarea sau soborul a toată țara. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
  • 6. tranzitiv Cu complementul «praf»: ridica, stârni. DLRLC
    • format_quote Nu mai săriți atâta prin casă, că faceți praf. DLRLC
  • 7. tranzitiv Cu complementul «urmă», «dâră»: lăsa. DLRLC
    sinonime: lăsa
    • format_quote Unde calci, Urmă nu faci. BIBICESCU, P. P. 367. DLRLC
  • 8. tranzitiv A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd faci avere, începi să păcălești lumea. DUMITRIU, N. 270. DLRLC
    • format_quote Înțelege-te cu moș Alexa baciul și vindeți cît trebuie din oile canarale (= bătrâne și grase), ca să faceți bani. SADOVEANU, B. 44. DLRLC
    • format_quote Lapte, brînză, unt și ouă de-am putea sclipui să ducem în tîrg, ca să facem ceva parale, căci casa s-a mai îngreuiat cu un mîncău. CREANGĂ, P. 6. DLRLC
  • 9. tranzitiv A pregăti ceva într-un anumit scop. DEX '09 DEX '98
    sinonime: pregăti
    • format_quote Își face bagajele. DEX '09 DEX '98
    • 9.1. A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). DEX '09 DEX '98
      sinonime: aranja
    • chat_bubble A face focul = a ațâța, a aprinde focul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ca să facem foc și să aprindem lampa, e nevoie înainte de toate să avem lemne și petrol! C. PETRESCU, A. 279. DLRLC
      • format_quote Își fac foc, își fac de cină. RETEGANUL, P. II 71. DLRLC
      • format_quote Să facă un foc la marginea cetății. ISPIRESCU, L. 199. DLRLC
  • 10. tranzitiv Despre femei: naște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: naște
    • format_quote Nu se împlinește bine anul, și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
    • format_quote Împărăteasa făcu un fecior. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • format_quote L-a făcut mă-sa dormind se spune despre omul fără vlagă sau leneș. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Bătu la portiță, se rugă să o lase înăuntru să se odihnească nițel, mai cu seamă că îi și abătuse să facă. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Mai umblu prin oraș... pîn-o face. – Cine să facă? – Nevastă-mea. – Ce? – O apucase aseară durerile. CARAGIALE, M. 199. DLRLC
    • 10.1. Despre soți: procrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: procrea
      • format_quote Numai un copil o să faceți. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • 10.2. Despre mamifere: făta, pui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: făta pui
      • format_quote Vaca vecinului a făcut un vițel frumos. DLRLC
    • 10.3. Despre păsări: oua. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: oua
      • format_quote Baba atunci se duce cu fuga, să afle ce i-a făcut găina. CREANGĂ, P. 70. DLRLC
    • chat_bubble popular familiar De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dintotdeauna
      • format_quote Nu ieșise din casă de cînd o făcuse mă-sa. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
      • format_quote Parcă era de-acolo, de cînd l-a făcut mă-sa. CREANGĂ, P. 153. DLRLC
  • 11. tranzitiv (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: da produce
    • format_quote În fundul grădinii avea și un măr care făcea mere de aur. ISPIRESCU, L. 81. DLRLC
    • format_quote Pomul care nu face roadă, se taie și în foc se aruncă. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
    • format_quote Nu toate muștele fac miere. DLRLC
    • format_quote Hai, mîndro, pe deal în sus, C-a făcut făsuiu fus. TEODORESCU, P. P. 315. DLRLC
  • 12. tranzitiv (Despre ființe și plante) A-i apărea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A făcut o bătătură. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I 165. DLRLC
    • format_quote Popușoii vor face tăciune. ȘEZ. I 191. DLRLC
    • format_quote Purceii mici hrăniți cu cir fac păduchi. ȘEZ. V 51. DLRLC
    • 12.1. A se îmbolnăvi de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbolnăvi
      • format_quote A făcut scarlatină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 13. tranzitiv Cu privire la părți ale corpului (în expresii): DLRLC
    • chat_bubble A face o gură cât o șură = a deschide, a căsca gura mare. DLRLC
    • chat_bubble A face ochi = (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd fată Griva opt-nouă căței, noi îi lăsăm să sugă o săptămînă pînă fac ochi. STANCU, D. 15. DLRLC
      • format_quote glumeț (Despre oameni) Cunoaștem meșteșugul acesta de cînd am făcut ochi. C. PETRESCU, Î. II 138. DLRLC
    • chat_bubble familiar A face ochi = (despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În vremea asta coloniștii făceau ochi și se grăbeau să se adune la sfatul de dimineață. SADOVEANU, P. M. 249. DLRLC
      • format_quote Mai era vreme pîn’ la ziuă, cînd Andrieș se simți scuturat de mîna lui Morocîne: – Ei, tinereță, încă n-ai făcut ochi? Scoală, scoală: trebuie s-o pornim. SADOVEANU, O. I 501. DLRLC
    • chat_bubble A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngrășa
      • format_quote [Cocoșul] a făcut un pîntece mare, mare, cît un munte. CREANGĂ, P. 66. DLRLC
    • chat_bubble A face față (cuiva sau la ceva). DLRLC
    • chat_bubble A face fețe-fețe. DLRLC
    • chat_bubble A face mutre. DLRLC
    • chat_bubble A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 14. tranzitiv A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... DEX '09 DEX '98
