Elisabeta (Paulina Ottilia Luiza) f. regina României, născută 17/29 Dec. 1843 ca fiica principelui Herman de Wied, măritată la 1869 cu Domnul (apoi regele) Carol. Distinsă scriitoare și artistă, a publicat (sub pseudonimul de Carmen-Sylva) o serie remarcabilă de poezii lirice (Liniștea mea), filozofice (Ahasverus), romane (Astra), drame (Meșterul Manole), apoi Poveștile Peleșului și Cugetările unei regine, aceasta din urmă lucrare premiată de Academia franceză. Muri în 17 Fevr. 1916.

Elisabeta (Principesa) f. fiica cea mai mare a regelui Ferdinand, născută la 29 Sept. 1894 și căsătorită în 1921 cu diadohul George al Greciei.

Elisabeta (Sfânta) f. 1. mama St. Ioan Botezătorul; 2. (din Ungaria), fiica lui Andreiu II, muri la 1231 și fu canonizată pentru caritatea ei. ║ (din Anglia), fiica lui Henric al VIII, restabili protestanismul și osândi la moarte pe Maria Stuart (1533-1603). ║ (Petrovna), fiica lui Petru cel Mare, împărăteasa Rusiei (1741-1762).

Elisabeta.

ELISABETA (Paula Otilia Elisa) (1843-1916, n. Neuwied), principesă germană, fiica principelui de Wied, căsătorită în 1869 cu Carol I. Încoronată, împreună cu soțul său, ca regină a României (1881-1914). V. Carmen Sylva.

ELISABETA (Carlotte Iosefina Victoria Alexandra) (1894-1954, n. Sinaia), principesă română, regină a Greciei. Fiica regelui Ferdinand și a reginei Maria. Căsătorită (1921-1934) cu prințul moștenitor al Greciei, viitorul rege, George al II-lea. După proclamarea Greciei ca republică (1924), E. și George se stabilesc în România. În exil, din 1948.

ELISABETA (ELIZAVETA) PETROVNA, împărăteasă a Rusiei (1741-1761), din dinastia Romanov. Fiica lui Petru I cel Mare. În timpul domniei sale, s-au înregistrat progrese în dezvoltarea economico-socială și culturală (fondarea Universității din Moscova, 1755) a Rusiei, precum și în politica externă; în timpul său, Rusia a participat la Războiul de 7 ani.

Elisabeta Prenume feminin cu o mare răspîndire și frecvență în onomastica europeană, Elisabéta corespunde unui vechi nume ebr. Elisheba, cunoscut din textele biblice. Conform unei vechi tradiții, Elisheba este interpretat în mod curent prin „Dumnezeu este jurămîntul” (El și radicalul shb- „a jura”). Considerînd că această primă analiză a numelui nu este decît o etimologie populară, specialiștii de astăzi apropie partea secundară a lui Elisheba de numărul sheba „șapte”. Pentru ca traducerea „Dumnezeu este șapte” să nu pară cel puțin ciudată, va trebui să apelăm însă la simbolismul numerelor, cunoscut și în folclorul românesc. Ca peste tot în Orient, și în Israel numerele determinate 4, 7, 10, 12, 24, 40, 48, 70, 72 etc. aveau valoare simbolică. Dintre acestea, șapte este un concept foarte vechi, întîlnit în religia babiloneeană, al cărui sens este „perfecțiunea, plenitudinea” (săptămîna de șapte zile este și ea o veche unitate de măsură a timpului). În acest context, semnificația numelui în discuție este deci „Dumnezeu este perfecțiunea”. Pentru a ajunge la forma actuală a numelui va trebui să explicăm și apariția lui -t final. În greacă și latină Elisheba este redat prin Elisabeth sau Elisabet, probabil datorită unei etimologii populare și anume apropierea elementului final -sheba de vb. shabat „a se odihni” (de aici sabat „zi de odihnă” și rom. sîmbătă). Devenit calendaristic, vechiul nume ebraic se răspîndește atît în apusul cît și în răsăritul Europei. Intrat din grecește în limbile slave (atestat în pomelnicul de la Horodiște din 1484), numele ajunge și la români, care îl foloseau încă în sec. 15. împrumutate sau create pe teren românesc, formele Elisaveta, Lisaveta, Veta, Vetuța, Ilisaveta, Saveta, Elisafta, Ilisafta, Safta (și un masc. Saftu, devenit nume de fam.), Săftica, Săftița, Elizafta, Eliza, Liza, Lizeta, Lizi, Lizica, Lizuca, Lili etc. sînt astăzi în uz (cu puține excepții), unele chiar frecvente. Dintre împrumuturile occidentale, cel mai interesant este Isabéla, asupra căreia ne vom mai opri. Vechea formă spaniolă Elisabet a fost modificată întîi în Elisabel (terminația -el era neobișnuită în spaniolă), apoi în Isabel (prin înlăturarea părții inițiale el-, prea asemănător cu articolul masculin, deci nepotrivit). Trecut în Franța unde este atestat din sec. 13, „noul” nume devenit independent și răspîndit în Europa nu pare să mai fie pus astăzi în legătură de către vorbitori cu Elisabeta. ☐ Engl. Elizabeth, Isabella (cu hipoc. Betty, Bessie, Lizzi, Alice), fr. Elisabeth (Elise, Lise, Babette), Isabel, Isabelle, germ. Elisabeth (Elise, Elly, Elsbeth, Lisbeth, Elsa, lise, Sisi), Isabella, it. Elisabetta (Bettina), Isabella, port. Isabela, sp. Isabel, magh. Erszebet, Izabella, bg. Elisaveta (Elisava, Else, Eliza etc.), Izabela, pol. Etzbieta, ceh. Elzbeta, rus. Elisaveta (Veta, Liza etc.). ☐ Regina Angliei Elizabeth I 1558-1603. ☐ Deosebit de cunoscut este numele din diferite opere literare și muzicale: Elsa de Brabant, eroină a poemului anonim german din sec. 13, Lohengrin, care a inspirat opera cu același nume de R. Wagner, Elise, cîteva personaje din comediile lui Molière. Elsa, personaj din opera Tannhäuser de R. Wagner, Elise, personaj din romanul cu același nume de E. de Goncourt.

BOSTAN, Elisabeta (n. 1931, Buhuși), regizoare româncă de film. Documentare, scurt metraje și filme muzicale pentru copii și tineret („Cloșca cu pui”, „Hora”, „Amintiri din copilărie”, seria „Năică”, „Mama”, „Veronica”, „Saltimbancii”).

ELISABETA I (ELIZABETH [ilízəbəθ]), regină a Angliei și a Irlandei (1558-1603), din dinastia Tudor. Reprezentantă a absolutismului. De numele ei se leagă restabilirea Bisericii anglicane. A sprijinit expansiunea colonială a Angliei (fondarea Companiei Indiilor Orientale, 1600) precum și lupta Provinciilor Unite împotriva Spaniei. În timpul domniei sale a fost nimicită Invicibila Armada (1588). A încurajat înflorirea literaturii și artelor.

ELISABETA II (ELIZABETH Alexandra Mary) [ilízəbəθ] (n. 1926), regină a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (din 1952), din dinastia Windsor.