2 intrări

13 definiții

dumitríță sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~țe / E: Dumitru + -iță] (Bot; pop) 1 Tufănică (Chrysanthemum indicum). 2 Flori-de-toamnă (Aster Salignus). 3 Gheață (Begonia semperflores).

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru (n. pr.) + suf. -iță.

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iță.

DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.) Tufănică. Bruma nu mi-a omorît încă dumitrițele din grădină. C. PETRESCU, S. 61.

dumitríță (plantă) (-mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe

dumitríță s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe

DUMITRÍȚĂ s. v. crizantemă.

dumitríță (dumitríțe), s. f. – Crizantemă (Chrysanthemum indicum). De la (Sfîntul) Dumitru, fiind perioada ei înflorire.

DUMITRÍȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpină lemnoasă, cu frunze late, adânc crestate, cultivată pentru florile ei tomnatice, divers colorate și plăcut mirositoare; tufănică; crizantemă. /Dumitru n. pr. + suf. ~ița

dumitríță f., pl. e (de la numele sfîntuluĭ Dumitru, fiind-că pe atuncĭ înflorește; ngr. agiodimitrúla; bg. dimitrovče). Est. Tufănică, crizantemă: îmĭ îngrijescniște dumitrițe (Sadov. VR. 1911, 3, 338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre, Blancard, căpitan de marină comercială.

dumitrițe f. pl. Mold. Bot. tufănică (plantă ornamentală care înflorește pe la sf. Dumitru).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DUMITRÍȚĂ s. (BOT.; Chrysanthemum indicum) crizantemă, tufănică, (reg.) aurátă, cătălínă, mărgărítă, román, tătăíșă, flori-de-iárnă (pl.), gura-pahárului, romaniță-máre, rujă-de-toámnă, salomii-gálbene (pl.).

Dumitr/e, -easa, -el, -escu, -ești, -iță v. D i m i t r i e III 1, 6, 8, 12.

Intrare: dumitriță
dumitriță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dumitriță dumitrița
plural dumitrițe dumitrițele
genitiv-dativ singular dumitrițe dumitriței
plural dumitrițe dumitrițelor
vocativ singular
plural
Intrare: Dumitriță
Dumitriță