    • format_quote Eu oi face ca să nu te vadă nime. SBIERA, P. 201. DLRLC
    • format_quote Am venit să te întreb... dacă ai ceva leacuri, care să ne facă să avem copii. ISPIRESCU, L. 1. DLRLC
    • format_quote C-un zîmbet faci gîndirea-mi să se-mbete. EMINESCU, O. I 200. DLRLC
    • format_quote eliptic Nu mă faceți, că ia acuși vă ard cîteva jordii! CREANGĂ, A. 128. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Lovi cu ciomagul coarnele cerbului, care și picară, și făcu de șarpele îl putu înghiți. RETEGANUL, P. II 42. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Pesemne că și straiele acestea pocite fac să arăți așa de sfrijit. CREANGĂ, P. 148. DLRLC
    • format_quote reflexiv Această împărăteasă, cu rostul ei cel blajin... se făcu de o iubiră pînă și cumnatele ei. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
  • 15. tranzitiv Convinge, determina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pînă la vremea asta, nici el de la sine, nici prietenii... tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • format_quote Cu umbre, care nu sînt, v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți. EMINESCU, O. I 59. DLRLC
    • format_quote M-ai făcut de te crezui. ALECSANDRI, P. P. 357. DLRLC
  • 16. tranzitiv A pune pe cineva să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu mă face să plec. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Nu mă face să-ți zic pe nume! ALECSANDRI, T. 750. DLRLC
    • format_quote Oh! părinte! Ce mă făcuși să fac! NEGRUZZI, S. I 163. DLRLC
  • 17. tranzitiv A predispune la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Timpul urât îl face trist. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Susurul acestor izvoare o făcea să se uite galeș la ele și-i plăcea să le vadă curgerea lor. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
    • format_quote Eu te fac s-auzi în taină Mersul cîrdului de cerbi. EMINESCU, O. I 110. DLRLC
  • 18. tranzitiv A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-a făcut om. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Stătea pe gînduri și se uita la lampă. O făcu iarăși mai mică. DUMITRIU, N. 277. DLRLC
    • format_quote Eu l-aș face într-o noapte căzut în Dunăre. BART, E. 287. DLRLC
    • format_quote Ieri mi te-am făcut scăpată; Azi nu-mi scapi nesărutată! COȘBUC, P. I 99. DLRLC
    • format_quote Stăpîne, dacă-i numai atîta, apoi las’că te fac eu cu grîu. CREANGĂ, P. 155. DLRLC
    • format_quote Stăi, măi Fulgo, barbă neagră, Să te fac cu mintea-ntreagă. ALECSANDRI, P. P. 56. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau, reflexiv, a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se jură că într-un ceas îl face bine. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) cunoscut = a aduce (pe cineva) în situația de a fi cunoscut (de alții), de a fi renumit. DLRLC
    • chat_bubble A face (ceva) cunoscut = a da de știre (prin lume). DLRLC
      sinonime: vesti
    • chat_bubble A face (ceva) de vânzare = a destina (ceva) vânzării. DLRLC
    • chat_bubble A face calea întoarsă = a se întoarce din drum. DLRLC
      sinonime: întoarce
      • format_quote Dar acu, vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • chat_bubble A face pe dracu-n patru. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau, reflexiv, a se face) de ocară sau, de poveste, de râs, de rușine. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva sau ceva) una cu pământul. DLRLC
  • 19. tranzitiv A transforma în... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Însuși Sinan-pașa cel grozav... venise să facă țara pașalîc. ISPIRESCU, M. V. 25. DLRLC
    • format_quote I-a mai rămas o bucățică de mămăligă îmbrînzită și făcînd-o boț, a zis... CREANGĂ, P. 143. DLRLC
    • format_quote Faceți din piatră aur și din îngheț văpaie. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
    • format_quote Și în sine împăcată stăpînea eterna pace!... Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din haos face mumă, iară el devine tatăl. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
    • format_quote Negru-i, doamne, pămîntu, Da-i mai negru urîtu; Din om te face neom. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 212. DLRLC
    • format_quote reflexiv Lovi cerbul de trei ori în burtă și îndată se făcu dintr-însul o căruță cu doisprezece cai de foc. ISPIRESCU, L. 116. DLRLC
    • format_quote reflexiv Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
    • format_quote reflexiv Răul se face fire, simțirea amorțește. ALEXANDRESCU, P. 79. DLRLC
    • chat_bubble A face din țânțar armăsar sau, mai rar, a face calul armăsar = a exagera mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exagera
      • format_quote Că dușmanul e dușman, Face calul armăsar, Și se pune pe cărbuni, Umple satul cu minciuni. TEODORESCU, P. P. 316. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) din cal măgar = a-și bate joc de cineva. DLRLC
      sinonime: înjosi
      • format_quote Nu mă faceți din cal măgar, că vă veți găsi mantaua cu mine. CREANGĂ, P. 253. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) cuc (sau tun) = a îmbăta pe cineva. DLRLC
      sinonime: îmbăta
      • format_quote Cucoana însă tot îndesa paharele boierului... pînă îl făcu cuc. ISPIRESCU, L. 181. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) coastele pântece (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bate
