ELIAS 1. Jacques M. E. (1844-1923, n. București), proprietar și bancher evreu din România. Întemeietor al industriei zahărului și proprietar al Băncii Generale. 2. Fundația familiei Menahem E., înființată la 24 iun. 1925, conform testamentului lui E. (1), de către Academia Română în calitate de legatară universală. A sprijinit instituții de cultură și a întemeiat spitalul din București ce-i poartă numele.

ELIAS, Nicolai (sec. 17), sculptor din Sibiu. A îmbinat elemente renascentiste și baroce în lucrări executate la Sibiu, Cluj, la castelul Criș din Daneș ș.a. (pietre de mormânt, sarcofagul lui G. Apafi, amvonul bisericii reformate din Cluj-Napoca).

SAINT ELIAS [sintiláiəs] 1. Lanț muntos în NV Americii de Nord (Canada și S.U.A.), în m-ții Coastei, extins pe 480 km lungime și 140 km lățime max. de-a lungul graniței dintre Canada (Yukon Territory) și S.U.A. (Alaska); alcătuit din roci vulcanice și sedimentare paleozoice și mezozoice. Are mai multe vârfuri care depășesc 4.000 m alt.: Hubbard (4.576 m), Fairweather (4.663 m), Vancouver (4.755 m), Lucania (5.226 m), Saint Elias (5.489 m) ș.a. Alt. max.: 6.050 m (vf. Logan, cel mai înalt din Canada și al doilea din America de Nord, după vf. McKinley). Pe pantele de S se află ghețarii Malaspina, Guyat, Seward, Bering, Hubbard. Sectorul din S.U.A. inclus parțial în Parcul Național Wrangell-St. Elias, iar cel canadian în Parcurile Totshenshini-Alsek și Kluane. Declarat (în 1979, 1992, 1994) în Patrimoniul natural universal. 2. Vf. în m-ții Saint Elias, la granița Canadei cu S.U.A., la S de vf. Logan. Alt.: 5.489 m. A fost zărit pentru prima oară la 16 iul. 1741 de exploratorul Vitus Jonassen Bering și a fost escaladat pentru prima dată la 31 iul. 1897 de o echipă italiană condusă de Luigi Amedeo, duce de Abruzzi.