2 intrări

10 definiții

espatriat, ~ă smf, a vz expatriat

expatriat1 sn [At: MDA ms / P: ~tri-at / Pl: nct / E: expatria] 1-2 Expatriere (1-2).

expatriat2, ~ă [At: ISIS (1859), 312/7 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ați, ~e / E: expatria] 1-2 smf, a (Persoană) care este obligată să-și părăsească patria de origine. 3-4 smf, a (Persoană) care se expatriază (2) Si: emigrant. corectată

EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat[1]) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

  1. folosit și sub forma expat raduborza

EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se expatriază. [Pr.: -tri-at] – V. expatria.

EXPATRIÁT, -Ă, expatriați, -te, adj. Care și-a părăsit țara (vremelnic sau pentru totdeauna) stabilindu-se într-o țară străină; emigrant. ◊ (Substantivat) Bucureștii... se lasă a fi dorit pînă la 10 aug... Cam prea mult pînă atunci, pentru un expatriat așa de sentimental. CARAGIALE, O. VII 12. – Pronunțat: -tri-at.

expatriát adj. m., pl. expatriáți; f. sg. expatriátă, pl. expatriáte

EXPATRIÁT s., adj. v. emigrant.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EXPATRIAT s., adj. emigrant, pribeag.

ESPATRIATUL, gazetă editată la Brașov (mart.-iun. 1849) de Cezar Bolliac. A militat pentru colaborare între revoluționarii români și maghiari împotriva stăpânirii habsburgice.

Intrare: Espatriat
Espatriat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: expatriat
expatriat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular expatriat expatriatul expatria expatriata
plural expatriați expatriații expatriate expatriatele
genitiv-dativ singular expatriat expatriatului expatriate expatriatei
plural expatriați expatriaților expatriate expatriatelor
vocativ singular
plural
espatriat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.