2 definiții pentru Eifel


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*Eifel (nume geografic) (germ.) [pron áifăl] (Ei-fel) s. propriu n.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EIFEL [áifəl], platou muntos în Germania, delimitat la S de râul Moselle, la E de Rin, iar la V de granița luxemburgheză, alcătuit din șisturi, cuarțite și bazalte; parte componentă a Masivului Șistos Renan. Relief de platou împădurit și presărat cu conuri vulcanice. Alt. max.: 747 m (vf. Hohe Acht). Viticultură.

Intrare: Eifel
Eifel
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Eifel
  • Eifelul
plural
genitiv-dativ singular
  • Eifelului
plural
vocativ singular
plural