      • format_quote Și-i da piste un omușor, care ți-a face coastele pîntece. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
    • chat_bubble A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Biata femeie nopțile le făcea zi. ISPIRESCU,L. 58. DLRLC
    • chat_bubble A-l face (pe cineva) în două sau (în) patru = a despica (pe cineva) în două sau în patru, a tăia (pe cineva) în bucăți. DLRLC
      • format_quote Dacă nu se da în lături lupul, în două îl făcea cu paloșul. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
      • format_quote Pe butuc Că-l așeza, Cu baltac Patru-l făcea. TEODORESCU, P. P. 589. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau, reflexiv, a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A face (sau, reflexiv, a se face) bucăți sau bucățele, fărâme, grămadă, praf, pulbere, scrum, țăndări etc. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) capul călindar. DLRLC
    • chat_bubble A (-i sau a i se) face (cuiva) gura pungă. DLRLC
    • chat_bubble A-și face urechea toacă. DLRLC
    • chat_bubble A-și face coada bârzoi. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) pântecele (sau spinarea) tobă. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) chica topor. DLRLC
  • 20. tranzitiv A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote L-a făcut măgar. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Credea că cei ce-l fac urît îl iau numai în batjocură. SBIERA, P. 228. DLRLC
    • format_quote A început a te lua lumea la ochi și a te face prost. ȘEZ. V 130. DLRLC
    • format_quote Vorbă-ndată-i trimetea Și netrebnic că-l făcea. TEODORESCU, P. P. 640. DLRLC
    • format_quote reflexiv Da ia lasă-mă la pîrdalnicul, stăpîne... Nu te mai face așa de bătrîn, că doar nu ți-i vremea trecută. CREANGĂ, P. 154. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își adusese aminte Borțosul... că ea te-a adus la atelier, și a făcut-o cum i-a venit la gură. PAS, Z. I 276. DLRLC
    • chat_bubble A face (pe cineva) cu ou și cu oțet. DEX '09 DEX '98
  • 21. tranzitiv A aranja, a potrivi (ceva) pentru un anumit scop. DLRLC
    • format_quote Gospodina făcu paturile devreme. SADOVEANU, B. 102. DLRLC
    • format_quote Se întreceau care de care să facă baia mai potrivită de caldă stăpînului său. ISPIRESCU, L. 31. DLRLC
    • format_quote Făcu un culcuș stăpînului său. ISPIRESCU, L. 287. DLRLC
    • format_quote Preferanțul giucăm?... Eu fac cărțile. ALECSANDRI, T. I 74. DLRLC
    • format_quote Abia aveam vreme a-mi face toaleta. NEGRUZZI, S. I 53. DLRLC
    • 21.1. Cu privire la păr, unghii, buze, sprâncene: aranja, drege, îngriji. DLRLC
      • format_quote [Chirița:] Să mă arăte la o mulțime de boieri, cum m-am troienit în Păcurari, și cum îmi fac sprîncenile! ALECSANDRI, T. I 158. DLRLC
      • format_quote Haide, apucă-te de-ți fă părul, că acuși însărează. ALECSANDRI, T. I 37. DLRLC
    • chat_bubble A-și face ghetele (sau pantofii) = a-și lustrui ghetele (sau pantofii). DLRLC
  • 22. tranzitiv Comite, făptui, săvârși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A făcut o eroare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote De cîte ori se lumina orizontul, ea făcea sforțări ca să poată privi în larg. BART, E. 387. DLRLC
    • format_quote Ce mi-ai făcut cu atîta sumedenie de oștire...? ISPIRESCU, M. V. 31. DLRLC
    • format_quote Toate trebile cîte le făcea, le făcea pe dos. CREANGĂ, P. 39. DLRLC
    • format_quote Mergînd ea acum zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci. CREANGĂ, P. 288. DLRLC
    • format_quote Tu ești, Pepelaș? Ce faci acolo? ALECSANDRI, T. I 332. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Dănilă face, Dănilă trebuie să desfacă. CREANGĂ, P. 46. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Cine face, lui își face. Capul face, capul trage. Tace și face. DLRLC
    • chat_bubble A face abstracție de... = a lăsa la o parte, a nu lua în considerare. DLRLC
      sinonime: ignora
      • format_quote Avînd un obiect de studiat, fie de ordine materială, fie de ordine psihică, [metafizicienii] fac abstracție de toate elementele lui, de toate condițiunile lui de existență reală. GHEREA, ST. CR. II 33. DLRLC
    • chat_bubble Face ce face (sau ce poate) și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Muma zmeului făcu ce făcu și trecu muntele. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
      • format_quote Dar nu știu ce face dracul, că face el ce face și, cu mare greu, scapă din labele lui moș Ursilă. CREANGĂ, P. 53. DLRLC
    • chat_bubble Ce face și cum face... sau ce (sau cum) face și ce (sau cum) drege... = ce pune la cale și cum o învârtește că... (sau ca să...). DLRLC
      • format_quote Nu știa cum să facă, cum să dreagă, ca să împlinească voia acelui împărat. ISPIRESCU, L. 11. DLRLC
      • format_quote El știe ce face, ce drege, de-mi aduce din cînd în cînd așa cîte puține [salate], de poftă. CREANGĂ, P. 211. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea ce face (sau ce să facă) = a nu avea o ocupație. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dracul cînd n-are ce face, știți ce face... Intră înlăuntru și începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea ce face (sau ce să facă) = a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Boierul acela cică era cam zgîrcit, dar, văzînd că Ivan este om împărătesc, n-are ce să facă. CREANGĂ, P. 301. DLRLC
