7 definiții pentru Enescu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ENESCU, Radu (1925-1994, n. Satu Mare), estetician și eseist român. Studii despre statutul criticii și al ironiei („Critică și valoare”), eseuri de literatură și filozofie universală axate pe o problematică axiologică („Ab urbe condita”). O monografie „Franz Kafka”.

ENESCU, Ioan (1884-1972, n. Porcești, azi Moldoveni, jud. Neamț), medic român. Acad. (1955), prof. univ. la Iași. Lucrări privind modificările cardiologice în hipertensiune, diagnosticul aterosclerozei, acțiunea diureticelor în insuficiența cardiacă ș.a. Studii privind patologia renală, terapia antireumatismală, cura de ape în reglarea secreției gastrice.

ENESCU, George (1881-1955, n. Liveni, azi com. George Enescu, jud. Botoșani), compozitor, violonist, dirijor și pianist român. Acad. (1932). Prof. la Paris, Siena și Univ. Illinois și Harvard. Membru a numeroase academii și societăți cultural-artistice străine. Studii la Viena cu Hellmesberger și la Paris cu A. Thomas, Gédalge, Massenet și Fauré. În 1898, i se cântă la Paris, în primă audiție, „Poema română”. Desfășoară, în paralel, o strălucitoare carieră internațională de violonist concertist – arta sa interpretativă fiind caracterizată printr-o viziune unică, de mare noblețe – dar își continuă și activitatea componistică. Muzician complet, cu multiple daruri de compozitor, interpret și pedagog (printre elevii săi celebri se află Yehudi Menuhin), realizează prin creația sa o genială sinteză între esența transfigurată a melosului folclorului românesc și marile tradiții muzicale europene. Utilizează o scriitură îndrăzneață, ce ajunge la maturitate la un înalt grad de rafinament. Pornind de la orientarea postromantică și de la cuceririle simfonismului francez, în creațiile din ultima parte a vieții atinge o autentică originalitate componistică, provenit în mare parte dintr-o subtilă transfigurare a folclorului românesc. Două rapsodii române pentru orchestră, trei simfonii, trei suite de orchestră (a III-a „Săteasca”), simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră, trei sonate pentru vioară și pian (a III-a „în caracter popular românesc”), suita pentru vioară și pian „Impresii din copilărie”, două sonate și trei suite pentru pian, două cvartete de coarde, două cvartete cu pian, un cvintet cu pian, un dixtuor pentru instrumente de suflat, o simfonie de cameră, opera „Oedip” ș.a. Președinte de onoare al Societății Compozitorilor Români și inițiatorul premiului de compoziție (1912), care-i poartă numele.

ENESCU, Gheorghe (1932-1997, Tâmna, jud. Mehedinți), logician și filozof român. Prof. univ. la București. Cercetări de logică simbolică, metalogică, filozofia logicii („Logica simbolică”, „Fundamentele logice ale gândirii”, „Dicționar de logică”).

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL „GEORGE ENESCU”, festival muzical ce are loc, din 1958, din trei în trei ani, la București. Din 1991, periodicitatea sa este la patru ani, festivalul fiind dublat de un concurs internațional cu secțiunile: vioară, pian, canto, compoziție.

GEORGE ENESCU, com. în jud. Botoșani; 3.629 loc. (1995). Muzeul memorial „G. Enescu”. Până în 1955 s-a numit Liveni-Vârnav. Reșed. com este satul Dumeni.

En/e, -ea; -escu v. Ioan VI B 1.

Intrare: Enescu
Enescu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Enescu