O definiție pentru Erianthus ravennae


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Erianthus ravennae P. Beauv. (syn. Saccharum ravennae Murr.; Andropogon ravennae L.). Specie originară din regiunile mediteraneene, erbacee, perenă, tulpină rigidă, înaltă de 0,90-1,80 m, rădăcină groasă, aproape lemnificată. Frunze liniar-lanceolate, foarte lungi, cu vîrf ascuțit, uneori puțin violete, longitudinal-striate, pe partea inferioară pubescente, cu, nervura mediană viguroasă, albă. Flori hermafrodite (3 stamine cu antere galbene, ovar comprimat, 2 stile cu stigmate plumoase, purpurii), 2 glume cu peri lungi pe partea dorsală, două glumele ascuțite, aristate, dispuse cîte două în spiculețe, una sesilă și cealaltă pedunculată, spiculețele reunite în spice arcuat-plecate în jos și grupate într-o paniculă piramidală, la vîrful tulpinii, în tinerețe violetă, mai tîrziu se usucă și devine gri-albă, spiculețele dorsal-comprimate, la bază mătăsos-păroase. Fruct mic, ovat, ascuțit la ambele extremități.

Intrare: Erianthus ravennae
Erianthus ravennae  nomenclatura binară
compus
  • Erianthus ravennae