      • format_quote Vai de mine, cam m-aș duce Seara la guriță dulce!... N-am ce face, sus îi locul, Inima-mi arde ca focul. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 133. DLRLC
    • chat_bubble A nu avea ce face (sau ce să facă), se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A nu avea ce face cu... = a nu avea (nicio) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote N-are ce face cu atîta avere. RETEGANUL, P. IV 33. DLRLC
      • format_quote Îți dau și dumitale punga asta, că eu n-am ce face cu dînsa. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
    • chat_bubble Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? DEX '09 DLRLC
      • format_quote Feciorul meu ce mai face? – Face bine, că-i sănătos. RETEGANUL, P. II 62. DLRLC
      • format_quote Dar tu, dragă, ce mai faci? BIBICESCU, P. P. 61. DLRLC
    • chat_bubble A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) (sau ca să)... = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu putem trăi în casa aceasta, de n-om face toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
    • chat_bubble (Exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face!? = cum?! cum se poate (una ca asta)?! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Iartă-mă! – Ce face? Să te iert? Eu, o tigoare, o scorpie? NEGRUZZI, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble Ce (tot) faci (sau ce ai făcut) de...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? DEX '09 DLRLC
      • format_quote Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. DLRLC
    • chat_bubble Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)? DEX '09 DLRLC
      • format_quote Să lăsăm toate la o parte și, pănă la una alta, hai să vedem ce-i de făcut cu cerbul. CREANGĂ, P. 224. DLRLC
    • chat_bubble N-am făcut nimic = nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ai fost ieri la târg? – Da, dar n-am făcut nimic. DLRLC
    • chat_bubble N-am făcut nimic = nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. DEX '09
    • chat_bubble bine și... (sau de...). DLRLC
    • chat_bubble Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. DEX '09 DLRLC
      • format_quote [De cel mai mic copil] nu se despărțea, îl ținea lîngă dînsa, și mai tîrziu – «văzînd și făcînd». MACEDONSKI, O. III 23. DLRLC
    • chat_bubble A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între... DEX '09 DLRLC
      • format_quote Așa mi ți-a fost povestea? zise el încetișor, stai măi, dară, să-ți arăt eu cu cine ai a face. ISPIRESCU, L. 377. DLRLC
    • chat_bubble A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. DEX '09
      sinonime: păți
      • format_quote (Amenințător) O să ai de-a face cu mine. DLRLC
    • chat_bubble Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? ce interesează? și ce-i cu asta? DEX '09 DLRLC
      • format_quote Harap-Alb, Gerilă, Ochilă și Păsări-Lăți-Lungilă se pun ei de ospătează și beu cît le trebuie. Dar ce are a face? parcă nici nu se cunoștea de unde au mîncat și au băut. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
    • chat_bubble N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A-și face apariția. DLRLC
    • chat_bubble A face caz (de ceva sau de cineva). DLRLC
    • chat_bubble A face cunoștință (cu cineva). DLRLC
    • chat_bubble A(-și) face loc. DLRLC
    • chat_bubble A-și face mendrele. DLRLC
    • chat_bubble A face moarte (de om). DLRLC
    • chat_bubble A face parte din.... DLRLC
    • chat_bubble A face pasul.... DLRLC
    • chat_bubble A face pași mari. DLRLC
    • chat_bubble A face rost (de ceva). DLRLC
    • chat_bubble reflexiv S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! fii fără grijă! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Adu-mi cărțile împrumutate. – S-a făcut! DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A-și face joc = a se juca. DLRLC
      • format_quote Apoi ca-n glumă el le prinde De mînecă, și-aprins de dor, Își face joc prin părul lor. COȘBUC, P. I 88. DLRLC
    • chat_bubble A face o știre = înștiința. DLRLC
      sinonime: înștiința
      • format_quote Ieremia-vodă... făcu o știre cardinalului, că Mihai-vodă voiește a intra în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 222. DLRLC
    • chat_bubble A face monopol = monopoliza. DLRLC
      sinonime: monopoliza
      • format_quote Monopol fac azi de drepturi. ALEXANDRESCU, P. 139. DLRLC
    • chat_bubble A face întrebare = întreba. DLRLC
      sinonime: întreba
      • format_quote Moșul iarăși... face întrebare. PANN, P. V. I 12. DLRLC
  • 23. tranzitiv A da naștere la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A făcut o încurcătură. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Cine știe ce încurcătură vei face p-acolo! ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
    • format_quote Începe a face un tărăboi, de s-a sculat toată ograda în gura lui. CREANGĂ, P. 304. DLRLC
    • format_quote Acel soi ciudat de barzi... Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mare vîlvă se făcu în împărăție. ISPIRESCU, L. 31. DLRLC
    • format_quote reflexiv De la o vreme se face tăcere. CREANGĂ, P. 227. DLRLC
    • format_quote Și-o întreb, și nu-mi răspunde! Și mă mir ce i-am făcut! COȘBUC, P. I 49. DLRLC
    • format_quote Își ceru iertăciune pentru relele ce-i făcuse. ISPIRESCU, L. 144. DLRLC
    • format_quote Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vrun neajuns! CREANGĂ, P. 87. DLRLC
