3 intrări

8 definiții

ENEA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „nouă”. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéa-, cf. gr. ennea].

ENEA- elem. „nouă”. (< fr. ennéa-, cf. gr. ennea)

Enèa m. Mit. principe troian, fiul Venerii și a lui Anchise, veni în Italia după ruina Troiei și fundă Alba-Longa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ENEA (AENEAS), erou legendar, fiul lui Anchise și al zeiței Venus. După căderea Troiei, E. pleacă spre Pen. Italică pentru a întemeia un oraș. Ajuns aici, după multe peripeții, se căsătorește cu Lavinia, fiica regelui Latinus, devenind străbunul romanilor. Personaj central al „Eneidei” lui Vergiliu.

ENEA- „nouă, cu nouă”. ◊ gr. ennea „nouă” > fr. ennéa-, engl. id. > rom. enea-.~fil (v. -fil2), adj., cu nouă frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., care are nouă pistile; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu nouă unghiuri și cu nouă laturi; ~petal (v. -petal), adj., care are nouă petale; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers ) format din nouă silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., care are nouă semințe; ~stil (v. -stil), adj., cu nouă coloane.

En/e, -ea; -escu v. I o a n VI B 1.

ENE-, v. ENEA-.~acant (v. -acant), adj., care are nouă spini; ~andru (v. -andru), adj., prevăzut cu nouă stamine; ~aploid (v. haplo-, v. -id), adj., s. n., (organism) ale cărui celule somatice au nouă seturi de cromozomi; ~odă (v. odă), s. f., tub electronic cu nouă electrozi.

Intrare: Enea (rom.)
Enea (rom.)
Intrare: Enea (grec.)
Enea (grec.)
Intrare: enea
enea