2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fârță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: fo] 1 Ființă mică, care se mișcă neîncetat. 2 Persoană care colportează știri false, minciuni. 3 Femeie care își mișcă șoldurile provocator în timpul mersului. 4 Persoană indecentă Si: fleoarță (1), teleleică.

fârță f. se zice de un copil mic și neastâmpărat: o fârță de copil. [V. făță].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fârță, fârțe, s.f. (reg.) copil neastâmpărat. 2. femeie plimbăreață, teleleică, fâță, fleoarță.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FÎRȚĂ subst. „neastîmpărat, indecent”. 1. – s. 2. Fearțea (Dm). 3. -an: Fîrțănești. s. 4. Vocalizat cu o < î, probabil: Forțul, C., din Huși (A Gen I 167); – T., 1840 (Bîr; Forțăști (Tec I). Fărțești, Fîrțești s (Cat. mold I). 5. Compus: Forțofoiu, Al., olt. (din Gorj). 6. + -ig, Fîrțigu (V. Bistr).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fârță, fârțe s. f. (înv.) prostituată.

Intrare: fârță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârță
  • fârța
plural
  • fârțe
  • fârțele
genitiv-dativ singular
  • fârțe
  • fârței
plural
  • fârțe
  • fârțelor
vocativ singular
plural
Intrare: Fârță
Fârță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fârță