    • format_quote De astă dată nu-ți fac nemica. EMINESCU, N. 15. DLRLC
    • format_quote Nu-mi mai face supărare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 16. DLRLC
    • 23.1. reflexiv Cu pronumele în dativ formează, împreună cu complementul care indică o stare sufletească, locuțiuni verbale cu sensul determinat de complinire. DLRLC
      • format_quote Bătrîna a ieșit clătind din cap și zicînd: maica domnului să-și facă milă de fata mea! NEGRUZZI, S. I 27. DLRLC
      • format_quote Și-au făcut curaj, urmîndu-și drumul. DRĂGHICI, R. 91. DLRLC
      • format_quote Tot vin beau și tot mîncau, Voie bună își făceau. BIBICESCU, P. P. 302. DLRLC
      • format_quote Întru-n casă la copile, Ele-și fac spaimă de mine, Parcă-i ursul din pădure. ȘEZ. I 49. DLRLC
    • 23.2. Acorda, arăta, manifesta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I-a făcut toate onorurile. DEX '09 DEX '98
      • format_quote reflexiv pasiv Negustorul se minună de atîta cinste ce i se făcu. ISPIRESCU, E. 277. DLRLC
    • chat_bubble Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nicio importanță! DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a pricinui cuiva un rău, un neajuns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Stăi, măi, că ți-o fac eu. ISPIRESCU, U. 41. DLRLC
      • format_quote Taci! că i-oi face eu cumătrului una, de și-a mușca labele, CREANGĂ, P. 29. DLRLC
      • format_quote Eu i-am făcut-o cu vîrf. TEODORESCU, P. P. 656. DLRLC
    • chat_bubble A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. DEX '09 DEX '98
      sinonime: îngrijora
    • chat_bubble A face (cuiva) bine cu ceva. DLRLC
    • chat_bubble A-i face (cuiva) bine. DLRLC
    • chat_bubble A-i face (cuiva) rău. DLRLC
    • chat_bubble A face sfârșit sau capăt (cuiva sau unui lucru). DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) zile fripte. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A-și face de lucru (cu cineva). DLRLC
    • chat_bubble A-și face de lucru (cu ceva). DLRLC
    • chat_bubble A-și face osândă (cu cineva). DLRLC
    • chat_bubble A-și face (singur sau însuși) seama. DLRLC
  • 24. tranzitiv A aduce la îndeplinire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu știau ce voie să-i facă. ISPIRESCU, L. 11. DLRLC
    • format_quote Și-a făcut datoria de ostaș. CREANGĂ, P. 297. DLRLC
    • format_quote Piste o săptămînă... voi face poronca d-tale. KOGĂLNICEANU, S. 47. DLRLC
    • 24.1. A juca (un meci). DEX '09 DEX '98
      sinonime: juca
      • format_quote Facem o partidă de șah? DLRLC
      • diferențiere Executa. DLRLC
        sinonime: executa
    • chat_bubble A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nouă ne-a plăcut de d-voastră și am făcut tîrg. SEVASTOS, N. 62. DLRLC
  • 25. tranzitiv A exercita, a practica o meserie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Face avocatură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mai făcea el, nu-i vorbă, și alte negustorii. CREANGĂ, P. 112. DLRLC
    • 25.1. A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: studia
      • format_quote Face medicina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 26. tranzitiv (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copiii... nu mai îndrăzneau să se apropie, cînd ea le făcea semn. PAS, Z. I 87. DLRLC
    • format_quote Face semn dracului cu mîna. CREANGĂ, P. 52. DLRLC
    • format_quote N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • format_quote Cu elipsa complementului: DEX '09 DLRLC
      • format_quote Face din cap că a înțeles. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ipate care da oca pe spate Și face cu mîna, să-i mai aducă una. CREANGĂ, P. 150. DLRLC
      • format_quote Cînd treci tu pe lîngă noi, Nu face cu pălăria, Să priceapă dușmănia. HODOȘ, P. P. 69. DLRLC
      • format_quote C-o mînă pe carte scrie Și cu alta-mi face mie Să merg în cănțelărie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 26. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: amenința
      • format_quote Zărindu-l în slava cerului printre stolul de corbi, începu a-i face cu degetul și-i zise... dă-te jos d-acolo, omule! ISPIRESCU, L. 46. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) cu mustața = (despre bărbați) a cocheta (cu cineva). DLRLC
      sinonime: cocheta
      • format_quote Într-o zi se încumese a-i face cu mustața, dară cam cu sfială. ISPIRESCU, L. 391. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) cu ochiul (sau, mai rar, din ochi) = a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tovarășul își puse degetul la buze și face cu ochiul, arătînd mutește la cei care dormeau în jurul focului. BART, E. 279. DLRLC
      • format_quote S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii. Pe cînd ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? EMINESCU, O. I 157. DLRLC
      • format_quote Poftim! ca și cînd eu, Balașa, la vîrsta me, aș face cu ochiu logofeților! ALECSANDRI, T. 942. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) cu ochiul (sau, mai rar, din ochi) = atrage, îmbia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Copiilor] le face cu ochiul hambarul. BENIUC, V. 84. DLRLC
      • format_quote Am un pui de cotnari, care face cu ochiul. ALECSANDRI, T. I 328. DLRLC
