3 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
durduc [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uci / E: durd + -uc] (Pop) 1 sm Tumoare. 2 a (Pbl) Rotund.
durduca [At: LB / Pzi: durduc / E: ctm durăi + hurduca] (Pop) 1-2 vri A se rostogoli (cu zgomot). 3 vr (D. pământ) A se ridica. 4 vr (Fig) A se mânia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURDUCA, durduc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. ◊ Fig. Cea lume de gînduri iat-o durducîndu-se ca un glob ce se amăgește prin greutatea sa tot mai la vale. La TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURDUCA, durduc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura1 + hurduca.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
durduca, durduc, vb. tranz, refl. – A (se) rostogoli; a (se) răsturna: „...durducă sita de la una la alta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din durăi + hurduca (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DURDUC ca subst. „umblătură”, ca adj. „rotund” (DLR) cf. și vb. a durduca. 1. Durduc (Isp I1); – fiul lui Fătul (16 B IV 187). 2. Durducu, Dan, 1556, vornic (BCI III 78; 16 B I 187). 3. Durduc/a, Dan, țig. (ib, 69); -ă (17 B I 282); ~ă, mold. (Sd VII 272).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V10) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|