3 intrări

6 definiții

durdúc [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~úci / E: durd + -uc] (Pop) 1 sm Tumoare. 2 a (Pbl) Rotund.

durducá [At: LB / Pzi: durdúc / E: ctm durăi + hurduca] (Pop) 1-2 vri A se rostogoli (cu zgomot). 3 vr (D. pământ) A se ridica. 4 vr (Fig) A se mânia.

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. ◊ Fig. Cea lume de gînduri iat-o durducîndu-se ca un glob ce se amăgește prin greutatea sa tot mai la vale. La TDRG.

DURDUCÁ, durdúc, vb. I. Refl. A se rostogoli (cu zgomot), a se da de-a dura. – Din dura1 + hurduca.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DURDUC ca subst. „umblătură”, ca adj. „rotund” (DLR) cf. și vb. a durduca. 1. Durduc (Isp I1); – fiul lui Fătul (16 B IV 187). 2. Durducu, Dan, 1556, vornic (BCI III 78; 16 B I 187). 3. Durduc/a, Dan, țig. (ib, 69); (17 B I 282); ~ă, mold. (Sd VII 272).

durducá, durduc, vb. tranz, refl. – A (se) rostogoli; a (se) răsturna: „...durducă sita de la una la alta...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 219). – Din durăi + hurduca (MDA).

Intrare: durduca
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) durduca durducare durducat durducând singular plural
durdu durducați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) durduc (să) durduc durducam durducai durducasem
a II-a (tu) durduci (să) durduci durducai durducași durducaseși
a III-a (el, ea) durdu (să) durduce durduca durducă durducase
plural I (noi) durducăm (să) durducăm durducam durducarăm durducaserăm, durducasem*
a II-a (voi) durducați (să) durducați durducați durducarăți durducaserăți, durducaseți*
a III-a (ei, ele) durdu (să) durduce durducau durduca durducaseră
Intrare: Durduc
Durduc
Intrare: durduc
durduc
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)