  • 27. tranzitiv A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A făcut 2 kilometri. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Trenul face 50 km pe oră. Am făcut un drum lung. DLRLC
  • 28. tranzitiv A petrece, a parcurge un interval de timp. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu el și-a făcut veacul. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Aci se așeză, ca... să-și facă amiazul. RETEGANUL, P. I 63. DLRLC
    • format_quote A făcut, atîția ani de slujbă. ȘEZ. II 60. DLRLC
    • format_quote Pe toate le-aș culege, Să-mi fac traiul și să mor, Legănat pe sînul lor! ALECSANDRI, P. P. 337. DLRLC
  • 29. tranzitiv Cu privire la prietenie, tovărășie: lega, întreține. DLRLC
    • format_quote Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. DLRLC
  • 30. intranzitiv A se comporta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se coborî cel mijlociu și făcu și el ca cel dintîi. ISPIRESCU, L. 84. DLRLC
    • format_quote Apoi dar fă cum știi, moș Nichifor, numai să fie bine. CREANGĂ, P. 128. DLRLC
    • format_quote Cine-a face altă dată ca mine, ca mine să pățească. CREANGĂ, P. 253. DLRLC
    • format_quote Așa mi-ai poroncit, așa am făcut. ALECSANDRI, T. I 179. DLRLC
    • format_quote Cu scurteica de atlaz, Face multora-n necaz. TEODORESCU, P. P. 314. DLRLC
    • format_quote Determinat de o onomatopee prin care se imită o mișcare repede și zgomotoasă sau vâjâitoare: DLRLC
      • format_quote Să faci cu el zup! în fundul pămîntului. RETEGANUL, P. III 55. DLRLC
      • format_quote Voinicul face harști! cu sabia și-i taie capul. SBIERA, P. 125. DLRLC
      • format_quote Talpa iadului atunci face țuști! înlăuntru și dracii tronc! închid poarta. CREANGĂ, P. 311. DLRLC
    • 30.1. (În comparații în care o acțiune se compară cu ea însăși e întrebuințat în locul verbului care exprimă acea acțiune și care îl precedă, îl urmează sau se înțelege din context) A proceda, a lucra (în felul cum obișnuiește... ). DLRLC
      • format_quote Mă rugați... să cînt cum cîntă cocoșii, să fac cum latră cîinii? CAMIL PETRESCU, T. II 105. DLRLC
      • format_quote Ele începură a zîzîi într-un chip scîrbos așa cum face o mare mulțime de... țînțari. ISPIRESCU, U. 100. DLRLC
      • format_quote Judecau... pricinile de vini mari politice, cum fac camerele lorzilor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 30.2. reflexiv (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: descurca
      • format_quote Ce mă fac cu tine, dacă te îmbolnăvești? DLRLC
      • format_quote Nu știa ce să se mai facă de frică. SEVASTOS, N. 272. DLRLC
      • format_quote E! Ce te faci tu acum? căci seara se apropie, și loc de repaos nu este, și casă de găzduit, nici pomeneală. ISPIRESCU, E. 389. DLRLC
    • chat_bubble A face bine (sau rău) (sau de)..., exprimă o aprobare sau o dezaprobare a acțiunilor cuiva. DLRLC
      • format_quote Bine faci că nu te arăți mic la suflet. DRĂGHICI, R. 91. DLRLC
    • chat_bubble A face bine (sau a nu face rău) să..., (numai la modul optativ) se spune pentru a da cuiva un sfat. DLRLC
      • format_quote Ai face bine să mai înveți. N-ați face rău să veniți deseară la noi. DLRLC
    • chat_bubble A-și face de cap. DLRLC
    • chat_bubble A face (ceva) de (sau din) capul său. DLRLC
    • chat_bubble A face frumos. DLRLC
  • 31. intranzitiv A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce mai face lelița Anica?... – Face bine, mi-a răspuns el. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
  • 32. intranzitiv în superstiții Determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.: cobi, prevesti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Porcul face a ploaie. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Iaca, și acuma fac nourii a ploaie. SADOVEANU, M. 180. DLRLC
    • format_quote Parcă nu faceți a bine, de nu vă mai astîmpără dracul nici la vremea asta. CREANGĂ, P. 254. DLRLC
    • format_quote Vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vînt și vreme rea. CREANGĂ, A. 34. DLRLC
  • 33. intranzitiv popular în superstiții Descânta, fermeca, vrăji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-a făcut de boală. DEX '09 DEX '98
    • format_quote [Usturoiul] e bun de făcut de dragoste. SEVASTOS, N. 4. DLRLC
    • format_quote Băbătia lui, de la o vreme încoace, nu știu ce avea, că începuse a scîrțîi; ba c-o doare ceea, ba c-o doare ceea, ba-i e făcut de năjit, ba că-i e făcut pe ursită, ba că-i e făcut de plînsori. CREANGĂ, P. 111. DLRLC
    • format_quote Îți face cu ulcica, se vede... cela... Știi tu?... ALECSANDRI, T. 144. DLRLC
    • format_quote Nu ți-am făcut ca să mori, Ți-am făcut ca să te-nsori. ȘEZ. II 10. DLRLC
  • 34. intranzitiv Costa, prețui, valora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cât fac pantofii?. DEX '09 DEX '98
    • format_quote L-au prețuit că face mai mult decît o împărăție. SBIERA, P. 44. DLRLC
    • format_quote Nu face băietul ista atîția husăși, cu straie cu tot, cîți am dat eu pentru dînsul pînă acum. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
    • format_quote Cât face untul? DLRLC
    • format_quote Murgulețu tare-mi place, Spune-mi mie, cîți bani face? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 487. DLRLC
    • 34.1. (În operațiile aritmetice) A fi egal cu... DLRLC
      • format_quote Doi cu doi fac patru. DLRLC
  • 35. intranzitiv impersonal A fi vrednic (de a...), a merita (să...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: merita
