3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

fășie f. 1. legătură lungăreață: o fășie de pânză; fig. o fășie de lumină, de imagini; 2. petec de pământ: cu o fășie tot n’avem moșie PANN. [Derivat din fașă].

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.

fașie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 36 / P: fa-și-e / V: fășie / Pl: fășii / E: fașă + -ie] (Reg) 1 Fașă (2). 2-3 Fâșie (1, 5).

fâșie sf [At: MINEIUL (1776), 115/2/ V: făș~ / Pl: ~ii / E: fașă + -ie] 1 Bucată lungă și îngustă tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2 (Pan) Bucată de pământ lungă și îngustă. 3 (Rar; imp) Strat. 4 (Reg; rar) Fașă (2). 5 (Ban) Mănunchi (cât se poate cuprinde cu mâinile).

FÎȘÍE, fîșii, s. f. 1. Bucată lungă și subțire (de pînză, de piele sau de altă materie), uneori tăiată sau sfîșiată dintr-o bucată mai mare. Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. ◊ Fig. Luminile caselor scunde strecurau prin geamurile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152. Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77. O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220. ♦ (Rar) Filon. Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9. 2. Bucată de pămînt lungă și îngustă, de obicei cultivabilă. Are o fîșie de pămînt pentru grădină. – Variantă: fășíe (SAHIA, N. 40, GÎRLEANU, N. 151, EMINESCU, O. I 132, TEODORESCU, P. P. 241) s. f.

FÂȘÍE ~i f. Bucată lungă și îngustă din ceva. ~ de pământ. ~ de lumină. [Art. fâșia; G.-D. fâșiei; Sil. și-e] /fâșă + suf. ~ie

fî́șie și fîșíe (est) și fășíe (vest) f. (d. fașă). Bucată de stofă saŭ de hîrtie lungă și supțire: o fîșie de pînză. Fig. Dungă, dîră, fascicul: o fîșie de raze. O fîșie de moșie, o sfoară, o curea de moșie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂȘÍE s. 1. șuviță, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele.) 2. v. bandă. 3. bucată. 4. v. rază.

FÎȘIE s. 1. șuviță, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele.) 2. bandă, bantă, ștraif. (O ~ la mînecile cămășii.) 3. bucată, limbă, petic, sprînceană. (O ~ de pădure.) 4. dîră, dungă, fascicul, rază, trîmbă, (fig.) sprînceană. (O ~ de lumină.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FĂȘIE, (17 B II 424); cf. Fășeu, Stan, olt. (Sd V 451), < subst. fășie.

Intrare: Fășie
Fășie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fășie
Intrare: fașie
substantiv feminin (F137)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fașie
  • fașia
plural
  • fășii
  • fășiile
genitiv-dativ singular
  • fășii
  • fașiei
plural
  • fășii
  • fășiilor
vocativ singular
plural
fășie (acc. ắ) substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fășie
  • fășia
plural
  • fășii
  • fășiile
genitiv-dativ singular
  • fășii
  • fășiei
plural
  • fășii
  • fășiilor
vocativ singular
plural
Intrare: fâșie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâșie
  • fâșia
plural
  • fâșii
  • fâșiile
genitiv-dativ singular
  • fâșii
  • fâșiei
plural
  • fâșii
  • fâșiilor
vocativ singular
plural
fășie (acc. í) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fășie
  • fășia
plural
  • fășii
  • fășiile
genitiv-dativ singular
  • fășii
  • fășiei
plural
  • fășii
  • fășiilor
vocativ singular
plural

fâșie fășie

  • 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: fâșioară attach_file 4 exemple
    exemple
    • Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136.
      surse: DLRLC
    • figurat Luminile caselor scunde strecurau prin geamurile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152.
      surse: DLRLC
    • figurat Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77.
      surse: DLRLC
    • figurat O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9.
        surse: DLRLC
  • 2. Suprafață lungă și îngustă de teren.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Are o fâșie de pământ pentru grădină.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fașă + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09