Egeria f. 1. nimfă care da sfaturi lui Numa Pompiliu; 2. fig. femeie inspiratoare, mai ales în materie politică.

egerie sf [At: CONTEMP., S. II, 1970, nr. 1237, 10/7 / Pl: ~ii / E: fr égérie] (Frr) 1 Femeie care inspiră un poet Si: muză. 2 Sfătuitoare secretă.

EGERIE s.f. (Liv.) Sfătuitoare secretă. [< fr. égérie, cf. lat. Egeria – nimfă].

EGERIE s. f. femeie care sfătuiește în secret pe cineva. (< fr. égérie)

egerie s. f. Sfătuitoare, inspiratoare a unui om politic sau artist ◊ „Să începem să ghicim cine sunt egeriile (adică muzele) care îi inspiră pe șoimii noștri din parlament și din afara lui și care le sunt scopurile.” R.lit. 16 V 91 p. 2 (din fr. égérie; DN3)

egerie (rar) (desp. -ri-e) s. f., art. egeria (desp. -ri-a), g.-d. art. egeriei; pl. egerii, art. egeriile (desp. -ri-i-)

egerie (livr.) (-ri-e) s. f., art. egeria (-ri-a), g.-d. art. egeriei; pl. egerii

egerie s.f. (sil. -ri-e), art. egeria (sil. -ri-a), g.-d. egerii, art. egeriei

Egeria = Aegeria.

Aegeria (sau Egeria), în mitologia romană, una dintre camene (v. și Musae). Era considerată drept soția regelui Numa, sfătuitoarea și totodată îndrumătoarea lui. Cînd Numa a murit, Aegeria a vărsat atîtea lacrimi încît a fost transformată de Diana într-un izvor.