    • format_quote Face să vezi spectacolul acesta. DLRLC
    • chat_bubble Fie, că face! sau scump, dar face! se exclamă în fața unui lucru scump, greu de dobândit, dar valoros (bun, frumos etc.). DLRLC
      • format_quote În adevăr, mobilarea-i prea frumoasă, dar și ține cam scump. – Fie, că face! ALECSANDRI, T. 802. DLRLC
    • chat_bubble Face parale. DLRLC
    • chat_bubble Nu face parale sau nu face nici o para (chioară) sau nici două parale. DLRLC
  • 36. intranzitiv A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...); a o coti (spre...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am făcut la dreapta. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Fă-ndărăt, bărbate, – i-a mai zis nevasta. VISSARION, B. 97. DLRLC
    • format_quote Cînd noi voiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tîlharilor. ALECSANDRI, T. 233. DLRLC
    • format_quote Mi-am pus șaua pe cal Și-am făcut pe Olt la deal. ȘEZ. I 78. DLRLC
    • format_quote Bădiță, la chip frumos, Fă-n pădurea cea din dos, Că-i găsi un păltinel Să durezi luntre din el. ALECSANDRI, P. P. 51. DLRLC
    • 36.1. reflexiv familiar A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fă-te încoace!. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Fă-te-n lături! DLRLC
      • format_quote Vai, sărace poloboace, de te-ai face mai încoace. CREANGĂ, A. 139. DLRLC
    • chat_bubble învechit A nu avea încotro face = a nu se putea împotrivi, a se resemna. DLRLC
      sinonime: resemna
      • format_quote La vîrsta me să duc dorul... nebuniilor? eu, o babă cuminte... Căci sînt babă... n-am încotro face... și cuminte... de nevoie. ALECSANDRI, T. 1198. DLRLC
  • 37. intranzitiv Spune, zice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: spune zice
    • format_quote Am să te cert, făcea el. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Alinierea! face. Nu ești aliniat. DUMITRIU, B. F. 24. DLRLC
    • format_quote «Am să-ți rup oasele», făcea el. PREDA, Î. 52. DLRLC
    • format_quote De unde vii, măi Toadere? făcu Serafim Mogoș, ieșind în uliță. REBREANU, R. II 67. DLRLC
  • 38. reflexiv (Despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În sufletul lui Melchior se făcuse însă furtună, o furtună pe care n-o mai avusese și nici nu știa cum s-o stingă. V. ROM. martie 1952, 145. DLRLC
    • format_quote Se făcea întunerec pe pămînt. ISPIRESCU, U. 43. DLRLC
    • format_quote Cînd începu a se face ziuă, Mihai-vodă ridică tabăra. BĂLCESCU, O. II 96. DLRLC
    • format_quote poetic Albastru e cerul pe luncă Și-n suflet se face senin. CORBEA, A. 67. DLRLC
    • 38.1. impersonal popular A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se făcea că vede un palat. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Se făcea că e toamnă și că începe culesul porumbului. PREDA, Î. 176. DLRLC
      • format_quote Deseori mi se întîmplă să mă răsucesc în somn... Se face că plutesc pe o apă albastră, fără hotare. STANCU, D. 128. DLRLC
      • format_quote Se făcea că vede [în vis] pe Nechifor Lipan călare, cu spatele întors cătră ea, trecînd spre asfințit o revărsare de ape. SADOVEANU, B. 19. DLRLC
    • chat_bubble A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se făcea galbăn înaintea ochilor. VLAHUȚĂ, N. 12. DLRLC
  • 39. reflexiv (Despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se face o cărare la stânga. DLRLC
    • format_quote Se făcea nu departe de poștă o vale lungă și răpide. ALECSANDRI, T. 51. DLRLC
  • 40. reflexiv (Despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I s-a făcut sete. I s-a făcut frig. DLRLC
    • format_quote Pe urmă i se făcea somn. SBIERA, P. 140. DLRLC
    • format_quote I s-a făcut așa de jele, încît a început a plînge. CONTEMPORANUL, III 656. DLRLC
    • format_quote I se făcu frică. ȘEZ. I 162. DLRLC
    • 40.1. A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I s-a făcut de ducă. I s-a făcut de însurat. DLRLC
      • format_quote Du-te o dată, ori ți s-a făcut pesemne de v’un conflict. CARAGIALE, O. I 71. DLRLC
      • format_quote Că mie mi s-a urît Și mie mi s-a făcut Să mînînc carne de cuc. TEODORESCU, P. P. 615. DLRLC
      • format_quote metaforic În mirosul fără asemănare de dulce pe care-l dă cîmpului sulcina cînd e coaptă și iarba cînd i s-a făcut de coasă, în acest farmec măreț și liniștit al singurătății, inima lui atît de trudită la vîrsta de optusprezece ani, ușura de povara tuturor durerilor pămîntești. VLAHUȚĂ, N. 23. DLRLC
  • 41. reflexiv popular A se întâmpla. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întâmpla
    • format_quote Ce s-a făcut cu el?. DEX '09 DEX '98
    • format_quote «De asin dară, să se facă urechile lui Midas-împărat!» Și cum zise el, așa și se făcu. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
    • chat_bubble Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tovarășe... ce ne-am fi făcut noi, dacă nu era partidul? CAMILAR, TEM. 107. DLRLC
      • format_quote Nu știu ce s-a făcut omul meu. Am început să am grijă. SADOVEANU, B. 39. DLRLC
      • format_quote Furnicile parcă intrase în pămînt, s-au mistuit de nu se știe ce s-au mai făcut. CREANGĂ, P. 264. DLRLC
    • chat_bubble Ce s-a făcut cu...? = ce s-a întâmplat cu...? DLRLC
      • format_quote Au venit împăratul... și n-am știut ce s-au făcut cu dînșii. SBIERA, P. 191. DLRLC
    • chat_bubble Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...? DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Fata nu se putea domiri cum se face de bărbatu-său ziua este porc și noaptea om. ISPIRESCU, L. 54. DLRLC
      • format_quote Nu știu cum s-a făcut, că ori chersinul a crăpat, ori cumătrul a strănutat. CREANGĂ, P. 24. DLRLC
  • 42. reflexiv Ajunge, deveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copilul s-a făcut mare. DEX '09 DEX '98
    • format_quote De ce creștea copilul, d-aceea se făcea mai isteț. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote Nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci și nici bogat pînă la patruzeci nu m-am făcut. CREANGĂ, A. 71. DLRLC
    • format_quote Cu întemeierea acestor state evoluțiile istorice ale romînilor se fac mai lămurite. BĂLCESCU, O. II 12. DLRLC
    • format_quote Să te faci, grîule, faci, Să te faci, grîule, nalt Și să stai la secerat Ca mîndra la sărutat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 377. DLRLC
    • format_quote Dragii mei copii, v-ați făcut mari; mergeți de vă căutați ursitele. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
    • format_quote Du-te-acasă, fa buhoasă, Și te lă, te fă frumoasă. ȘEZ. V 16. DLRLC
    • 42.1. A ajunge la numărul de..., la un total de..., la vârsta de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ceata se face de două sute de oșteni. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Tata se făcuse de șaizeci de ani când a murit. DLRLC
      • format_quote Mai am unu, mai am doi [ibovnici], Cu Fălică se fac trei. ȘEZ. I 174. DLRLC
    • 42.2. A îmbrățișa cariera de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deveni
      • format_quote Se face muncitor metalurgist. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Cînd voi fi mare, poate mă fac Inginer sau sondor. CASSIAN, H. 37. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Tata zicea că să mă facă profesor. SADOVEANU, P. M. 54. DLRLC
    • 42.3. intranzitiv A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. DEX '09 DEX '98
    • 42.4. Determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.: redeveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: redeveni
      • format_quote Se făcuseră iară oameni. ISPIRESCU, L. 88. DLRLC
      • format_quote [Țugulea] se dete iară de trei ori peste cap și se făcu om la loc. ISPIRESCU, L. 315. DLRLC
    • 42.5. (Despre preparate culinare etc.) A ajunge în starea potrivită pentru a fi folosit. DLRLC
      • format_quote Dulceața nu s-a făcut bine. DLRLC
      • format_quote Încetul cu-ncetul se face oțetul. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A se face galben = a se îngălbeni. DEX '09 DEX '98
      sinonime: îngălbeni
      • format_quote Moșul se făcu galben. DUNĂREANU, CH. 22. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A se face vânăt = a se învineți. DEX '09 DEX '98
      sinonime: învineți
      • format_quote Cînd văzu pe voinic, se făcu... vînăt. ȘEZ. I 69. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cînd ajung la moara nouă Calea lor se face-n două. COȘBUC, P. I 131. DLRLC
    • chat_bubble A se face dunăre (turbată). DLRLC
    • chat_bubble A se face foc. DLRLC
    • chat_bubble A se face oale și ulcele (sau ulcioare). DLRLC
    • chat_bubble A se face trup și suflet cu cineva. DLRLC
    • chat_bubble A se face (tot) una cu cineva. DLRLC
  • 43. reflexiv A se preface. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Întoarse capul făcîndu-se că nu s-a întîmplat nimic și păși voinicește înainte. DUMITRIU, N. 150. DLRLC
    • format_quote La vorbă-n drum, trei ceasuri trec – Ea pleacă, eu mă fac că plec. COȘBUC, P. I 118. DLRLC
    • format_quote Mănîncă el acolo, bea bine, să ospătează, dar o dată se face ca și cum și-ar scăpa pălăria, și atunci toți îl văd. RETEGANUL, P. II 75. DLRLC
    • format_quote De vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu vă laud. EMINESCU, O. IV 201. DLRLC
    • format_quote Se făcu bolnavă și sta zile întregi lîncezind în pat. BART, E. 61. DLRLC
    • format_quote Împăratul se făcu supărat. RETEGANUL, P. I 33. DLRLC
    • format_quote S-au făcut ca mort. SBIERA, P. 96. DLRLC
    • format_quote Toți ciobanii că fugea! Numai unul rămînea, Lîngă foc se întindea, Bolnăvior că se făcea. ALECSANDRI, P. P. 87. DLRLC
    • format_quote intranzitiv popular rar Cînd a mai dezbrăca voinicul calul și o pune pielea jos, atunci fata împăratului să facă că se întinde și să împingă pielea cu picioarele în foc. SBIERA, P. 44. DLRLC
    • 43.1. intranzitiv A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A face pe grozavul. A face pe prostul. DLRLC
      • format_quote Cocheta face pe nevinovata. NEGRUZZI, S. I 65. DLRLC
    • 43.2. intranzitiv A juca rolul de..., a împlini funcția de... DLRLC
      • format_quote Fusese șofer la oraș și acum făcea pe mecanicul. DUMITRIU, V. L. 130. DLRLC
    • chat_bubble A se face niznai. DLRLC
  • chat_bubble intranzitiv familiar Nu face pentru... = nu e potrivit, nu corespunde pentru... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E iute! N-are cumpăt... nu face pentru un prefect. CARAGIALE, O. I 111. DLRLC
  • chat_bubble intranzitiv familiar Nu face pentru... = nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Domnule Iancule, nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, M. 285. DLRLC
  • comentariu învechit regional Participiu și: fapt. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.