2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

evghenie sf [At: CANTEMIR, HR. 25/11 / Pl: ~ii / E: ngr εὐγενεία] (Grî) 1 Rangul de boier. 2 (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen reverențios de adresare către un boier. 3 Caracter nobil. 4 Distincție, eleganță.

EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Grecism înv.) Boierie, noblețe. ♦ (În epoca fanariotă, urmat de un adjectiv posesiv) Formulă politicoasă de adresare către un boier. – Din ngr. evghenía.

EVGHENÍE, evghenii, s. f. (Grecism învechit) 1. Boierie, noblețe. Cînd mă gîndesc la evghenia familiei noastre, uite, îmi vine amețeală. GHICA, S. A. 112. 2. (Urmat de un adjectiv posesiv) Formulă cu care se adresa cineva unui boier din țările romîne în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a celui de al XIX-lea. Vărul evgheniei-voastre v-au proscalisit. ALECSANDRI, T. 1228.

evghenie f. od. nobleță din naștere, vorbind mai ales de cea fanariotă: evghenia nu plătește niciun zlot în ochii mei AL. [Gr. mod.].

evgheníe f. (ngr. evgéneia, nobleță, politeță; evgenía, nobleță. V. eŭgeníe și panevgheníe). Sec. 18-19. Apoĭ iron. Nobleță, boĭerie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

evgheníe (înv.) s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile

evgheníe s. f., art. evghenía, g.-d. art. evgheníei; pl. evgheníi, art. evgheníile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EVGHENÍE s. v. aristocrație, boierime, nobilime, noblețe.

evghenie s. v. ARISTOCRAȚIE. BOIERIME. NOBILIME. NOBLEȚE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

evghéníe (-íi), s. f. – Boierie, noblețe. Ngr. εὐγένεια. Sec. XVIII (Gáldi 184). – Der. (din gr.) evghenicos, adj. (nobil, aristocratic); evghenisi, vb. (a înnobila, a da un titlu nobiliar); evghenist, s. m. (nobil, aristocrat).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EVGHENIA gr. Eὐγενία < εὐγενής „nobil”. 1. – (Syn; 17 A I 194); Evghenia, zisă și „coana Vienița” Poenaru, 1830 (AO XXI; Iughenia (Isp II1). 2. Iovghina, dobr. (RI XI 206); 3. Cu au-< eu-: Avghinia (id. ib; 17 A V 221); Aghenia f. (Sur III; AO XV 291); Aghiniei, N. (Tel 58). 4. Cu afer.: Ghenia f. (Tec II); ard. (Var 23); Ghena (Aș Br 113); Ghenufa și Ghinuța (Buc). 5. Eugenia, Gena, Genica, forme actuale.

Intrare: Evghenia
Evghenia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Evghenia
Intrare: evghenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • evghenie
  • evghenia
plural
  • evghenii
  • evgheniile
genitiv-dativ singular
  • evghenii
  • evgheniei
plural
  • evghenii
  • evgheniilor
vocativ singular
plural