opțiuni
  • info

3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.

DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.

DURDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.

DURDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.

durd, ~ă [At: ALECSANDRI, P. II, 452 / Pl: ~rzi, ~e / E: ns cf mg durda] 1 a (D. ființe) Scurt și îndesat. 2 a (D. ființe) Țeapăn. 3 a (D. ființe) Mătăhălos. 4 a (D. un recipient) Încăpător. 5 a Plin. 6 sf Femeie mică de statură și îndesată. modificată

durdă1 sf [At: ALECSANDRI, P. II, 452 / Pl: ~de / E: nct] (Îrg) 1 Pușcă de dimensiuni mari. 2 Flintă ghintuită cu țeavă scurtă și largă. 3 Măciucă ghintuită.

durdă2 sf [At: DLR ms / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Parte la loitra carului, nedefinită mai îndeaproape.

DURDĂ, durde, s. f. (Învechit și popular) Pușcă; carabină, flintă. Avea în spate o durdă, cum se spunea pe vremea aceea, adică o pușcă cu gura țevii ca o pîlnie. SADOVEANU, O. VIII 51. Îi place pe cîmp neted cu durda să vîneze. ALECSANDRI, P. III 452. El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, Inimă-oțelită. id. P. P. 63.

DURDĂ ~e f. înv. Armă de foc primitivă, cu țava lungă, cu cremene și cu fitil; flintă. /Orig. nec.

durd a. gros, plin: se umple plosca durdă cu vin. [Ung. DURDA].

durdă f. pușcă largă și scurtă: are durda ghintuită POP. [Lit. (arma) cea plină].

durd, -ă adj. (d. ung. durda, îndesat, grăsuliŭ, rudă cu rus. doródnyĭ, dorodlivyĭ, gras). Rar. Îndesat, grăsuliŭ.

dúrdă f., pl. e (d. durd). Un fel de pușcă cu țeavă foarte groasă. – Dim. durduliță, pl. e.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

durd (reg.) adj. m., pl. durzi; f. durdă, pl. durde

durdă (pop.) s. f., g.-d. art. durdei; pl. durde

durd (reg.) adj. m., pl. durzi; f. durdă, pl. durde

durdă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. durdei; pl. durde

durd adj. m., pl. durzi; f. sg. durdă, pl. durde

durdă (pușcă) s. f., g.-d. art. durdei; pl. durde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DURD adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.

DURDĂ s. v. flintă, pușcă, sâneață.

durd adj. v. BUCĂLAI. BUCĂLAT. DOLOFAN. DURDULIU. GRĂSAN. GRĂSULIU. GRĂSUȚ. PLIN. ROTOFEI. ROTUND.

durdă s. v. FLINTĂ. PUȘCĂ. SÎNEAȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

durd (durdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DURDA subst. 1. – fam. (Scurtești, Bz). Durdu (16 A IV 2). 3. Durdoii (AO XV 65).

Intrare: Durda
Durda nume propriu
nume propriu (I3)
  • Durda
Intrare: durd
durd adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durd
  • durdul
  • durdu‑
  • durdă
  • durda
plural
  • durzi
  • durzii
  • durde
  • durdele
genitiv-dativ singular
  • durd
  • durdului
  • durde
  • durdei
plural
  • durzi
  • durzilor
  • durde
  • durdelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: durdă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durdă
  • durda
plural
  • durde
  • durdele
genitiv-dativ singular
  • durde
  • durdei
plural
  • durde
  • durdelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durd, durdăadjectiv

etimologie:

durdă, durdesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Carabină, flintă, pușcă, sâneață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: carabină flintă pușcă sâneață diminutive: durduliță
    • format_quote Avea în spate o durdă, cum se spunea pe vremea aceea, adică o pușcă cu gura țevii ca o pîlnie. SADOVEANU, O. VIII 51. DLRLC
    • format_quote Îi place pe cîmp neted cu durda să vîneze. ALECSANDRI, P. III 452. DLRLC
    • format_quote El are, măi frate, Săbii lungi și late, Durdă ghintuită, Inimă-oțelită. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.