2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dun sn vz dună1

DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului, situate pe țărmurile joase ale mărilor, pe cursul inferior al râurilor și în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.

dúnă2 sf [At: DLR ms / V: ~níhă / Pl: ~ne / E: mg dunyha] (Ban; Trs) Pilotă de puf.

dúnă1 sf [At: MEHEDINȚI, G. F. 43 / V: dun sn / Pl: ~ne / E: fr dune cf ger Düne] Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase Cf movilă, (pop) dâlmă, îngrămădire.

DÚNĂ, dune, s. f. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului în regiunile nisipoase. – Din fr. dune.

DÚNĂ, dune, s. f. Îngrămădire de nisip sub formă de coame paralele formate sub acțiunea vîntului în regiuni nisipoase (pe malul mării sau în deșerturi). Printre dune înaintează un om. Abia pășește. Vîntul se străduie să-l dărîme. V. ROM. septembrie 1953, 211.

DÚNĂ s.f. Movilă (mică) de nisip formată de vânt în regiunile nisipoase. [< fr. dune, it. duna, cf. ol. dune – colină].

DÚNĂ s. f. îngrămădire de nisip în formă de coame paralele, în regiunile nisipoase sub acțiunea vântului. (< fr. dune)

DÚNĂ ~e f. Val sau colină de nisip, format de vânt pe malul unei mări sau într-un deșert. /<fr. dune

dune f. pl. grămădire de nisip dealungul marginilor mării, în pustiuri, etc.: dunele Dunării (= fr. dune).

* dúnă f., pl. e (fr. dune, flamand dune, of. duin, d. celticu dûnn, înălțime). Grămadă de nisip strîns de vînt pe malu măriĭ orĭ pin deșerturĭ. V. grind și prispă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne

dúnă s. f., g.-d. art. dúnei; pl. dúne


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dúnă (dúne), s. f. – Formă de relief cu aspectul unor coame paralele. Fr. dune.Der. dunetă, s. f. (partea mai înaltă de la pupa unei nave), fin fr. dunette.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dúnă, dune, s.f. – (reg.) Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. ♦ (onom.) Duna, nume de familie (22 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. dunyha „pilotă de puf” (Țurcanu, MDA), germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).

dúnă, -e, s.f. – Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. – Din magh. dunyha, germ. Daunendecke „pilotă” (Țurcanu).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÙN LAOGHAIRE [danléərə], oraș în NE Irlandei, la S de Dublin, port la M. Irlandei; 54,7 mii loc. (1986). Șantiere navale. Uzine chimice. Export de animale. Stațiune turistică și balneară. Vechiul nume: Kingstown.

MAO TUN (MAO DUN) (pseud. lui Shen Yen-Ping) (1896-1981), scriitor și om politic chinez. Influențat de Lu Xün. Ministru al Culturii (1949-1965). Romane și nuvele în care evocă în manieră realistă evenimente ale Chinei contemporane („Eclipsa”, „Întunecare”, „Zorile”); piese satirice („Până la sărbătoare morților și după”). Eseuri; lucrări de critică literară.

Intrare: Dun
Dun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • du
  • duna
plural
  • dune
  • dunele
genitiv-dativ singular
  • dune
  • dunei
plural
  • dune
  • dunelor
vocativ singular
plural
dun
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

dună dun

  • 1. Formă de relief cu aspectul unor coame paralele, apărute sub acțiunea vântului, situate pe țărmurile joase ale mărilor, pe cursul inferior al râurilor și în regiunile nisipoase.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Printre dune înaintează un om. Abia pășește. Vîntul se străduie să-l dărîme. V. ROM. septembrie 1953, 211.
      surse: DLRLC

etimologie: