3 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

F, f, s. m. 1. A opta literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). [Pr.: ef, fe, fî.Pl. și: (1, n.) f-uri]

f2 smi [At: DN3/ E: eg, fr, ger f] (Muz) 1 Notație pentru sunetul „fa” în țările anglo-saxone și în Germania. 2 Prescurtare pentru cuvântul „forte”.

f1 smi [At: DA / P: fe / E: lat f] 1A opta literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei f, consoană labiodentală fricativă surdă.

f3 smi [At: DN3 / E: fr f] Simbol pentru „farad”.

f4 smi [At: DN3 / E: fr f] Simbol pentru elementul chimic „fluor”.

f5 smi [At: DN3 / E: fr f] Simbol pentru grad Fahrenheit

f6 smi [At: DN3 / E: fr f] (Mat) Simbol pentru „funcție”.

f s.m. invar. I 1 A opta literă a alfabetului limbii române. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (consoană fricativă labiodentală surdă). 3 Semn grafic pentru această literă (f, F). II 1 (chim.) Simbol pentru fluor. 2 (muz.) Simbol pentru nota fa în notație literală a țărilor germanice și anglosaxone. 3 (muz.) Prescurtare pentru forte. 4 (metrol.) Simbol pentru farad. 5 (mat.) Simbol pentru funcție. 6 (metrol.) Simbol pentru grad Fahrenheit. 7 (biochim.) Simbol al unei vitamine (și F1). 8 (inform.) Una dintre cele 12 taste funcționale ale tastaturii. • pronunț. și ef.

F s. m. invar. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă (2)). [Pr.: fe]

F s. m. invar. A șaptea literă a alfabetului și sunetul pe care-l reprezintă; este o consoană fricativă labiodentală, surdă. – Pronunțat: fe.

f m. A șasea literă a alfabetului. (Reprezentă un sunet slab care, cînd e sonor, se preface în v).

FARAD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. – Din fr. farad.

FLUOR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

FLUOR s. n. Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor. [Pr.: flu-or] – Din fr. fluor.

farad sm [At: LTR / Pl: ~azi / E: fr farad] Unitate de măsură a capacității electrice, egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt.

fluor sn [At: LTR / P: flu-or / E: fr fluor] Element chimic, gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, care face parte din grupa halogenilor.

FARAD, farazi, s. m. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui condensator electric care acumulează o sarcină de un coulomb la tensiunea de un volt. – Din fr. farad.

FARAD, farazi, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură a capacității electrice în sistemul de unități de măsură metru, kilogram, secundă, amper.

FLUOR s. n. Metaloid gazos, de culoare galbenă-verzuie, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. Fluorul atacă sticla.

FARAD s.m. Unitate de măsură pentru capacitatea electrică, egală cu capacitatea unui condensator care, încărcat cu o sarcină de un coulomb, dă o diferență de potențial de un volt. [< fr., it. farad, cf. M. Faraday – fizician englez].

FLUOR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor].

FARAD s. m. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potențial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb. (< fr. farad)

FLUOR s. n. metaloid gazos din grupa halogenilor, galben-verzui, cu miros înăbușitor, toxic, foarte activ. (< fr. fluor)

FARAD ~zi m. fiz. Unitate de măsură a capacității electrice. /<fr. farad

FLUOR n. Gaz galben-deschis, cu miros înțepător, foarte activ din punct de vedere chimic, toxic, întrebuințat, mai ales, la sintetizarea unor compuși și în industria atomică. [Sil. flu-or] /<fr. fluor

fluor n. corp simplu chimic, izolat în 1866 în stare de gaz ușor colorat.

*fluór n. (lat. fluor, curgere, d. flúere, a curge). Chim. Un gaz incolor monovalent foarte subtil. Nu se găsește liber, ci numaĭ combinat cu calciu (fluorină), cu aluminiu și sodiu (criolină), cu fosfatu de calciŭ (apatită) și cu silicatu de aluminiŭ (topaz), precum și în oase și în smalțu dinților. Moissan l-a izolat la 1887. Pute și distruge toate felurile de vase. Greutatea atomică: 19. Min. Cristal divers colorat care imitează petrele prețioase, numit și spat de fluor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!f2 (sunet^[1]) [cit. ] s. m./s. n., pl. m. f/n. f-uri

  1. Redat în unele împrumuturi prin ph. — Anonim

f1 (literă) [cit. ef/fe/fî] s. m. / s. n., pl. m. f / n. f-uri

f2 (sunet) [cit. ] s. m., pl. f

f1 (literă) [cit. ef / fe / fî] s. m. / s. n., pl. f / f-uri

F, f s. m. invar. [cit. fe, în simb. și ef]

farad s. m., pl. farazi; simb. F

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

f 1. Numele celui de al 6-lea sunet al gamei* în nomenclatura alfabetică provenită de la latini prin intermediul teoreticienilor din evul mediu. În teoriile muzicale anglo-germanice actuale, F este echivalentul lui fa*. Popoarele romanice au înlocuit în solmizație* literele prin silabe (F = fa). 2. Unii teoreticieni germ. de la începutul sec. 19 desemnează prin literele majuscule, respectiv minuscule, acordurile majore* și minore*, obicei extins apoi și la desemnarea tonalităților (2) (ex.: F = trison major pe fa sau tonalitatea fa major; f = trison minor pe fa sau tonalitatea fa minor). 3. În sistemul modurilor greg., F este finalis* pentru modurile 5 și 6 (lidian și hipolidian). 4. Cheie*: cheia de fa pe linia a 4-a a portativului* (rar pe linia a 3-a) este folosită încă din sec. 10. Forma actuală provine din deformarea literei F (sau f). F. Figurile tăiate în cutia de rezonanță* a viorii* și a altor instr. cu coarde sunt numite efuri din cauza asemănării cu litera f. 6. Abrevieri: forte* (f), fortissimo* (ff), rar fortississimo (fff). V.: dualism; cifraj.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

f (MAT.), simbol pentru funcție.

°F (METR.), simbol pentru grad Fahrenheit.

F s. m. invar. 1. A opta literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). 2. (MUZ.) Notație literală pentru sunetul fa. 3. (MUZ.) prescurtare pentru cuvântul forte. 4. (METR.) Simbol pentru farad. 5. Simbol chimic pentru fluor.

FLUÓR (< fr. {i}; {s} lat. fluor „scurgere”) s. n. Element chimic (F; nr. at. 9, m. at. 19, p. t. -219°C, p. t. -188,1°C), primul din grupa halogenilor. Gaz de culoare galbenă-verzuie, deschisă, cu miros înăbușitor, foarte corosiv și toxic (fluoroză). În combinații funcționează monovalent; prezintă reactivitate chimică neobișnuit de mare (este elementul cel mai electronegativ), cu puține excepții (heliu, argon, neon), reacționează cu toate elementele, metale sau nemetale. Se găsește în natură sub formă de fluorină, apatit și criolit. Oligoelement. Se obține prin electroliza fluorurii acide de potasiu. A fost descoperit de H. Moissan, în 1886.

Intrare: f
  • pronunție: ef, fe, fî
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • f
plural
  • f
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
f1 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: ef, fe, fî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • f
  • f-ul
  • f-u‑
plural
  • f-uri
  • f-urile
genitiv-dativ singular
  • f
  • f-ului
plural
  • f-uri
  • f-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: farad
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • farad
  • faradul
  • faradu‑
plural
  • farazi
  • farazii
genitiv-dativ singular
  • farad
  • faradului
plural
  • farazi
  • farazilor
vocativ singular
plural
F simbol
  • pronunție: ef, fe, fî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • F
Intrare: fluor
  • silabație: flu-or info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluor
  • fluorul
  • fluoru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fluor
  • fluorului
plural
vocativ singular
plural
F simbol
  • pronunție: ef, fe, fî
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • F
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

f, fsubstantiv masculin invariabil
f, f-urisubstantiv neutru

  • 1. A opta literă a alfabetului limbii române. DEX '09 DEXI DE
    • diferențiere A șaptea literă a alfabetului DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. Sunet notat cu această literă (consoană fricativă labiodentală surdă). DEX '09 DLRLC DEXI DE
  • 3. Semn grafic pentru această literă (f, F). DEXI
  • 4. chimie (Sub forma F) Simbol pentru fluor. DEXI DE
  • 5. muzică (Sub forma F) Simbol pentru nota fa în notație literală a țărilor germanice și anglosaxone. DEXI DE
  • 6. muzică (Sub forma F) Prescurtare pentru forte. DEXI DE
  • 7. metrologie (Sub forma F) Simbol pentru farad. DEXI DE
  • 8. matematică (Sub forma f) Simbol pentru funcție. DEXI DE
  • 9. metrologie (Sub forma °F) Simbol pentru grad Fahrenheit. DEXI DE
  • 10. biochimie (Sub forma F) Simbol al unei vitamine (și F1). DEXI
  • 11. informatică Una dintre cele 12 taste funcționale ale tastaturii. DEXI

farad, farazisubstantiv masculin

  • 1. Unitate de măsură a capacității electrice (în sistemul de unități de măsură metru-kilogram-secundă-amper), egală cu capacitatea unui conductor care acumulează o sarcină de un coulomb sub o tensiune de un volt. DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu simbol F DOOM 2
etimologie:

fluorsubstantiv neutru

  • 1. Element chimic (metaloid), gaz foarte activ, de culoare galbenă-verzuie, cu miros înăbușitor, toxic, care face parte din grupa halogenilor; este întrebuințat, mai ales, la sintetizarea unor compuși și în industria atomică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Fluorul atacă sticla. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
  • comentariu simbol F DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.