ERIOCACTUS Bckbg., ERIOCACTUS, fam. Cactaceae. Gen originar din Brazilia, Argentina, Paraguay, 3 specii. Flori de cca 5 cm în diametru, apar de obicei în areolele superioare, stil galben. Fruct, bacă pieloasă. Plante globuloase, mai tîrziu alungite, 0,70- 1 m înălțime, singulare sau din mai multe corpuri, pîsloase în creștet, prevăzute cu coaste (cca 32). și areole spinoase. Spini galbeni.

Eriocactus grossei Bckbg. (syn. Malacocarpus grossei Br. et R.; Notocactus grossei Berger). Specie cu flori galbene, 4 cm diametru, așezate în creștetul corpurilor. Plantă (la bătrînețe atinge cca 1,75 m înălțime) cu 15 coaste, areole mici, cu cca 7 spini scurți, galbene-maronii.

Eriocactus leninghausii Bckbg. (syn, Malacocarpus leninghausii Br. et R.; Notocactus leninghausii Berger). Specie cu flori (cca 4,5 cm diametru) galbene-deschis, persistă cîteva zile. Cca 32 de coaste acoperite dens cu spini subțiri, galbeni, pe corpuri cilindrice (cca 95 cm înălțime și 9 cm diametru), verzi-deschis, cu creștetul înclinat spre sud.

Eriocactus schumannianus Bckbg. (syn. Malacocarpus schumannianus Br. et R.; Notocactus schumannianus Berger). Specie cu flori galbene (cca 3,5 cm diametru) dispuse în creștetul unei plante care în tinerețe este globuloasă, apoi columnară, ca 95 cm înălțime, cu creștet pîslos, 30-50 coaste. Spini maro, erecți, lungi.