5 intrări
- Escallonia (gen de plante)
- Escallonia macrantha
- Escallonia montevidensis
- Escallonia organensis
- Escallonia virgata
5 definiții
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ESCALLONIA Mutis, ESCALONIA, fam. Saxifragaceae. Gen originar din munții Anzi cît și în Brazilia pînă în Argentina, cca 60 specii. Flori albe-roz sau roșii, campanulate (5 petale, 5 sepale, 5 stamine, stil simplu, rareori crestat în vîrf), în ciorchine terminal sau paniculă, foarte rar singulare. Arbust de seră. Frunze ovate sau lanceolate, persistente.
Escallonia macrantha Hook. et Arn. Specie care înflorește în iun.-iul. Flori roz sau roșii. Frunze persistente, mari, lucioase. Rezistentă la soare nu merge în zone reci. Arbust de cca 2,80 m înălțime, folosit pentru gard viu în zonele cu ierni blînde.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Escallonia montevidensis DC. (syn. E. floribunda B.K.). Specie care înflorește în iun.-iul. Flori albe cu petale întinse, în paniculă terminală, mare. Frunze eliptice cu vîrf zimțat. Arbust cu lujeri erecți, glabrii.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Escallonia organensis Gardner. Specie care înflorește în iun.-iul. Flori roz, roșii, în paniculă scurtă, densă, terminală. Frunze roșii, glabre, obovate, cca 6,5 cm lungime, vîrf bont, marginea, de obicei, dințată. Arbust (cca 1,80 m înălțime) glabru.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Escallonia virgata Pers. (syn. Philippiana Mast.). Specie care înflorește în iun.-iul. Flori albe cu diametrul de 1 cm, la subsuoara frunzei, de obicei în ciorchine scurt, terminal. Frunze obovate sau lanceolate, cu vîrf ascuțit, la bază cuneiforme, spre vîrf fin-dentate. Arbuștii (cca 90 cm înălțime), bogat ramificați, înfrunziți, cu frunze caduce, lujeri glabrii, maronii.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni